Inaugurarea Monumentului Rezistentei Anticomuniste din Cluj Napoca
Dupa ceva ani de truda, de eforturi nu numai financiare, membrii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici au inaugurat sambata, 10 iunie a.c., in orasul Cluj Napoca, MONUMENTUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE. Din pacate, truda celor care au avut aceasta initiativa nu luase sfarsit nici chiar in ziua inaugurarii monumentului, participantii la eveniment avand de infruntat o ploaie torentiala, ca si cum spectrul comunismului venise sa se razvrateasca impotriva acelui semn al Victoriei celor care au luptat pentru rapunerea lui.
La inaugurare au participat dl.Ticu Dumitrescu - Presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR), fosti detinuti politici, dl.doctor Traian Neamtu - seful filialei A.F.D.P.R. Cluj, Prefectul orasului, preoti.
Dupa inaugurare, participantii s-au indreptat spre orasul Gherla, unde au vizitat renumitul penitenciar Gherla. Despre aceasta vizita, insa, foarte impresionanta de altfel, vom vorbi intr-un articol viitor.
In cele de mai jos, va oferim spre lectura discursul integral al dlui Ticu Dumitrescu, rostit la inaugurarea Monumentului Rezistentei Anticomuniste din Cluj.
Preacucernici parinti,
Stimate domnule Prefect,
Stimate dle Presedinte al Consiliului Judetean Cluj,
Stimate domnule Primar Boc,
Onorata asistenta,
Ne-am adunat azi aici, in aceasta istorica vatra de spiritualitate, pentru a asista la sfintirea si dezvelirea unui monument inchinat rezistentei impotriva comunismului.
Construirea sa a fost posibila prin initiativa si stradania filialei A.F.D.P.R. Cluj, condusa de doctor Traian Neamtu, la care spre cinstea lor, au contribuit financiar si autoritatile locale.
Ca Presedinte al Asociatiei Nationale a Fostilor Detinuti Politici din Romania, tin ca impreuna cu presedintii celor 41 de filiale ale Asociatiei, prezenti aici, sa salutam pe reprezentantii autoritatilor locale precum si unitatea militara, care ne-au onorat si s-au onorat prin participarea lor la acest eveniment memorabil.
Monumentul va innobila de acum inainte spatiul urbanistic clujean, si va constitui o noua lespede in templul memoriei si rezistentei pe care noi ne straduim sa il construim de 15 ani, pe harta Gulagului romanesc.
Cand spun “noi” ma refer la supravietuitorii temnitelor si lagarelor de exterminare comunista, care se sting dramatic cu fiecare zi ce trece, spre bucuria celor pentru care am devenit din ce in ce mai nedoriti si mai incomozi.
Desi noi nu am urmarit sa ne razbunam pe cineva, asa cum au facut-o spre exemplu francezii dupa 24 august 1944, cand au impuscat peste 6000 dintre uneltele franceze ale nazistilor, iar pe altii 9000 i-au adus in fata tribunalelor.
Primul Ministru Laval a fost atunci condamnat la moarte, iar eroul national al Frantei din primul razboi mondial, maresalul Petain, condamnat pe viata.
Din decembrie 1989 pana astazi, in Romania, nu se cunoaste nici un caz in care unul dintre fostele victime ale securitatii sa se fi razbunat intr-un fel, asupra celor care le-au fost calai.
Noi am cerut si cerem insa dreptul la adevar, reconstruirea ideii de justitie si o minima moralitate. Fara indeplinirea acestor deziderate, chiar intrati in Europa, nu vom putea rezolva gravele probleme cu care societatea romaneasca este confruntata.
Repetarea enuntului conform caruia cei ce nu—si cunosc trecutul, risca sa il repete, a devenit banalitate. La nivelul faptei insa, aceste deziderate esentiale verificate de istorie, nu sunt deloc perimate.
Cunoasterea, asumarea si condamnarea trecutului mai indepartat sau recent, dreptul la adevar si reformarea morala a vietii politice, nu au facut parte in mod real din strategia democratizarii Romaniei. Dimpotriva!!!
S-a incercat sistematic inducerea unei idei false, vinovate si periculoase, precum ca trebuie sa ingropam trecutul, ca “securitatea comunista a aparat patria”, ca “arhivele acestui aparat opresiv trebuiesc secretizate spre a nu deschide o cutie a Pandorei si a periclita siguranta nationala”, etc., etc.
Efectele unor astfel de asertiuni trambitate de regimul neocomunist si profund corupt al lui Ion Iliescu, si necontrazise ferm de guvernarile alternative, isi produc azi efectele nocive care vor avea bataie lunga; istoria se scrie greu si confuz; tinerii nu stiu care a fost adevarata fata a comunismului; scoala nu se preocupa de predarea istoriei recente si nici de formarea caracterelor elevilor; unele televiziuni sau ziare au devenit tribune ale fostelor nomenclaturi sau pentru fostii ofiteri de securitate care isi permit EI sa judece si sa dea din nou sentinte sau sa ne denigreze martirii; pana si Revolutia din decembrie 1989 cu mortii si ucigasii ei si cu mineriadele iliescene, raman invaluite in mister sau neaduse in fata justitiei.
In aceste conditii, momentul pe care il traim astazi capata o semnificatie deosebita, asa cum a fost momentul trait zilele trecute la Deva, sau de-a lungul ultimelor 15 ani odata cu sfintirea monumentelor de la: Poarta Alba, Insula Mare a Brailei, Brasov, Teregova, Tg.Mures, Alba Iulia, Buzau, Bacau, Craiova, Turnu Severin, Timisoara, Aiud, Gherla, ca si in multe alte localitati din tara.
Si cum arta este cel mai nobil depozitar al memoriei, acest monument atat de original de aici de la Cluj, alaturi de cele despre care am vorbit, cum si de cel national de la Bucuresti care va fi dezvelit anul viitor. Odata cu cele de la Oravita, Arad, Ramnicu Valcea si Slatina, vor ramane si dupa ce noi nu vom mai fi, drept file de istorie, scrisa in piatra, cu har si recunostinta.
Troite ale memoriei pe harta Gulagului romanesc, ridicate de noi, membrii ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania.
