Membru CNA: Televiziunile şi radiourile pot juca ţonţoroiul pe toate legile şi nu pot fi amendate în campania electorală
O investigaţie SNOOP, corelată cu o analiză a ActiveWatch pe aceeaşi temă, a relevat faptul că, în campania electorală pentru europarlamentare, marile partide politice au investit sume uriaşe în aşa-zise interviuri şi emisiuni moderate de jurnalişti cunoscuţi. Unele emisiuni din campania pentru europarlamentare au fost mai scumpe decât o maşină de lux, depăşind 200.000 de euro, admit marile partide.
În acest timp, CNA declară că nu este interesat să afle costul emisiunilor, iar colaborarea cu Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), cea care supraveghează finanţele partidelor şi campaniile electorale, este inexistentă. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) nu a reuşit să sancţioneze aceste derapaje, semnala ActiveWatch în cercetarea sa pe această temă.
Întrebat de Epoch Times care este motivul pentru care Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a reuşit să sancţioneze faptul că legislaţia audiovizuală a fost încălcată de unele dintre aceste televiziuni de ştiri, care au acceptat sponsorizarea (finanţarea) de către partide a conţinutului lor editorial, membrul CNA Mircea Toma susţine că instituţia nu a putut aplica sancţiuni din cauza unui viciu de legislaţie: "Televiziunile şi radiourile pot juca ţonţoroiul pe toate legile şi nu pot fi amendate în campania electorală".
"Televiziunile şi radiourile nu pot fi sancţionate cu amenzi pe aproape întreaga perioadă a campaniei electorale. Şi asta datorită unui viciu generat de lipsa de armonizare legislativă. Adică există în legea audiovizualului, legea curentă, un articol care spune că pentru anumite încălcări, CNA-ul nu ar trebui să administreze sancţiuni direct prin amendare cu bani, ci să o ia treptat. Ceea ce este logic, pe parcursul unui an – că asta e intervalul care este luat în calcul – un radiodifuzor poate să comită o încălcare a uneia dintre prevederile codului audiovizual sau ale legii, iar prima sancţiune care poate să fie aplicată este somaţia. Deci, pe ideea de a nu repeta această încălcare, după care, dacă repetă încălcarea, el poate să fie amendat.
După care amenzile merg de la un plafon maxim de 100.000 lei, cea mai gravă pedeapsă, pentru o încălcare cel puţin a doua oară, dar merge progresiv, nu amendezi direct, normal. Această condiţionare a sancţionării progresive este într-un mod inexplicabil adoptată de legislaţia specială pentru alegeri. Legislaţia specială înseamnă o lege electorală pe care o produce Parlamentul şi deciziile care sunt legislaţii secundare speciale pe care le produce CNA-ul, care preia practic condiţionările din legislaţia specială pentru alegeri.
Deci avem o lege pentru alegerea europarlamentarilor, altă lege pentru preşedinte şi aşa mai departe. Indiferent care dintre aceste legi este în aplicare, ele, împreună cu deciziile date de CNA, sunt condiţionate de acel articol pe care l-am menţionat iniţial din legea audiovizualului. Deci, pentru orice încălcare a legislaţiei speciale care reglementează funcţionarea radiodifuzorilor, televiziunilor şi radiourilor pe durata campaniei electorale, legarea de acel articol care obligă la sancţionarea progresivă dă, de fapt, imunitate. Pe perioada campaniei electorale, datorită modului în care sunt aplicate legile, televiziunile şi radiourile câştigă imunitate. Deci, practic, dumneavoastră puteţi să faceţi ce vreţi, puteţi juca ţonţoroiul pe toate legile şi nu vor putea fi amendate decât, în cel mai rău caz, dacă încalcă aceste legi în ultima săptămână din campanie.
În legea audiovizuală sunt două trepte. Pentru unele încălcări se aplică direct amenda, pentru altele se aplică progresiv. Dacă s-ar introduce în legislaţia electorală că încălcările comise de radiodifuzori se sancţionează conform articolului A, nu celui B, adică pot fi aplicate amenzi, atunci sigur că s-ar respecta legislaţia.
Aşa cum mă uit eu, ca unul dintre cei 11 membri ai CNA-ului, la ce se întâmplă în spaţiul audiovizual, constat că sunt radiodifuzori care, din bun-simţ, nu pentru că-i obligă o lege, se comportă responsabil. Alţii nu au nicio problemă. Dar acum, cu această încălcare flagrantă, în care interviurile sunt plătite cu sume gigantice, sute de mii de euro!!! Deci nici nu se pune problema să-i poţi amenda!!! Iar dacă s-ar pune problema să-i amendăm, şi asta vine ultima constatare, volumul amenzilor este rizibil. Deci noi putem amenda cu maxim echivalentul a două minute de publicitate plătită, publicitate electorală plătită", a declarat Mircea Toma.
Soluţia e la legiuitori, crede Mircea Toma, care trebuie să modifice legea astfel încât să dea CNA-ului posibilitatea de a aplica amenzi şi să crească cuantumul acestora.
Mai este o situaţie care, într-adevăr, ridică probleme, a punctat Mircea Toma.
"Presa din provincie, mass-media din provincie sunt televiziuni în unele localităţi cu resurse puţine, cu personal foarte restrâns. Acolo vin partidele şi solicită spaţiu pentru promovare electorală. Şi li se poate da, dacă ele, partidele, au produse difuzabile, înregistrări, dar de multe ori partidele nu au asemenea materiale, şi atunci tot ce pot să facă este să vină în studio să vorbească. Dar ce faci? Îl laşi să vorbească de unul singur? Sau îi dai asistenţă şi îi pui acolo un interlocutor care să servească drept perete pentru tenismenul care îşi exersează racheta pentru viitoarele meciuri? Trebuie rezolvată cumva situaţia respectivă. Să scrie mare 'Nu este interviu, acesta nu este produs editorial', să facă ceva", a precizat Mircea Toma.
Soluţiile invocate de Mircea Toma
"Trebuie reparată legea, este vorba despre un efort al politicienilor de a-şi tăia puţin din ferestrele pe care şi le-au creat ca să poată încălca principii. Oricum trebuie modificate, pentru că sunt decizii ale Uniunii Europene care devin obligatorii.
Deci ei au profitat acum pentru că caracterul obligatoriu nu a intrat încă 100% în forţă. Dar anul acesta s-a profitat la maxim de această deficienţă. În principiu, legile trebuie să fie armonizate.
Nu doar pe acest subiect. Cele patru legi electorale au particularităţi care sunt justificate. Pentru că în legile electorale sunt stabilite nişte condiţii tehnice speciale: când e vorba de europarlamentare, cine are dreptul să voteze, cine nu are dreptul să voteze pentru Parlamentul European, sunt diferenţe; pentru preşedinte iar sunt diferenţe. Dar trebuie să păstrăm doar acele diferenţe care sunt relevante. Din păcate, aceste patru legi au fiecare nişte părţi subiective ale unor legiuitori care spun cam cum ar trebui să se desfăşoare campania electorală în mass-media.
Dar campania electorală în mass-media are deja legislaţie suficient de eficientă şi detaliată în legile ordinare: Legea audiovizualului şi Codul audiovizual. Nu e nevoie de nicio precizare, trebuie doar să se spună că se aplică în întregime, fără clipire, ceea ce există în legile deja formulate. Adică să nu te abţii. Iar când se abat în zona asta, cele patru legi au patru idei diferite care se contrazic între ele: una prevede interdicţia publicităţii politice în produsele editoriale, alta nu prevede chestia asta, iar clar că e confuzie. Toată lumea profită.
Radiodifuzorii sunt fericiţi să poată încasa nişte bani serioşi din încălcarea propriilor lor reguli profesionale, deci practic asta este o corupţie şi o prostituţie profesională inacceptabilă. Şi politicienii se bucură să invadeze spaţiul, ochiul publicului din cât mai multe unghiuri. Să acopere, să vezi cât mai puţin din realitate, să se arate ei cu calea spre fericire şi viitorul nostru însorit.
Educaţia media, o altă parte a soluţiei
"Când mă uit la televizor, eu ştiu să fac diferenţa între un interviu trucat şi un interviu real. Ştiu să-ţi spun când este un interviu în care ziaristul îşi face treaba şi când este un interviu de complezenţă în care i se suflă în pânze interlocutorului politic. Dar publicul larg încă nu are această abilitate. Şi aici ajungem la discuţia despre educaţia media. Dacă ar fi educaţie media suficient de bine consolidată în programe şcolare încât generaţiile care votează acum să ştie, să facă această diferenţă, nici n-ar fi nevoie de această restricţie, pentru că nu s-ar face. Că lumea ştie."
Relaţia cu Autoritatea Electorală Permanentă
"Mai este relaţia cu AEP, sigur că noi am avut o primă iniţiativă, aşa în paranteză fie spus, acum doi ani. Venisem de un an în CNA şi apăruseră articolele despre finanţările opace pe care partidele le fac pentru promovare politică în perioade în care acest lucru este interzis în general, cu totul, adică în afara campaniei electorale. Deci asta s-a întâmplat continuu pentru nişte televiziuni. Era vizibil, au fost evaluate şi sumele, dar nu aveam dovezile. Am cerut în CNA să facem o investigaţie pentru a putea măsura.
Am constatat că CNA-ul nu are resurse, nu poate să facă aceste lucruri. În mod obiectiv, nu are specialişti, contabili care să urmărească nişte documente până la capăt şi, doi, nu avem voie să cerem acte de la firme private care sunt intermediarii traseului banilor publici către publicitatea ilegală din companiile de radio şi televiziune.
Şi atunci am spus, ok, să ne întâlnim cu AEP şi cu Curtea de Conturi. Cât ai clipit, după niciun an, ne-am întâlnit. Ne-am adunat şi toată lumea a spus: situaţia e practic rezolvată: există un proiect de lege în Parlament pentru transparenţa banilor pe care îi primesc partidele pentru a-şi face publicitate politică - că ei au bugetul descris şi au în linia bugetară precizat cât au cheltuit în fiecare an: câte 9 milioane de euro pe an în afara campaniilor electorale pentru publicitate politică.
Unde poţi să cheltuieşti sumele astea fără să te duci la televiziune? Nu ştiu. Cumpărând tot internetul, încă-ţi mai rămân nişte bani din 9 milioane de euro de partid. Sumele astea s-au dus clar şi în televiziune. Pentru că am văzut cu ochiul liber nişte emisiuni plătite. Dar nu pot dovedi că sunt plătite. Şi atunci concursul celorlalte două instituţii ar fi fost necesar.
Din păcate, proiectul de lege despre care vorbim, la care a lucrat Autoritatea Electorală Permanentă, în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale şi care a atins nişte subiecte sensibile, a fost înaintat în Parlament unde zace şi acum."
Emisiuni/interviuri nemarcate ca publicitate
Întrebat cât de etic este ca televiziunile să difuzeze emisiuni şi interviuri care nu sunt marcate cu P, pentru că televiziunile invocă faptul că e de interes jurnalistic să aflăm ce gândesc politicienii, membrul CNA a replicat:
"Pentru orice profesionist în mass-media, diferenţa între publicitate şi conţinut editorial trebuie să fie clară. Publicitate înseamnă că eu las pe post nişte informaţii care sunt generate de o entitate - o firmă care vrea să-şi facă reclamă sau un politician care vrea să-şi facă reclamă - şi îl las să-şi facă reclamă cum doreşte el. În timp ce spaţiul editorial presupune filtrul profesionistului, care pune ghilimele atunci când e nevoie într-o declaraţie a unui politician şi spune că acest politician gândeşte astfel. Asta nu înseamnă că este adevărat sau că este valabil. Adică lasă spaţiu de analiză publicului.
Momentul în care graniţa între publicitate şi conţinut editorial autentic generat de televiziune, în cazul nostru, sau de radio este încălcată în mod repetat, este atât o încălcare a principiilor pe care se clădeşte jurnalismul, cât şi a codurilor deontologice ale profesiei, iar în cazul nostru este confirmată de mai multe articole din normative, legi, care sunt enumerate în cercetarea făcută de ActiveWatch şi validate în colaborare cu Snoop."
