MAE spune că nu "a aflat" de un uriaş scandal internaţional care a afectat şi România. Deputat: Am ajuns Bielorusia Europei

În luna martie a acestui an, presa română şi internaţională a vuit despre faptul că un grup de hackeri susţinut de guvernul chinez a strâns date despre guverne, politicieni şi alegători. Printre cei vizaţi de hackerii chinezi s-au numărat şi trei parlamentari români: Cătălin Teniţă (REPER), Alexandru Muraru (PNL) şi fostul deputat Pavel Popescu (PNL) – fost şef al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceştia sunt politicienii români intraţi în atenţia hackerilor chinezi.

Cei trei au fost ţinte ale unei campanii de spionaj pusă la cale de un grup de hackeri intitulat APT31, care a acţionat împotriva Alianţei Interparlamentare pentru China, un grup internaţional din care fac parte mai mulţi parlamentari şi care se preocupă de modul în care ţările democratice ar trebui să se raporteze la China.

La vremea respectivă, cazul a intrat în atenţia Departamentului de Justiţie al SUA. România însă nu a comunicat nimic oficial pe acest subiect. MAE nici măcar nu l-a convocat pe ambasadorul Chinei, adoptând o atitudine de indiferenţă, aşa cum a procedat şi după ce Ambasada Chinei la Bucureşti a cerut partidului REPER să "ia măsuri concrete pentru controlarea comportamentului anumitor membri", mai exact împotriva deputatului Cătălin Teniţă, care a participat la summitul Alianţei Interparlamentare pentru China (IPAC) din Taiwan.

Intrigată de tăcerea MAE după două incidente răsunătoare – primul, cum spuneam, de răsunet internaţional – iar al doilea, văzut, de exemplu, de deputatul Muraru drept o implicare a Chinei în afacerile interne ale statului român, redacţia noastră a cerut clarificări. Răspunsul la întrebările noastre vizând poziţionarea faţă de cele două incidente şi măsurile luate a fost unul cel puţin surprinzător.

Mai exact, întrebat ce măsuri a luat după atacul hackerilor, Ministerul Afacerilor Externe a răspuns, cităm mot-a-mot, că: "nu a fost informat cu privire la aspectele menţionate".

În ceea ce priveşte scrisoarea Ambasadei Chinei către REPER, răspunsul MAE a fost următorul:

"Potrivit competenţelor sale şi în conformitate cu principiul separaţiei puterilor în stat, Ministerul Afacerilor Externe, ca parte a puterii executive, transmite către Parlament (puterea legislativă), doar la solicitare expresă, puncte de vedere pe subiecte de politică externă. Opiniile şi contribuţiile transmise de către MAE au strict rol consultativ, în baza principiului enunţat anterior, astfel încât ele nu pot dicta poziţionările sau acţiunile parlamentarilor români faţă de diferite subiecte de politică externă, legiuitorii având libertate de acţiune în exercitarea mandatului încredinţat de electorat, în limitele stabilite de lege.

În acest context, MAE reaminteşte poziţia sa de promovare a politicii 'o singură Chină', ca fundament al relaţiilor bilaterale româno-chineze, neexistând un dialog la nivel oficial între autorităţile din România şi omologii din Taiwan.

Ca în orice democraţie, mediul academic, agenţii economici, fundaţiile şi entităţile private au, în acelaşi timp, libertatea de a interacţiona cu orice partener extern, atât timp cât nu există restricţii legale (ex. măsuri restrictive/sancţiuni). Ministerul Afacerilor Externe reiterează constant aceste aspecte în dialogul cu Ambasada R. P. Chineze la Bucureşti, inclusiv în cazul poziţionărilor unor parlamentari români faţă de Taiwan.

Totodată, partea română subliniază că acţiunile de tipul celor la care faceţi referire reprezintă expresia separaţiei puterilor în stat (executivă, legislativă şi judecătorească), element fundamental al statului de drept şi al organizării democratice din România."

Contactat de Epoch Times, Cătălin Teniţă a subliniat că preferă să dea MAE prezumţia de sinceritate şi că i se pare foarte grav ca Ministerul Afacerilor Externe să nu ştie despre evenimente de notorietate internaţională.

"Eu i-aş întreba o singură problemă pe onoraţii demnitari şi funcţionari din Ministerul de Externe: dacă au un departament care să-i ţină la curent cu politica internă şi externă cotidiană de zi cu zi, sau cum îşi fac ei informarea, pentru că dacă nu îşi fac în niciun fel informarea, este o problemă! Dacă, în schimb, îşi fac informarea, daca un departament care ar trebui să se ocupe de aceste lucruri, probabil acest departament nu funcţionează şi trebuie să rezolve această chestiune.

Adică e foarte bizar cum află ei, de exemplu, când se întâmplă un incident armat în altă ţară, că în altă ţară este un cutremur? Cum află chestiunea asta? Şi atunci, dacă află aceste chestiuni, de ce nu a aflat un lucru de o importanţă şi vizibilitate substanţial mai mare, dat fiind că toată presa a avut reacţii şi discuţii pe această temă şi nu doar o singură zi?

Mai mult decât atât, e vorba de o acţiune în instanţă a Departamentului Justiţiei din Statele Unite, deci e vorba de o chestiune oficială şi ei trebuiau să urmărească şi apoi să informeze, inclusiv prin întrebări adresate partenerului strategic, care sunt Statele Unite ale Americii."

Întrebat cât de credibilă este, din punctul său de vedere, ideea că MAE nu a aflat despre evenimente semnalate în toată presa şi de care se ocupă Departamentul de Justiţie al SUA, Teniţă a răspuns:

"Din perspectiva mea, nu putem să ridicăm, cum să zic eu, o prezumţie de minciună, ar trebui să ridicăm o prezumţie de adevăr în raport cu entităţile statului român, deci nu pot decât să am îndoiala că aşa este, că nu au ştiut de acest lucru, ceea ce este mai rău decât dacă ar minţi. Este mai rău să nu ştii ceva decât să minţi şi nu ai acţionat", a declarat deputatul.

Referitor la poziţia MAE legată de scrisoarea Ambasadei Chinei către REPER, Teniţă a ţinut să sublinieze că instituţia se ascunde după principiul separaţiei puterilor în stat pentru a-şi scuza lipsa de reacţie la atacul Ambasadei Chinei la adresa libertăţii sale de exprimare. În ceea ce priveşte invocarea de către MAE a principiului „O singură Chină”, Teniţă arată că şi restul ţărilor UE respectă acelaşi principiu, însă au reprezentanţe la Taipei, spre deosebire de România, care, în termeni diplomatici, a ajuns un fel de Bielorusia a Europei.

"În primul şi în primul rând, distinşii colegi din Ministerul Afacerilor Externe ridică foarte bine acest principiu al separaţiei puterilor în stat. Numai că acest principiu al separaţiei puterilor în stat este doar unul dintre principiile de natură constituţională pe care este fondată o democraţie, fie că e vorba de România, fie că vorbim de toate celelalte democraţii vestice, din Uniunea Europeană sau Statele Unite, Canada, ori partenerii noştri transatlantici.

Alt principiu este cel al libertăţii de expresie. Şi, până la urmă, principiul libertăţii de expresie presupune faptul că orice reprezentant, orice cetăţean, orice voce are dreptul să se exprime. Corelativul este că toate organele statului, toate autorităţile statului trebuie să apere acest principiu. Ori ceea ce trebuiau să facă dânşii, MAE – tocmai pentru că suntem o democraţie – era să spună: noi susţinem principiul şi libertatea de exprimare a deputatului Teniţă şi atragem atenţia că orice intruziune în libertatea de exprimare, mai ales din partea unei ţări care nu respectă acest principiu, este neavenită şi trebuie să înceteze.

Ei trebuie să apere toate principiile, nu doar principiul separaţiei puterilor în stat, care aici este folosit ca o formă de degrevare de responsabilitate, un fel de 'spălare pe mâini'. Deci ei trebuiau să spună, repet: 'cetăţeanul şi deputatul Teniţă are dreptul să se exprime şi nicio putere străină, cu atât mai puţin o putere străină autoritară, nu poate să ceară unui partid românesc, care este bazat pe principii democratice, să-i pună căluşul în gură acestui membru'. Asta trebuia să spună Ministerul de Externe.

A doua chestiune este chestiunea de fond, chestiunea acelei politici 'O Singură Chină'. Trebuie remarcat că peste 20 de state europene, cred că mai exact 22 la momentul acesta, au reprezentanţă economică, culturală şi academică în Taipei. Cea mai mare ţară de departe ca populaţie şi ca suprafaţă care nu are reprezentanţă în Taipei, adică în capitala Taiwanului, şi omologul în capitala naţională, este România. Celelalte ţări respectă principiul 'O Singură Chină'. Mai mult decât atât, declaraţiile Parlamentului European sunt în direcţia aceasta a respectării principiului 'O Singură Chină'. La fel, Serviciul de Politică Externă al Uniunii Europene susţine acest principiu, dar asta nu înseamnă în niciun fel că Taiwanul nu este pe harta Uniunii Europene. Din contră, 22 de ţări ale UE au acolo reprezentanţă oficială în care acţionează un reprezentant oficial din Ministerul de Externe al ţării respective şi ajută ca relaţiile economice, sociale, culturale, academice şi de colaborare între autorităţi să funcţioneze. Una nu o exclude pe cealaltă. Ce face statul român este să fie mai aproape ca politică de statele fostului Imperiu Sovietic, de Rusia şi de statele din Asia Centrală.

Spre deosebire de statele, să spunem, liberale ale fostului Imperiu Sovietic – mă refer la ţările Baltice – care au o politică de susţinere foarte puternică a Taiwanului în relaţiile cu un partener autoritar care riscă să afecteze stabilitatea acelei zone, la fel cum Rusia afectează stabilitatea Europei prin invazia în Ucraina.

Ceea ce face Ministerul de Externe este să se ascundă de două ori. O dată să se ascundă după principiul separaţiei puterilor în stat pentru a oculta principiul libertăţii de expresie şi al apărării libertăţii de expresie de către autorităţile statului român, şi a doua oară să invoce principiul 'O Singură Chină', deşi noi suntem rebelii UE, suntem de tipul Kazakhstan-Bielorusia într-o Uniune Europeană care ajută Taiwanul să rămână o democraţie vibrantă, în ciuda încercărilor Republicii Populare Chineze de a o suprima."