România, pe marginea prăpastiei. Şeful Consiliului Fiscal: Avem vulnerabilităţi mari cu efect de bumerang. Vor izbi economia
Preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, a avertizat, la Digi24, că situaţia economică în care se află România, la un pas de junk, este una dificilă. Avem venituri fiscale foarte joase, nevoile sunt foarte mari, se pune şi problema creşterii cheltuielilor de apărare. Urmează o perioadă care ar putea implica măsuri radicale.
Jurnalist: Aş dori să vorbim despre un avertisment dur al uneia dintre cele mai mari bănci din Europa, care spune că România are nevoie de o nouă reformă fiscală pentru a evita ratingul junk. Ce înseamnă acest avertisment, cum să-l interpretăm în primul rând?
Daniel Dăianu: Nu faptul că o bancă importantă a făcut această apreciere contează cel mai mult, ci ceea ce au spus agenţiile de rating, care ne-au pus într-o perspectivă negativă, având în vedere deficitele, deşi cel al bugetului public şi cel extern, deficitul de concurent, acel deficit are semnificaţie fără îndoială, dar pentru Comisia Europeană şi potrivit unor măsurători care sunt mai adecvate, deficitul anul trecut a depăşit 9% din Produsul Intern Brut. A fost puţin peste cel din anul pandemiei.
Este un nivel foarte, foarte înalt şi care va obliga la o regândire a traiectoriei de ţinere sub control, de diminuare a dinamicii cheltuielilor nete, că traiectoria avută în vedere de şapte ani, şi aşa este foarte lungă, şi într-o lume atât de presărată cu incertitudini, cu riscuri, îi face pe mulţi să aibă îndoieli.
Jurnalist: Şi atunci, aşa cum spune în analiza sa această bancă, avem nevoie de o nouă reformă fiscală, de un nou pachet fiscal, să reducem cheltuielile publice?
Daniel Dăianu: Dumneavoastră sunteţi legat de aprecierea acestei bănci. Nu această bancă dă verdictul, ci o realitate care a fost consemnată în diverse analize, inclusiv ale Consiliului Fiscal, analize efectuate de experţi ai Comisiei Europene, experţi ai Fondului Monetar, ai Băncii Mondiale, analişti serioşi din România, şi care spuneau foarte clar că, având în vedere deficitul de anul trecut, modul în care este percepută economia noastră, care în pofida creşterii economice şi unei convergenţe remarcabile în ultimele două decenii cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, are vulnerabilităţi foarte, foarte mari, care vor avea un efect de bumerang.
Vor izbi economia noastră din cauza mediului internaţional tot mai nefavorabil şi din cauza acestei slăbiciuni pe care cei care au guvernat, fie că au fost miopi, fie că au tratat cu uşurinţă aceste deficite bugetare, au subestimat această vulnerabilitate internă.
Jurnalist: Şi ce ar trebui să facă în acest moment, în opinia dumneavoastră de preşedinte?
Daniel Dăianu: În opinia noastră, şi nu este prima dată când o spun la postul dumneavoastră de televiziune, trebuie controlate cheltuielile, dar nu este suficient. Pentru că grosul cheltuielilor din buget este format din ceea ce noi numim cheltuieli rigide – salarii, pensii, chiar acele cheltuieli cu bunuri şi servicii, care întotdeauna au fost strangulate în construcţia bugetelor, dar după care s-a văzut că trebuiau să fie efectuate într-un volum mai mare. Se poate umbla la unele cheltuieli de capital, dar bugetul are un deficit atât de mare, încât nu este suficient să mizezi numai pe restrângerea cheltuielilor.
Jurnalist: Deci este nevoie să se umble inclusiv la cheltuielile publice cu salariile bugetarilor?
Daniel Dăianu: Aici n-ai cum să faci. Puneţi o întrebare când aveţi deja un răspuns din ceea ce s-a întâmplat la finele anului, când au fost îngheţate salariile bugetarilor, dar sigur, cu excepţii pe care le-aţi menţionat şi dumneavoastră, şi pensiile nu au mai fost indexate în 2025. Îmi este greu să cred că în 2026 se poate acţiona în aceeaşi manieră, sau în 2027. Poţi, eventual, să efectuezi o indexare mai mică faţă de ceea ce impune o regulă.
În primul rând, că dacă mizezi numai pe tăiere de cheltuieli, sigur, noi vorbim, avem această sintagmă, reforma statului. Mulţi o folosesc de dimineaţă până seara. Dar când intri în cheltuieli, poţi să elimini jumătate din ministere, poţi să reduci posturile de conducere cu posturi executive. Nu rezolvă problema deficitului bugetar, decât într-o foarte mică măsură.
Eu nu sunt împotriva reformei statului, să ne înţelegem. Dar reforma statului nu rezolvă problema cheltuielilor bugetare şi, implicit, a deficitului bugetar. Avem venituri fiscale foarte joase, nevoile sunt foarte mari, se pune şi problema creşterii cheltuielilor de apărare. Deci, din ce resurse? Şi de ani de zile există recomandări făcute şi de analize interne, autohtone, fie făcute de instituţii internaţionale care au spus foarte clar ce se poate face. Şi în PNRR există o serie de prevederi care vorbesc de revederea regimului fiscal.
Cheltuielile bugetare pot să fie... S-a încercat anul trecut, la finele anului, s-a încercat prin această îngheţare a salariilor bugetarilor şi o nouă îngheţare de pensii, ceea ce înseamnă că, în termen real, aceste cheltuieli scad ca procent în timp. Deficitul rămâne foarte mare.
Nu vom putea, părerea mea, că nu se va putea evita, nu ştiu dacă neapărat în acest an, dacă nu se va umbla la regimul fiscal în acest an nu vom fi aproape de 7% din PIB, vom fi aproape de 8% din PIB. Distanţă foarte mare faţă de ceea ce era programat ca diminuare în 2025 a deficitului bugetar.
Deci cheltuielile publice nu sunt un capriciu al statului abuziv. Cheltuielile publice înseamnă salarii ale unor oameni din învăţământ, deci profesori, din sănătate, din armată. Asta înseamnă cheltuieli publice. Deci cheltuielile publice nu înseamnă numai un stat care foloseşte banii publici şi merge în vilegiatură, statul român. Nu! Statul român nu înseamnă numai cei din guvern şi cei care conduc ministerele. Statul român, care întruchipează funcţionarea unor instituţii ce furnizează bunuri publice de bază, îi priveşte esenţialmente pe cei din sistemul de asistenţă de sănătate publică, pe cei din sistemul de educaţie publică. Atunci ce să facem? Desfiinţăm sănătatea publică? Desfiinţăm sistemul de educaţie? Eu ştiu că multă lume este nemulţumită poate de aceste servicii, dar aşa ceva nu se poate.
Aşa cum de armată ai nevoie, de poliţie ai nevoie, de jandarmerie ai nevoie, de investiţii totuşi finanţate din bani publici, pentru că noi finanţăm, în momentul de faţă, în cea mai mare parte, investiţiile publice din resurse europene.
Toată lumea este de acord că trebuie să reducem deficitul bugetar. Toată lumea află de la dumneavoastră, de la alte posturi de televiziune, află că agenţiile de rating ne-au avertizat, ştiu ce se întâmplă în mediul internaţional, îngrijorările abundă ale oamenilor, ale antreprenorilor care îşi dau seama că lucrurile nu merg bine deloc. Dar când este vorba de a face ceva, fiecare se gândeşte la buzunarul propriu. Aşa este.
Jurnalist: Şi toţi aşteptăm soluţii, domnule Dăianu, şi pare că nu prea vin.
Daniel Dăianu: Soluţiile pe care le vrem, sau cei mai mulţi le doresc, şi anume, salariile să crească în continuare, să putem să trăim aşa cum trăiam ieri sau alaltăieri, şi totodată să se diminueze deficitul bugetar. Aşa ceva nu se poate. Finanţiştii, că mă refer la finanţişti, ei nu pot să găsească peste noapte nişte resurse suplimentare. De unde? Aceste resurse suplimentare... chiar şi o colectare mai bună, că uneori se spune: ANAF nu-şi face treaba, ANAF trebuie să colecteze mai bine. Această colectare mai bună înseamnă să iei resurse din buzunarele unora, fie de la întreprinderi, fie chiar de la persoane fizice care vor fi lovite. De ce există evaziune fiscală? De ce există optimizări fiscale? Pentru că oamenii caută să dea fiscului cât mai puţin. Este un sport nu numai naţional. Acesta este un sport internaţional. Peste tot se încearcă aşa ceva.
Fiscul din România, însă, are o situaţie mult mai dificilă, întrucât cu ani în urmă s-au comis erori monumentale. Ori, când dai înlesniri fiscale întreprinderilor, unor persoane, este foarte greu ca după o perioadă, după ce ai constatat golul mare din bugetul public, trebuie să revenim la un alt regim fiscal.
