Bucharest Forum: Noul Drum al Mătăsii, o utopie într-un context geopolitic plin de conflicte

"Poziţia naturală a României, de frontieră estică a UE şi NATO, e o uriaşă oportunitate pe care putem să o folosim”, a declarat premierul Victor Ponta, arătând că România trebuie să-şi joace rolul de poartă de intrare în Europa a Drumului Mătăsii. Şi alţi vorbitori au accentuat importanţa comerţului şi factorului economic. George Friedman şi Ian Bond au subliniat în schimb că factorul politic primează şi este un obstacol în calea cooperării economice, iar interesele ţărilor din Asia Centrală, ale Rusiei, ale Chinei şi ţărilor UE sunt de multe ori divergente.

Mircea Geoană, preşedintele Aspen Institute, principalul organizator al Bucharest Forum, a afirmat în deschiderea evenimentului că România trebuie să-şi folosească poziţia geografică şi geopolitică pentru a atrage dividende economice şi că ”necazul din vecinătatea noastră (din Ucraina) aduce şi o oportunitate pentru România pe care trebuie s-o folosim”. Şi premierul Ponta a vorbit despre poziţia României de frontieră de est a NATO şi UE care trebuie valorificată.

Până să vorbeşti însă de construirea de infrastructură care să lege China de Extremul Orient şi de Europa trebuie să iei în calcul noile probleme de securitate şi de instabilitate din aceste spaţii: în primul rând agresiunea Rusiei împotriva suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, la care UE nu se aştepta şi la care a reacţionat greu, şi ameninţările la adresa altor state.

Ideea vehiculată de mai mulţi oficiali români că se pot găsi soluţii economice pentru regiune care pot duce apoi la rezolvarea problemelor politice este o iluzie. Tocmai în actualul climat de instabilitate, în care factorul de securitate şi militar revine în forţă, nu poţi construi mari proiecte economice comune. Iar abordarea strict economică şi comercială nu poate fi o soluţie pentru problemele politice. Relaţia de determinare este inversă. Politicul determină acum economicul.

Victor Ponta afirma că nu ” trebuie să ne concentrăm toată atenţia pe soluţionarea crizelor punctuale, ci preocuparea României trebuie să fie exportul de securitate, dar şi participarea la proiecte precum Noul Drum al Mătăsii. În următorii 4-5 ani, România trebuie să fie un exemplu de succes în ce priveşte integrarea europeană şi transatlantică şi să joace rolul de promotor al drumului mătăsii spre Europa. Avem capacitatea de a furniza predictibilitate şi stabilitate”. Aceste lucruri sună bine, dar realitatea este alta. România nu este modelul de succes care să dea lecţii de tranziţie şi europenizare unor state precum Ucraina, Georgia sau Republica Moldova. Bucureştiul a fost copilul model al austerităţii la nivelul UE, luând măsuri dureroase în timpul crizei economice. Iar anticorupţia din România (DNA şi ANI) este dată ca un exemplu de bună practică în Europa. Cam astea sunt realizările.

În rest însă, ţara noastră nu oferă predictibilitate - ambiguitatea premierului care pozează cu Obama şi apoi vrea cooperare militară aprofundată cu China şi investiţii majore chineze în sectorul energetic nu este decât o dovadă în acest sens. Instituţiile cele mai eficiente (DNA şi ANI), lăudate în exterior, sunt atacate constant de către guvernul şi majoritatea Ponta din Parlament.

Megascandalul Microsoft ne dezvăluie o mafie transpartinică foarte adânc înrădăcinată, iar legi precum cea propusă de senatorul Şerban Nicolae încearcă să împiedice ca sursele să mai dea informaţii jurnaliştilor despre cazuri de mare corupţie, un atac foarte grav la libertatea presei şi statul de drept. Aici este problema de fond - ce s-a făcut bun în România în ultimii ani nu este ireversibil, ba în contextul alegerilor prezidenţiale, dominate de scandaluri cu ofiţeri acoperiţi şi acuzaţii de corupţie, miza este tocmai dacă sistemul va acapara sau nu toată puterea în stat şi dacă va supune justiţia.

Una dintre vocile lucide la acest forum, Ian Bond, director al Afacerilor Externe la Centrul pentru Reformă Europeană din Londra, a făcut o analiză realistă a contextului actual, arătând de ce politicul îngreunează formarea noului drum al Mătăsii.

”Uniunea Eurasiatică a lui Vladimir Putin este închisă prin bariere comerciale. Pe măsură ce China va investi mai mult în Asia Centrală, Rusia va încerca să o blocheze mai tare, la fel cum a interpretat Parteneriatul Estic al Uniunii Europene cu Ucraina şi cu celelalte state drept o ameninţare. Mai mult avem conflictele îngheţate din zonă, cum ar fi cel din Nagorno-Karabah, dintre Armenia şi Azerbaidjan, reîncălzit recent”, a explicat expertul. El a mai arătat că există şi alte conflicte care se coc în Asia Centrală legate de resursele de apă, între Kârgâzstan şi Uzbekistan din cauza proiectelor privind realizarea de hidrocentrale, dar şi între Kârgâzstan şi Tadjikistan.

În acest context tulbure, de interese majore divergente, de conflicte şi noi probleme de securitate, este greu de imaginat că România va deveni una dintre porţile de intrarea a Drumului Mătăsii în Europa. Din două motive - pentru că acest proiect nu se va realiza prea curând, date fiind obstacolele politice şi geopolitice, şi pentru că România nu este în niciun caz un model de bună guvernanţă în prezent care să inspire alte ţări.

Şi George Friedman, preşedintele Stratfor, a subliniat că ”Drumul Mătăsii este o legătură veche între China şi Europa, dar acum fiecare parte a Eurasiei are câte o problemă. În Uniunea Europeană, Germania exportă 40% din Produsul Intern Brut, afectând economiile din sudul Europei. Estul Europei are probleme cu Rusia, care a făcut o greşeală de politică externă preluând Crimeea şi luptând pentru Donbas. Orientul Mijlociu este în haos, iar China trece la ritmuri de creştere mai mici, cu proteste. Nimeni nu-şi putea imagina în 2004 că în 2014 aşa va fi tabloul, nimeni nu-şi imagina ce fel de stat va fi Rusia sau că acesta va fi efectul invaziei americane în Irak. Pentru Rusia, Ucraina este foarte importantă: aici este buffer-ul unde a învins Wehrmacht-ul în cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru SUA este mai puţin importantă. Însă Rusia este un stat slab, dependent de exporturile de petrol. În Siria, Assad nu poate recuceri ţara, iar rebelii se lupta între ei. Apoi mai este Caucazul, unde Rusia a invadat în 2008 Georgia şi unde nesiguranţa este un mod de viaţă. România este singura ancoră de stabilitate pe partea de vest a Mării Negre, ca şi Turcia”.

Pe lângă toate aceste crize şi probleme, Friedman a afirmat foarte clar că SUA s-au săturat să fie jandarmul global care trebuie să rezolve toate ameninţările la care este supusă Europa. Americanii ar vrea ca Europa să-şi asume răspunderea pentru propria securitate, nu să fie doar un free rider (călător clandestin).

Preşedintele Stratfor a mai arătat că dacă Rusia este periculoasă tocmai pentru că este o ţară slabă care se teme pe bună dreptate pentru viitorul ei, nici Europa nu stă mai bine, instituţiile sale fiind ineficiente. ”Ce înseamnă extinderea UE către Est? Poate UE să poarte povara Ucrainei când nu poate rezolva problema Franţei? Europa stă şi se mulţumeşte să vadă haosul din alte părţi, pentru că nu există un interes comun al Europei”, a concluzionat Friedman.

La rândul său, Shen Weizhong, director adjunct al Departamentului de Afaceri Europene din cadrul Ministerului de Externe al Chinei, a susţinut că ”în 2011, când SUA au iniţiat proiectul noului Drum al Mătăsii, ne-am supărat că un proiect de suflet al Chinei este dezvoltat de către SUA. Am elaborat şi noi un concept. Versiunea chineză a Drumului Mătăsii include o centură economică, dar şi o parte pe mare, are două aripi. Vizăm cinci conexiuni, printre care şi conectarea drumurilor şi infrastructurilor, comerţului, dar şi conectarea monedelor naţionale. În opinia sa, aceste conexiuni se vor realiza prin cooperare economică şi schimburi culturale.

În acest context tulbure, de interese majore divergente, de conflicte şi noi probleme de securitate, este greu de imaginat că România va deveni una dintre porţile de intrarea a Drumului Mătăsii în Europa. Din două motive - pentru că acest proiect nu se va realiza prea curând, date fiind obstacolele politice şi geopolitice, şi pentru că România nu este în niciun caz un model de bună guvernanţă în prezent care să inspire alte ţări. Prin urmare nu-şi poate asuma cu credibilitate rolul de promotor al unor proiecte economice majore.

Friedman spunea că România este singura ancoră de stabilitate pe partea de Vest a Mării Negre. Adevărat, dar nu datorită regimului Ponta, ci pentru că Ucraina luptă ca să împiedice o anexiune rusească a Estului. Dacă ruşii ar fi ajuns la Odessa, România n-ar mai fi o ancoră de stabilitate în prezent.