Cum sufocă economic Beijing-ul America de Sud

În timpul turneului său recent în America Latină, preşedintele chinez Xi Jinping a semnat multe contracte. Schimburile economice rămân însă foarte inegale între China şi statele sud-americane, care devin o vacă de muls pentru Beijingul obsedat de materii prime, care-i păcăleşte cu finanţări.

China ameninţă tot mai mult poziţia SUA de principal partener comercial al ţărilor din America Latină. Dacă tranzacţiile americane cu acest spaţiu se ridicau la 843 miliarde de dolari (631 miliarde de euro) în 2012, banca HSBC prezice că cele chineze le vor depăşi în 2030. Doar între 2000 şi 2013, schimburile economice China-America de Sud au crescut de la 10 la 257 de miliarde de dolari, scrie ziarul Le Monde Diplomatique.

Beijingul le ia ochii acestor ţări cu finanţări mari în domenii în care ele nu şi-ar permite să investească. În decembrie 2013, chinezii au lansat pe orbită primul satelit de telecomunicaţii din istoria Boliviei, cu mare tam-tam, în prezenţa preşedintelui Evo Morales. Evenimentul care s-a vrut istoric arată cum China se infiltrează în regiune în plan diplomatic, economic şi tehnologic.

China a devenit deja primul partener comercial al Braziliei în dauna SUA, iar în cadrul summitului China-Comunitatea statelor latino-americane şi caraibiene (CELAC) care a avut loc în iulie, la Brasilia, cei 33 de membri au decis să înfiinţeze un Forum de cooperare permanentă cu Beijingul pentru avansarea dialogului politic, economic şi comercial.

Turneul recent al preşedintelui chinez Xi Jinping în ”backyard”-ul SUA a fost un răspuns la pivotarea americanilor către Asia. Comerţul chinez cu regiunea a crescut de 20 de ori în acest secol, iar state precum Peru sau Chile, Columbia, Uruguay sau Venezuela exportă masiv cereale, minerale şi hidrocarburi în China.

Brazilia, ca şi alte ţări din regiune, caută o politică externă mai independentă de SUA, mai ales după ce scandalul de ascultare a telefonului preşedintei Dilma Rousseff de către NSA a afectat relaţia bilaterală.

Influenţă nocivă

Problema este că 91% din exporturile chineze către America Latină sunt produse manufacturate, iar în timp ce valoarea produselor brute scade, cea a produselor prelucrate creşte pe măsură ce ele incorporează noi tehnologii. De aici se naşte un dezechilibru major în schimburile comerciale dintre China şi America Latină, de care Beijingul beneficiază. Exporturile latino-americane de materii prime se devalorizează, iar importurile chineze se scumpesc.

Astfel ţările sud-americane sunt mulse de resurse de China şi intră într-o dependenţă toxică de piaţă mondială, de Beijing şi de un model economic care nu le creează plusvaloare şi nu le aduce locuri de muncă noi pe plan intern.

O altă problemă cu care se confrunta regiunea este afluxul de valută datorat investiţiilor care duce la o apreciere artificială a monedelor. Nu întâmplător în 2011 ministrul de Finanţe şi preşedintele Braziliei cereau Chinei să reechilibreze schimburile comerciale şi să oprească războiul monedelor.

China se infiltrează tot mai mult în America de Sud, aruncând cu sume uriaşe de bani pentru proiecte mari de infrastructură agricolă, energetică, de transport şi locuinţe, le ia ochii acestor ţări, iar apoi le sufocă economic. De ce? Pentru că stimulează un model economic ineficient bazat pe consum şi pe o nouă pătură de cetăţeni săraci care cumpără produse ieftine fabricate în străinătate.

Beijingul foloseşte, pe lângă arma schimburilor comerciale inegale, şi şantajul energetic pentru a obţine ce vrea de la aceste state. Atunci când Argentina a introdus măsuri anti-dumping pentru unele exporturi chineze de textile şi oţel, Beijingul n-a mai cumpărat petrol argentinian, forţând astfel Buenos Aires-ul să dea înapoi.

China se infiltrează tot mai mult în America de Sud, aruncând cu sume uriaşe de bani pentru proiecte mari de infrastructură agricolă, energetică, de transport şi locuinţe, le ia ochii acestor ţări, iar apoi le sufocă economic. De ce? Pentru că stimulează un model economic ineficient, bazat pe consum şi pe o nouă pătură de cetăţeni săraci care cumpără produse ieftine fabricate în străinătate.

Este un joc pervers de a ţine aceste ţări captive economic, dublat de o atitudine îngăduitoare şi aparent fără condiţii pe plan politic. Comuniştii de la Beijing nu se pronunţă asupra crizelor politice interne din ţări precum Venezuela sau Honduras, indiferent că acolo au loc lovituri de stat sau alegeri controversate, ci spun că susţin integritatea teritorială şi suveranitatea absolută a statelor, non-ingerinţa în afacerile interne şi principiul egalităţii şi al căutării avantajelor reciproce. În realitate, China subminează economiile acestor state şi nu-şi urmăreşte decât propriile interese.

În cele două turnee diplomatice în regiune, Xi Jinping a curtat şi ţări aliate ale SUA, precum Mexic sau Costa Rica, dar şi statele considerate adversare declarate ale americanilor, precum Venezuela şi Cuba. “Cu excepţia Cubei, relaţiile Beijingului cu America Latină nu sunt în primul rând ideologice, ci comerciale, dar această abordare s-ar putea schimba”, afirmă Margaret Myers, director al programului China and Latin America din cadrul think-tank-ului Inter-American Dialogue, citată de Financial Times.

Preşedintele chinez şi-a început turneul latino-american cu o vizită în Brazilia, unde a decis alături de liderii statelor BRICS să înfiinţeze o bancă globală de dezvoltare, cu sediul la Shanghai, care să rivalizeze cu Banca Mondială şi FMI şi care va servi cel mai mult intereselor chineze. Apoi s-a oprit în Argentina şi Venezuela pentru a semna acorduri de împrumut în valoare totală de 12 miliarde de dolari, în contextul în care ambele ţări au probleme cu datoria publică mare şi cu inflaţia.

Potrivit International Business Times, Xi a semnat un memorandum pentru înfiinţarea unui fond de 35 de miliarde de dolari pentru regiune, dintre care 20 de miliarde ar urma să fie direcţionate către proiecte de infrastructură. El a mai promis 5 miliarde de dolari pe timp de trei ani pentru industria minieră a Braziliei şi o achiziţie de avioane comerciale braziliene în valoare de 3,2 miliarde.
Venezuela va primi o linie de credit de 4 miliarde de dolari în schimbul a 100.000 de barili de ţiţei pe zi. Argentinei i s-a promis un împrumut de 7 miliarde de dolari, care include 4,4 miliarde pentru două baraje hidroelectrice şi 2,1 pentru un proiect de cale ferată menit să ajute sectorul agricol.

Aici este paradoxul. Ţările din regiune care s-au săturat de predicile SUA de democraţie şi drepturile omului, de condiţionalităţile de reformă puse de FMI şi Banca Mondială, se aruncă în braţele regimului comunist care încalcă brutal orice astfel de concepte, dar care nu-i judecă. Asta pentru mai multă autonomie politică şi economică. Furate de mirajul banilor chinezi, aceste state nu fac în fapt decât să înlocuiască o dependenţă cu una şi mai rea.