EXCLUSIV. Mişcare pentru sănătate versus medalii, sau ambele? Modificarea legii sportului, în vizorul specialiştilor

Sportul românesc a ajuns să funcţioneze pe avarii după mulţi ani în care autorităţile au încercat, aproape invariabil, să cârpească ce se mai poate cârpi în loc să se concentreze pe viitor, pe ceea ce este de facut pentru ca sportul să fie izvor de sănătate pentru naţiune, nu o uşă pe care pot intra doar cativa aleşi. Nimic nu poate funcţiona însă pe avarii la nesfârşit, lucru realizat şi de Ministerul Tineretului şi Sportului, care propune o Strategie pe următorii 16 ani şi o serie de modificări şi completări ale legii Sportului.

Aduc însă proiectul de lege vizând modificarea Legii Sportului şi strategia propusă de Minister schimbările de care are nevoie domeniul sau vom avea de a face cu noi cârpeli şi pedalat în gol? La această întrebare am încercat să dăm posibile răspunsuri, solicitând opinia câtorva specialişti în domeniu, începând cu dl prof. dr. Pierre Joseph de Hillerin, fost director al Centrului de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport.

Partea I a articolului, care include opiniile domnului de Hillerin - specialist care şi-a dedicat întreaga viaţă performanţei în sport - poate fi citită aici. În cadrul celei de a doua părţi vă invităm să urmăriţi opiniile expertului pe tema schimbărilor de paradigmă ce se impun în sport.

Mişcare pentru mase versus obsesie pentru medalii

În opinia prof. dr Pierre Joseph de Hillerin, atât strategia pentru sport cât şi proiectul de lege, deşi la nivel declarativ par a fi orientate spre participare - cu alte cuvinte spre sportul pentru toţi - în fapt, sunt centrate tot spre performanţă, spre obţinerea de medalii, în detrimentul încurajării mişcării de masă. Acest lucru reiese limpede din măsurile propuse de MTS care reflectă obsesia pentru performanţă, "picătura de turnesol" fiind modul în care a gândit ministerul finanţarea Federaţiilor şi cluburilor.

"Primul lucru care ar trebui să fie făcut ar fi să mutam, cel puţin un timp, atenţia de la ridicatul steagului, de la reprezentare – care este o boală, eu însumi am trăit în lumea asta şi sunt bolnav de performanţă – la dezvoltarea durabilă. Dacă nu facem lucrul asta, nu vom mai avea rezultate în sport, ci doar întâmplări, datorate celor câţiva "nebuni" care se vor încăpăţâna să facă performanţă în pofida condiţiilor.

Ce aş propune? – 80% din populaţie să se mişte! Nu să facă sport, să se mişte! Consecinţe s-ar vedea repede în reducerea presiunii asupra sistemului sanitar… în diminuarea presiunii asupra uzului de medicamente", susţine Hillerin.

În opinia expertului, statul ar putea încuraja populaţia să se mişte fără mari investiţii, doar cu instrumentele pe care le are la îndemână: legea audiovizualului şi cointeresarea creativilor şi a domeniului privat care ar putea fi făcut să înţeleagă faptul că mişcarea este şi un motor al creşterii economice. Căci, dacă 80% din populaţie s-ar mişca 30 de minute pe zi, ar avea nevoie de un echipament nu neapărat de sport, dar comod, lucru care ar duce la creşterea consumului, fapt avantajos atât pentru producătorii de echipamente, care beneficiază de o piaţă mărită, cât şi pentru cetăţeni, care ar putea cumpăra la preţuri mai mici.

"De ce să cheltui eu, stat, de la buget, să spun că mişcarea e bună, când până la urmă companiile, dacă văd că asta le aduce profit, ar putea investi chiar ele pentru a promova ideea aceasta", a explicat Pierre de Hillerin.

De asemenea, statul s-ar putea folosi de legea audiovizualului care dă gratuitate la difuzare la ore semnificative pentru a promova clipuri simple de zece-cinsprezece secunde cu mesaj puternic care să promoveze ideea de mişcare pentru sănătate, în loc de sport pentru toţi, sportul fiind deja, pentru mulţi, sinonim cu competiţia, echipamentul scump, antrenori - lucruri pe care mulţi nu şi le permit.

Sportivul trebuie să fie educat

Întrebat ce modificări ar aduce legii sportului, dacă ar putea face asta, dl de Hillerin n-a ezitat:

"Primul lucru pe care l-aş face dacă aş avea puterea ar fi să scot paragraful 2 din articolul 15, care a distrus o bună parte din baza intelectuală a sportivilor, cel cu reducerea de frecvenţă", a declarat profesorul.

Reamintim că respectivul paragraf prevede că "unităţile sau instituţiile de învăţământ asigură, după caz, pentru sportivii de performanţă scutiri de frecvenţă, sesiuni de examene deschise şi condiţii de înscriere în învăţământul universitar, potrivit legii." Ori, în opinia dlui de Hillerin acest lucru este extrem de nociv pentru sport.

''Trebuie construit altceva, nu reducere de frecvenţă, acesta este un element de discriminare care pare a fi o discriminare pozitivă, dar nu e. Adică eu îţi dau ţie o diplomă chiar dacă nu ai trecut prin şcoală! Diplome echivalente la muncă şi cunoştinţe neechivalente, diplomă de studii pentru merite sportive. E imoral şi generator de discrepanţe! Până la urmă avem parte de o discriminare negativă, pentru că generezi imaginea unor oameni cu diplomă dar fără cunoştinţe.

Sistemul trebuie obligat să genereze cadrul pentru ca oamenii care fac performanţă să beneficieze de posibilitatea de a-şi face şcoala în aşa fel încât să o facă complet. Pentru că şi un olimpic la matematică, dacă habar nu are muzică, geografie, istorie, este un autist! Orice fel de performanţă te scoate din normalitate, asta e definiţia performanţei şi în condiţia asta trebuie create condiţii astfel încât un nivel mediu să fie asigurat. Nu vrea nimeni 10 nota la anatomie, dar să fii profesor de educaţie fizică şi să nu ştii nimic despre muşchiul striat? Să cauţi humerusul că sună la fel cu umărul..să îl cauţi pe la omoplat.. e poveste autentică, trăită de mine. Şi tânărul ăla termină şi se duce profesor de educaţie fizică sau antrenor!''

În plus, în opinia prof. dr. de Hillerin, pentru sportivii de înaltă performanţă, Ministerul Educaţiei, împreună cu COSR-ul ar trebui să creeze o şcoală specială de la clasa I-a şi până la a XII-a şi posibilitatea de învăţare prin E-Learning.

"Copiii ăştia să se poată duce oriunde în lume şi cu tableta să îşi facă lecţiile şi atunci nu mai e nevoie de prezenţa lui pe scaun la şcoală. Ministerul trebuie să creeze structură care să plătească profesorii, atenţie, nu mai ai o clasă de 25 de oameni, interacţiunile sunt foarte punctuale", a explicat profesorul.

Finanţarea vizează în continuare performanţa

Proiectul de lege vizând modificarea şi completarea Legii sportului conţine câteva aspecte extrem de criticate. Unul dintre acestea constă în reducerea numărului de federaţii care pot primi bani de la stat. Una dintre condiţiile pe care o federaţie trebuie s-o îndeplinească pentru a primi bani de buget este să fi participat la una dintre ultimele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice sau Jocurilor Olimpice de Tineret.

Un alt punct controversat ţine de finanţarea cluburilor locale care nu vor mai putea plăti salarii pentru antrenori din bani publici, ci doar indemnizaţii, ce nu pot depăşi 900 de lei.

Ori, în opinia profesorului Hillerin aceasta arată că "participarea" despre care vorbeşte MTS în strategie este doar o declaraţie goală de conţinut, în realitate statul urmărind tot câştigarea de medalii, în detrimentul sportului de masă.

"Finanţarea este picătura de turnesol care arată cât din principiile din strategie se regăsesc în practică. Dacă eu mă apuc şi finanţez doar sporturile olimpice, participarea şi sportul de masă nu mai există", a comentat Pierre de Hillerin.

Cât despre argumentul că ”întrecerile sportive s-au transformat în întreceri între Primării” invocat pentru a explica de ce cluburile locale nu vor mai avea voie să plătească salarii din bani publici, profesorul consideră că este absurd.

“Campionatul naţional este o întrecere între localităţi, judeţe, regiuni şi este normal să fie susţinut financiar de resursele locale, nu din banii de la bugetul naţional, ci cu bani de la primării. Din momentul în care vreau reprezentare internaţional e normal să plăteşti şi din taxele mele la bugetul de stat, dar mentalitatea schizoidă este că nu vreau, cumva, să se bată între ele primăriile. Ba da, vreau, că din bătaia primăriilor am autorităţi locale care dau performanţă", crede profesorul, în opinia căruia interdicţia de plăti salarii antrenorilor de la cluburi locale cu bani publici este un atac fundamental la baza de juniorat fundamental!

"Pentru ce ar mai veni un om să fie antrenor la un club local? Performerii nu îi face federaţia, performerii se fac acasă".

Cum ar trebui finanţat sportul?

Sportul ar trebui cofinanţat mai degrabă decât finanţat, crede de Hillerin, cofinanţat şi bonusat, pentru a elimina mentalitatea de asistat al Federaţiilor care în loc să înveţe să facă spectacol pentru a atrage sponsori, reclame, să vândă drepturi de transmisie etc., stau cu mâna întinsă la stat.

"Aş începe cu bani de la stat doar cofinanţări, nu aş mai da bani cu totul. Aş da Federaţiei, să spunem, de 5 ori cât produce. Aş face contracte cu federaţiile la modul – îţi dau de 2 ori, de 5 ori cât aduci tu şi ţi-aş da un bonus pentru fiecare individ care se mişcă în sportul tău. Nu îţi mai dau pur şi simplu pentru că generează mentalitatea de asistat", consideră profesorul.

De asemenea, statul ar putea să stimuleze şi privaţii care sunt dispuşi să investească în performanţă.

"Dacă tu ai un club privat în care pe banii părinţilor faci, să zicem iniţiere la înot, eu ar trebui să îţi dau ţie nişte facilitate pentru a continua să creşti nişte performeri", crede expertul.

Sportul, vector de schimbare socială

În opinia lui de Hillerin, sportul, mişcarea, pot genera schimbări majore la nivel social. O ţară de oameni care fac sport va fi nu doar mai sănătoasă, dar va avea şi mai puţină violenţă, mai puţin infractori.

"Infracţionalitatea, violenţă, vin din slăbiciune. Bătăile nu ies de la oameni puternici ci de la oameni fricoşi, care în gaşcă se bat, sau se bat că să arate că lor nu le e frică. Sunt o grămadă de agresiuni care se petrec numai dacă sunt în gaşcă. Dacă aş avea educaţie fizică, dacă aş avea sport, pe de o parte energia care acum răbufneşte în acte de violenţă s-ar consuma controlat. Pe de altă parte, copiii vor şti că pot, nu le va fi frică că, dacă rămân fără servicii rămân fără soluţii, că nu stiu, că nu pot, că nu se descurcă. Când tu ai încredere în tine, s-a terminat cu violenţa, s-a terminat cu infracţionalitatea căci dacă ai încredere în tine găseşti şi soluţii care nu sunt infracţionale. Deci, de aceea sportul poate fi şi un vector de schimbare culturală.

Eu aş folosi bani europeni, câteva studii legate de factorii economici locali influenţabili prin mişcare şi prin sport, după care aş începe să conving primari, viceprimari, consilii locale, secretari de primării, de avantajele pe care le pot avea, inclusiv economice, dacă ar da puţini bani la sport.

Am ieşit din communism cu frica de a fi împreună, cu foamea de a fi noi înşine.. şi cu ceva între paranoia şi schizofrenie ambele deodată şi atunci e foarte greu. De aceea, spuneam că un program cu sport individual, sport comun, de echipă (pe modelul francez, vezi partea I a articolului) ar putea schimba această stare. Dacă te uiţi bine în jur nu mai suntem un popor, am devenit o populaţie", a comentat Hillerin.