"Un popor sănătos - mai puţine spitale". Ce face statul pentru acest deziderat?

România, ţară ajunsă pe locul 3 în Europa în topul obezităţii şi cu sportul de performanţă aflat în picaj, are o nouă Strategie pentru Sport, publicată pe site-ul ministerului de specialitate şi urmează să aibă parte curând şi de modificări ale cadrului legislativ ce reglementează sportul.

Ministerul Tineretului şi Sportului a lansat recent în dezbatere proiectul de act normativ vizând modificarea şi completarea Legii educaţiei şi sportului. Dezbaterea se va încheia pe 29 iulie a.c. iar proiectul de lege a stârnit numeroase controverse, mai ales în ceea ce priveşte modul în care s-a ţinut cont de părerea specialiştilor şi de modul în care a fost gândită finanţarea în sport. Dacă actul normativ va intra în vigoare în forma propusă de MTS, parte dintre federaţii vor fi excluse de la finanţare de la buget, iar cluburile locale nu vor putea plăti salarii cu bani publici. Epoch Times şi-a propus să facă publice opiniile unor specialişti în domeniu despre modificările legislative propuse de minister şi despre strategia care, teoretic, va da linia în sportul românesc în perioada 2016 - 2032.

În cadrul unei serii de articole dedicate acestui subiect, am publicat opiniile fostului director al Centrului de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport, Pierre Joseph de Hillerin (accesibile aici şi aici), actualmente preşedinte al Centrului pentru Dezvoltarea Performanţei Umane, şi a dlui profesor Bogdan Vasile, Decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Babeş Bolyai şi vicepreşedinte al Federaţiei Române de Atletism (accesibil aici).

În cadrul acestui articol vă prezentăm opinia dlui Ştefan Săndulache, director executiv în cadrul Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti.

Ce măsuri credeţi că ar trebui adoptate de Ministerul Tineretului şi Sportului pentru a contracara sedentarismul, mai ales în rândul tinerilor?

R.: Ministerul Tineretului şi Sportului, prin Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti, adoptă măsuri ce au scop în contracararea sedentarismului prin Programul ”Sportul pentru toţi”, însă nu la nivelul necesităţii sau solicitărilor exprimate de organizatori (structuri sportive sau ONG-uri) al unei metropole cum este municipiul Bucureşti. Finanţarea este una ce, spre exemplu, în ultimii 2 ani a acoperit între 12,5 % şi 32,2 % din solicitările organizatorilor, deşi municipiul Bucureşti este ca populaţie la nivelul a aproximativ 6 judeţe.

Una dintre măsurile ce ar trebui adoptată, ar fi reglementarea legislativă prin Hotărâre de Guvern sau Ordin de ministru a asociaţiilor sportive constituite în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar şi a instituţiilor de învăţământ superior, ce la această dată (din anul 2000) nu sunt funcţionale la parametrii adecvaţi şi, totodată, nu poate fi creată în colaborare cu acestea, o bază de date a practicantului (sport de masă), nu a sportivului.

Odată cu această reglementare, prin colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, MTS să vină în sprijinul organizării unei competiţii reale a elevului/studentului practicant (sport de masă), ce să aibă etape de desfăşurare pe parcursul întregului an. Totodată, prin asociaţiile sportive şcolare/universitare să sprijine pregătirea acestora în bazele sportive proprii, atât ale MTS cât şi ale MECS.

Dacă bazele sportive nu ar mai fi în directa subordine a MTS, credeţi că autorităţile locale vor avea capacitatea de a îmbunătăţi şi menţine aceste baze?

R.: Conform legislaţiei actuale, administraţia publică locală are mult mai multe posibilităţi de a investi în infrastructura unui oraş. Cu siguranţă, primăriile şi/sau consiliile vor încerca să dezvolte aceste baze sportive, pentru posibilitatea de a oferi cetăţeanului o largă varietate de ramuri sportive pentru practicare şi/sau pentru a oferi sportului de performanţă posibilitatea de a organiza activităţi sportive de nivel naţional şi/sau internaţional.

Cu toate acestea, există şi posibilitatea ca federaţiile sportive naţionale să poată administra anumite baze sportive conform ramurii sportive de care se ocupă, în condiţiile în care acestea au şi reglementarea legală de ”utilitate publică” ceea ce le poate conferi această şansă de dezvoltare. Federaţiile sportive naţionale ar avea posibilitatea de a atrage venituri din privat, astfel încât prin parteneriate să dezvolte aceste baze sportive şi să îşi poată desfăşura activitatea la nivelul cluburilor afiliate şi, de ce nu, la nivel de pregătire a loturilor reprezentative.

Decizia este însă a Ministerului Tineretului şi Sportului ca iniţiator legislativ, însă Parlamentul este cel care va aproba în final.

În acest proces de consultare a legii sportului, a fost solicitată părerea DSTMB? Şi dacă da, în ce măsură a fost luată în considerare?

R.: Procesul de consultare privind modificările sau completările Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului a început din anul 2015, sub conducerea doamnei ministru Gabriela SZABO. Instituţia noastră a emis o opinie care a fost chiar postată în mod transparent pe site-ul www.dstmb.ro, pentru a cunoaşte cetăţeanul atât implicarea noastră în interesul acestuia, cât şi pentru a-l determina să formuleze la rândul său o opinie.

În cadrul modificărilor şi/sau completărilor actuale, postate pe site-ul www.mts.ro, am constatat faptul că nu s-a ţinut cont de nici o propunere a instituţiei noastre, dar am comunicat-o în acest interval de timp pus la dispoziţie de actuala conducere a MTS pentru dezbatere publică şi sperăm să observăm că totuşi vor fi luate în vedere şi aspecte ale opiniei noastre.

Consider că o lege trebuie să aibă în vedere sprijinul în desfăşurarea unor activităţi pe termen lung, mai ales în baza unei strategii ce ar trebui să ţină cont şi de intenţia Guvernului de începere a procesului de descentralizare a serviciilor publice deconcentrate, în speţă Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti. Direcţie care face parte din legea existentă actual şi care va suferi modificări/completări ulterioare.

Cum vedeţi educaţia sportivă în România?

La această dată o văd a fi lipsită de îndrumare şi, mai ales, lipsită de o atenţie comună. Mă refer aici a tuturor ministerelor de resort ce sunt implicate mai mult sau mai puţin în activităţi sportive, precum şi a ministerelor de resort cărora li se prevăd beneficii cum ar fi ”un popor sănătos/mai puţine spitale”. Totodată, educaţia sportivă în România este una ce se desfăşoară într-un mod independent, fiecare luând decizii conform cunoştinţelor acumulate sau nu, ceea ce, uneori, duce la evenimente ce nu sunt pe placul nimănui.

Atunci când vorbim de ”educaţie” facem referire la anumiţi paşi în viaţa noastră peste care nu avem voie să sărim, iar când facem referire la ”sportivă” primul lucru la care ne gândim este disciplina. De aceea este nevoie ca educaţia sportivă să se integreze într-un sistem bine coordonat (paşii de urmat) şi disciplinat, pentru a ne dezvolta într-un mod sănătos şi, mai ales, pentru o gândire sănătoasă.

Ce credeţi că ar trebui schimbat/adăugat în proiectul vizând modificarea legii sportului?

Am citit cu atenţie documentul postat pe pagina Ministerului Tineretului şi Sportului şi pot spune că la această dată nu prezintă soluţii pentru un termen mediu şi lung. Ar fi foarte mult de scris privind ce ar trebui schimbat/adăugat, dar sesizez totuşi faptul că nu am văzut modificări ce să privească un sprijin pentru practicanţii sportului de masă, ci doar pentru sportul de performanţă.

Sper şi îmi doresc ca în urma dezbaterii organizate de către MTS în data de 28.07.2016 la Hotel Intercontinental, să se pună de comun acord cetăţeanul (generic spus) reprezentat prin persoane fizice şi/sau juridice, cu Ministerul Tineretului şi Sportului în calitate de iniţiator, asupra unor modificări legislative în interesul cetăţeanului, precum şi al viitorului acestuia, dar nu numai, ci şi pentru viitorul cetăţeanului care va urma.