"Asta e manevra lui Ciolacu" - Politolog explică ce jocuri face premierul în cazul portofoliului de comisar european

Analistul politic Cristian Pîrvulescu, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice a SNSPA, a explicat ce se ascunde în spatele declaraţiilor premierului Marcel Ciolacu că şi-ar dori un portofoliu economic pentru România.

Jurnalist: De ce portofoliul economic pentru România? Ce ne-ar califica? De ce un portofoliu economic?

Cristian Pîrvulescu: Ştiu eu, expertiza, forţa intelectuală. Să spunem că nu ne miră, era de aşteptat. Domnul Victor Negrescu este din rândul parlamentarilor PSD cel mai bine conturat ca parlamentar european. Este deja vicepreşedinte al Parlamentului European, asta înseamnă că are sprijinul grupului său politic, unde este foarte bine cunoscut.

În momentele dificile, în timpul bătăliei pentru statul de drept, s-a poziţionat alături de socialiştii occidentali, împotriva conducerii partidului din România, folosind gruparea pe care o conduce - gruparea socialiştilor europeni din România. Deci este o persoană care este indicată pentru asemenea poziţie, are şi un profil academic.

Pe de altă parte, portofoliul. În principiu, se discuta deja înaintea nominalizării. Mi-aduc aminte că atunci când, ceva mai târziu decât acum, în noiembrie 2019, era numită doamna Vălean, ştiam cu toţii care va fi portofoliul. Mai mult decât atât. Şi atunci prim-ministrul a făcut asta, era Ludovic Orban, dar au fost doi candidaţi propuşi, un bărbat şi o femeie. Siegfried Mureşan, iarăşi un gen de profil asemănător domnului Negrescu din celălalt mare partid european, şi Adina Vălean. Doamna von der Leyen a preferat-o pe Adina Vălean pentru că voia să aibă echilibru de gen. Şi a cerut statelor să dea trei propuneri, nu una, şi să aibă grijă ca în interiorul acestor propuneri să fie şi femei. România a dat o propunere şi nicio femeie, de teamă ca nu cumva Ursula von der Leyen să aleagă femeia.

Jurnalist: Dar credeţi că dacă Ursula von der Leyen i-a cerut lui Marcel Ciolacu să nominalizeze şi o femeie, credeţi că Marcel Ciolacu îşi permite să refuze?

Cristian Pîrvulescu: Da, cred că da. De fapt, vedeţi dumneavoastră, să ştiţi că liberalii spun că nu ştiau că va fi domnul Negrescu. De ştiut ştiau, poate n-au discutat în mod formal, n-au discutat oficial, n-au discutat cu cărţile pe masă, oricum argumente pentru a susţine o propunere din partea PNL nu aveau.

Dar ce vrea să sublinieze domnul Ciolacu este că acum, la sfârşit de mandat, deşi îşi datorează mandatul domnului preşedinte Iohannis, este în conflict cu Cotroceniul şi cu PNL-ul, deci se profilează ca un autentic candidat PSD la prezidenţiale. Deci vorbim despre prezidenţiale şi nu despre numire.

Iar în ceea ce priveşte portofoliul, ştiţi că se vorbeşte despre sănătate. Un portofoliu unde, sigur, domnul Negrescu poate să coordoneze, că e vorba de o coordonare politică, dar nu are în mod necesar foarte multe cunoştinţe. De ce? Pentru că, probabil, nu a existat o puternică negociere politică pe această temă şi atunci domnul prim-ministru trece responsabilitatea pe preşedintele României.

Sigur, preşedintele României este prezent în Consiliu şi ştiţi foarte bine că Consiliul este ultimul care face acest lucru. E vorba de negocieri care se poartă înainte. Aceste negocieri se poartă în Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi ai guvernelor statelor membre pe lângă Uniunea Europeană, se poartă pe coridoare. Deci aceste negocieri nu s-au făcut şi aceste negocieri trebuiau făcute de guvern.

Jurnalist: Şi asta este manevra prin care Marcel Ciolacu vrea să... Dacă vom avea un portofoliu slab, atunci e responsabilitatea preşedintelui.

Cristian Pîrvulescu: Trece responsabilitatea pe preşedinte... pentru că noi avem o problemă, pe de o parte guvernul care discută cu Comisia şi avem pe de altă parte preşedintele care este prezent în Consiliu. Este normal să existe o bună cooperare între preşedinte şi Guvern şi Curtea Constituţională a cerut asta printr-o decizie din 2013... Curtea Constituţională a încercat să rezolve problema spunând că şi guvernul participă alături de preşedinte la elaborarea politicilor europene, pentru că preşedintele n-are echipă. Cum ar putea preşedintele să facă politici europene, să le gândească cu echipa restrânsă pe care o are la Cotroceni?