Mii de oameni concediaţi de Arpechim trebuie să dea înapoi sute de milioane de lei

Foştii şi actualii angajaţi de la Arpechim sunt obligaţi să restituie sume imense de bani - care reprezintă drepturi legale conform contractului de muncă - ce le-au fost acordate în urma unei hotărâri judecătoreşti, dar care, din cauza recursurilor câştigate în mod surprinzător de SC OMV Petrom, trebuie restituite fără drept de apel. Problema este cu atât mai gravă, cu cât aceştia nu mai lucrează, mulţi dintre ei fiind cazuri sociale şi neavând de unde să mai scoată acei bani, astfel riscând să fie executaţi silit.
Conform ziarului local “Ancheta” din Piteşti, oamenii care au muncit o viaţă la Arpechim au mai multe motive de nelinişte, o dată prin faptul că majoritatea au fost disponibilizaţi şi, având vârste destul de înaintate, nu mai au mari şanse de angajare în altă parte, iar în al doilea rând prin situaţia în care sunt obligaţi să restituie unele drepturi băneşti pe care le-au câştigat în instanţă prin hotărâre definitivă în anul 2009. Este vorba despre bani stipulaţi în contractul colectiv de muncă, ca fonduri pentru aprovizionare toamnă-iarnă şi gaze, bani care au însumat la vremea respectivă 190 de milioane lei vechi de angajat, pentru o perioadă de patru ani, 2005-2008. Fiind câştigaţi sub o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, banii au început să fie ridicaţi începând cu septembrie 2009, în acţiune fiind implicaţi 2.547 de angajaţi. Petrom a introdus însă recurs, cerând strămutarea la Braşov, unde procesul a trenat până anul acesta. Avocaţii Petrom şi-au făcut datoria, iar instanţa a dat câştig de cauză companiei, definitiv şi irevocabil, considerând că, în momentul în care a decis să le dea angajaţilor drepturile revendicate, Tribunalul Argeş „a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică”. Judecătorii braşoveni şi-au argumentat decizia prin faptul că la 1 iulie 1997, cota de gaze naturale a fost introdusă în salariile de bază. Pe de altă parte însă, potrivit carnetelor de muncă ale angajaţilor, la data respectivă aceştia nici nu figurau ca salariaţi ai SNP Petrom. Potrivit unor surse, acesta a fost motivul invocat la toate procesele din ţară, însă instanţa de la Braşov se pare că a pierdut din vedere faptul că Arpechim a intrat în SNP Petrom abia pe 20 octombrie 1997.

După hotărârea definitivă şi executorie, avocatul reclamanţilor a încercat să pună în practică hotărârea cu diverşi executori, două dintre încercări fiind stopate prin suspendarea executorilor la cererea avocaţilor Petrom. Însă jumătate dintre salariaţii Arpechim au reuşit într-un final să-şi ia banii cu ajutorul unui al treilea executor, care a avut aceeaşi soartă ca şi predecesorii săi, fiind la rândul său suspendat la scurt timp. Restul salariaţilor au făcut executarea cu BEJ Casagranda, la finele lui 2010 toţi oamenii reuşind să intre în posesia banilor. Dat fiind faptul că s-a încercat recuperarea banilor prin trei executori, în paralel cu procesele de la Braşov, la Judecătoria Piteşti Petrom a început să intenteze oamenilor acţiuni individuale pentru întoarceri de executări, angajaţii fiind acuzaţi că au luat banii şi de câte două ori, deşi există documente doveditoare că acest lucru nu s-a întâmplat.

Gheorghe Manole, manager al societăţii Arpechim, a declarat pentru «Ancheta» că niciodată în contractul colectiv de muncă al Arpechim şi al Petrom salariaţii nu au avut prevăzuţi aceşti bani şi că nu cunoaşte motivele pentru care instanţa le-a dat dreptate prin hotărâre judecătorească.

Angajaţii au sesizat că încă din luna aprilie, SC OMV Petrom a intentat la Judecătoria Piteşti proces de executare împotriva salariaţilor. Partea stranie este că iniţial mai multe dosare au fost înregistrate pe acelaşi nume, având aceeaşi dată de înregistrare, urmând ca după o vreme numele pârâţilor din fiecare dosar să fie schimbate.

Lăsaţi fără loc de muncă şi traşi la răspundere pentru sume uriaşe de bani, foştii salariaţi ai Arpechim au făcut memorii către Ministerul Justiţiei, Guvernul României, Consiliul Superior al Magistraturii, Avocatul Poporului şi Comisia Juridică a Senatului, din partea unora dintre aceştia primind promisiuni favorabile. În acelaşi timp, au cerut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămutarea dosarului de la Braşov, termenul fiind 4 octombrie pentru strămutare. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că în octombrie 2011, în timpul recursului de la Braşov, avocatul salariaţilor a decedat, cazul a fost preluat de către copiii acestuia, fără ca părţile din dosar să fie înştiinţate.

Liderul de sindicat Ionel Popescu a declarat că ştie despre ce este vorba şi, deşi consideră că salariaţii au dreptate în demersul pe care l-au făcut, a considerat că este mai bine să nu se bage. „Eu i-am ajutat cu ce am putut – un sfat, acte necesare. Însă nu m-am băgat în această problemă. Este libertatea fiecăruia de a-şi cere nişte drepturi, astfel că fiecare şi-a rezolvat problema cum a putut. Ce vreţi să vă spun mai mult? Da, chiar şi eu am acţionat Petromul în instanţă pentru aceste drepturi, însă nu a fost un demers sindicalist. În plus, aceşti oameni nu au furat banii, ci le-au fost daţi în urma unei hotărâri judecătoreşti, nu ştiu de ce li se cer acum înapoi”, a mai spus Ionel Popescu.