Ieşirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC ar putea marca începutul unei realinieri în regiunea Golfului

Decizia Emiratelor Arabe Unite de a se retrage din Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol va slăbi cartelul petrolier într-un moment crucial. De asemenea, aceasta ilustrează tensiunile existente între Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită, cel mai mare producător şi liderul de facto al OPEC.

Emiratele Arabe Unite au anunţat pe 28 aprilie 2026 că vor părăsi OPEC şi OPEC , o grupare extinsă care include Rusia, începând cu 1 mai, privând astfel grupurile de al treilea şi, respectiv, al patrulea producător de petrol ca mărime.

Deşi mişcarea poate părea bruscă, decizia Abu Dhabi de a părăsi OPEC şi de a acţiona pe cont propriu era de aşteptat de ceva vreme şi vine după ani de nemulţumiri ale Abu Dhabi faţă de cartel, susţine o analiză publicată de The Conversation

Anunţul vine, de asemenea, după ani de divergenţe între politicile petroliere ale Emiratelor şi ale Arabiei Saudite, precum şi după intensificarea rivalităţilor dintre cele două ţări pe teme regionale mai largi. Această ruptură între cele două mari state sunnite din Golf a izbucnit la suprafaţă în decembrie 2025, când viziunile concurente privind securitatea în Yemen au ameninţat să reaprindă conflictul civil în ţara devastată de război.

Unitatea în faţa atacurilor iraniene de atunci nu ar trebui să mascheze acea diviziune de fond, a cărei decizie a EAU privind OPEC este doar cea mai recentă manifestare.

Cel mai proeminent cartel din lume

OPEC s-a constituit în 1960 ca o modalitate prin care principalii producători de petrol să stabilească limite de producţie şi, prin urmare, să controleze preţul ţiţeiului la nivel mondial.

EAU este membru al OPEC de la înfiinţarea federaţiei celor şapte emirate în 1971, deşi Abu Dhabi – emiratul care deţine 95% din rezervele de petrol ale Emiratelor – este membru încă din 1967.

La apogeul său, la mijlocul şi sfârşitul anilor 1970, OPEC a jucat un rol puternic în remodelarea echilibrului de putere dintre producătorii şi consumatorii de petrol şi în contracararea dominaţiei occidentale într-un context postcolonial de naţionalizare a resurselor.

În timp ce alţi membri s-au retras din OPEC în ultimii ani – precum Qatarul în 2019 şi Angola în 2024 – impactul plecării EAU este la o scară mult mai mare, afectând aproximativ 12% din producţia totală de petrol a OPEC.

În plus, ieşirea Emiratelor Arabe Unite elimină unul dintre puţinii producători majori de petrol din OPEC, slăbind capacitatea organizaţiei de a răspunde rapid la condiţiile de piaţă în schimbare în viitor.

Priorităţi divergente în Golf

Emiratele Arabe Unite au semnalat o potenţială ruptură de cel puţin cinci ani, când au apărut diferenţe de opinie cu Arabia Saudită cu privire la modul de gestionare a politicii petroliere înaintea summitului OPEC din noiembrie 2020. Disensiunea a devenit vizibilă în mod deschis în timpul unei reuniuni ulterioare a ţărilor OPEC din iulie 2021.

În ambele cazuri, Emiratele Arabe Unite au dorit să crească producţia de petrol – care fusese drastic redusă de membrii OPEC în timpul pandemiei de COVID-19 – în timp ce saudiţii au căutat să menţină preţurile ridicate prin menţinerea unei producţii mai scăzute şi a unor preţuri mai mari.

În parte, acest lucru reflectă circumstanţele diferite ale celor două naţiuni din Golf. Saudii depind de preţuri mai mari la petrol pentru a genera veniturile necesare finanţării bugetului său generos şi pentru a plăti proiecte masive de infrastructură, precum proiectul Vision 2030. Economia Emiratelor, pe de altă parte, este mai diversificată şi mai puţin dependentă direct de veniturile din petrol.

În schimb, Abu Dhabi a investit masiv în ultimii ani pentru a -şi extinde capacitatea, astfel încât să poată creşte producţia de petrol de la 3,4 milioane de barili pe zi înainte de războiul SUA-Israel împotriva Iranului la 5 milioane de barili pe zi până în 2027 – şi, potenţial, la un nivel şi mai ridicat ulterior. Acest lucru reflectă dorinţa de a-şi valorifica rezervele şi de a introduce petrolul pe piaţă pentru a evita riscul de active blocate în cazul în care cererea globală ar scădea în cadrul unei viitoare tranziţii de la combustibilii fosili.

Eliberaţi de constrângerile cotelor OPEC, împotriva cărora emiratenii s-au revoltat de ani de zile, oficialii din Abu Dhabi vor putea creşte producţia dacă vor dori acest lucru, odată ce impasul cu Iranul va fi depăşit şi Strâmtoarea Hormuz se va redeschide complet.

Schimbări regionale post-războiul din Iran

Conducerea EAU intenţionează în primul rând să-şi dubleze eforturile în urmărirea intereselor naţionale, punând accentul pe prioritizarea legăturilor cu SUA – şi probabil şi cu Israelul – faţă de cele cu ţările pe care Abu Dhabi le consideră că reflectând o lume veche pe care încearcă acum să o lase în urmă.

Deşi războiul din Iran ar fi putut umbri temporar izbucnirea tensiunilor dintre Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite cu privire la Yemen şi viziunile pentru regiune, ruptura nu fusese rezolvată înainte de lansarea operaţiunilor militare de către SUA şi Israel pe 28 februarie.

Comentariile unor personalităţi emirateze au sugerat că oficialii din Emiratele Arabe Unite au acordat o atenţie deosebită ţărilor care, în opinia lor, s-au mobilizat pentru a ajuta Emiratele Arabe Unite în momente de criză şi celor care nu au făcut-o.

Decizia OPEC reflectă astfel o evaluare făcută la Abu Dhabi, potrivit căreia nu mai există niciun avantaj în a rămâne parte a unei organizaţii dominate de Arabia Saudită. Reconsiderarea de către EAU a altor calităţi de membru, precum Liga Arabă, Organizaţia Conferinţei Islamice sau chiar Consiliul de Cooperare al Golfului, ar putea urma, pe măsură ce EAU şi alte ţări din regiune încep să se gândească la un peisaj postbelic incert.