Arta dezvăluie esenţa frumuseţii redând bucuria spiritului

”Când lumina frumuseţii atinge aspectul vizibil al omului, ea se exprimă prin eleganţă. Când se reflectă în acţiunile tale, este curtoazie. Când vă pătrund emoţiile şi sentimentele, se manifestă ca bunătate a inimii... şi când luminează Ideile, Frumuseţea este Înţelepciune ”. Miguel Angel Padilla Moreno

Arta este fundamentală pentru cultură într-o societate. Când participaţi sau exprimaţi orice expresie artistică, cum ar fi pictura, sculptura, literatura, muzica, dansul etc. dezvoltaţi o sensibilitate care vă permite să apreciaţi, să vă bucuraţi de ceea ce faceţi până când vă îmbunătăţiţi modul în care vă comportaţi şi trăiţi. Arta a servit ca instrument de exprimare pentru a face schimbări importante în societate, ca mijloc de comunicare şi critică socială, permiţându-ne să vedem în acelaşi timp schimbările timpurilor, obiceiurilor şi formelor de viaţă de la începutul umanităţii.

De-a lungul civilizaţiilor, omul a contemplat ce constituie adevărata frumuseţe, cunoscând că toate minunile lumii vin din Cer. Arta profundă este o încercare de a imita şi a arăta Frumuseţile Cerului în Lumea Umană.

Frumuseţea există pretutindeni; oriunde întorci capul, fie că eşti în natură sau înconjurat de lucruri mici sau mari, simetria şi armonia îţi atrage atenţia. Ea face parte din fundamentele culturii noastre fiind la fel de semnificativă pentru societatea noastră ca şi valorile adevărului. Simţul uman caută frumuseţea peste tot, în peisaj, muzică, îmbrăcăminte, grădinărit, dragoste, religie şi chiar în noi înşine.

Este cunoscut faptul că marile culturi din istoria umanităţii au căutat şi definit ceea ce este frumos conform înţelegerii esteticii lor. Ce este de departe cel mai uimitor lucru, este că frumuseţea se găseşte în imperfecţiune- un lucru frumos nu este niciodată perfect -, în simplitate- lucrurile simple sunt deosebite - şi într- o stare de fericire, ceea ce înseamnă că bucuria şi pacea interioară ne ajută să vedem frumuseţea care se află în jurul nostru. Putem spune că frumuseţea se află în ochii noştri.

„Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate”. Voltaire

Sculptura „Pieta” realizată de Michelangelo Buonarotti între anii 1498-1499. Sculptura se află la Vatican, în Bazilica Sf. Petru. (Juan M. Romero/Wikipedia.org)

Frumuseţea a mişcat umanitatea în ansamblu, a transformat-o şi continuă să facă acest lucru. Prezenţa sau absenţa acesteia ne afectează semnificativ viaţa; fără frumuseţe am trăi într-un deşert spiritual. Pentru că suntem fiinţe capabile să simţim extaz, să admirăm ce ne place, să venerăm sacrul şi să dorim să trăim valorile morale de odinioară, pentru noi, frumuseţea ca principiu general contează foarte mult, ea devenind o nevoie umană universală.

„Contemplarea frumuseţii ne face să ne simţim mai bine şi de aceea o căutăm, ne atenuează întristările şi ne permite să fim inspiraţi”. John O Donohue

În artă, frumuseţea este asociată cu un set de principii estetice intrinseci unei anumite discipline. În acest sens, frumuseţea este cea mai mare aspiraţie artistică. Ea îmbină armonia formelor, impactul expresiv, potenţialul simbolic şi adevărul filozofic, în muzică, dans, sculptură şi pictură, pentru ca să ne mişte inima, să ne impresioneze şi să ne încânte.

PROCESUL CREATIV

Femeia cu voal de Raffaello “Raphael” Sanzio (Wikimedia.org)

De-a lungul istoriei, s-a discutat mult despre atributele care aduc frumuseţe, de ex., ordinea, simetria şi precizia fiind surse principale ale frumuseţii. Frumuseţea ar putea fi obiectivă, deci ar fi o calitate a obiectelor în sine, sau subiectivă, ceea ce implică faptul că frumuseţea depinde de cine o contemplă şi de plăcerea pe care o produce. Ca şi concept mental, frumuseţea este formată din percepţii, emoţii, sentimente şi cunoştinţe.

Procesul creativ va fi unirea materiei, a formei şi a esenţei pe care artistul ar trebui să le stăpânească, pentru a merge pe calea ce îl va duce de la artizan la artist şi de la artist la geniu. Acest proces necesită perseverenţă, voinţă, o minte limpede pentru a vedea formele esenţiale şi a cunoaşte efectele ce le produc şi nu în ultimul rând capacitatea de elevaţie ce ne permite să fim sursa de inspiraţie. Platon ridică această căutare a frumosului ca o modalitate de a ajunge la Divinitate.

Contemplarea frumuseţii trezeşte frumuseţea interioară, deoarece opera de artă prin imaginile, sunetele şi formele ei, pot trezi în om sublimul pe care îl are sufletul.

Pictură de Leonardo da Vinci (YouTube)

Frumuseţea ca şi adevărul, ne dă entuziasm şi ne ajută să vedem lumea cu mirare şi uimire.

Aristotel spunea: „Frumuseţea este darul lui Dumnezeu, este strălucirea pe care o aruncă asupra simţurilor noastre, iar sursele ei principale sunt simetria şi precizia”.

Frumuseţea este o componentă majoră a artelor tradiţionale, care constituie o căutare superioară a perfecţiunii şi tărâmul său este nelimitat. O operă de artă nu este numai realistă, ea oglindeşte caracterul şi experienţele de viaţă ale artistului.

Arta educă sensibilitatea şi emoţiile, ridică sentimentele. Pentru un artist, maxima aspiraţie este frumuseţea inaccesibilă, intangibilă şi subtilă.

Platon are o altă interpretare a frumuseţii, el a folosit un concept foarte larg despre „frumos”, care includea valori estetice, cognitive şi morale: dreptate, bune maniere şi virtute. Dacă ne uităm cu atenţie, această idee a frumosului diferă foarte puţin de „conceptul de bine”. Platon echivalează frumuseţea cu adevărul şi bunătatea, fără a o ridica deasupra lor.

SENSIBILITATEA ÎN ARTĂ

Naşterea lui Venus de Boticelli (Pixabay)

„Frumuseţea captivează raţiunea, care o contemplă în extaz fără a-i înţelege misterul. Acest sentiment instinctiv de surpriză şi admiraţie pe care un obiect sau o muzică îl poate produce în noi depăşeşte raţiunea în descoperirea frumuseţii.” - Miguel Angel Padilla Moreno, Arta şi Frumuseţea

Numai nobleţea şi bunătatea sentimentelor şi ideilor artistului pot face ca frumuseţea pe care vrea s-o prezinte să fie reflectarea fidelă a unui spirit înalt. Privind o operă de artă este necesar să avem şi o "iluminare", un ecou, deoarece suntem o personalitate sensibilă şi atent ancorată cu elementele culturale şi estetice; în caz contrar nimic nu ne va emoţiona.

Atenţia conştientă, contemplarea sau reflecţia trezesc rezonanţe interne care recunosc cel mai frumos, cel mai drept, cel mai bun element într-o lume a contradicţiilor în care se amestecă sublimul şi abjectul. Este un proces prin care sufletul învaţă să navigheze în mările materiei. Când frumuseţea sufletului artistului şi a celor care contemplă opera se unesc, în acest moment ne mişcă şi ne înalţă către demnitatea naturii noastre umane, care iubeşte şi admiră tot ce este adevărat.

SECOLUL XX : DISTRUGEREA FRUMUSEŢII

În arta din secolul XX, frumuseţea nu mai era importantă, iar arta a căutat să conteste bazele moralei estetice consacrate în cultură. Originalitatea era obiectivul acum, iar acest lucru a dus la un cult al urâţeniei şi nu doar în artă, ci şi în arhitectură şi limbaj.

Roger Scruton, filozof şi scriitor britanic, profesor la Oxford University, cercetător la Institutul pentru Ştiinţe Psihologice din Arlington Virginia, a ajuns la concluzia că am pierdut frumuseţea şi odată cu ea sensul vieţii. De mai bine de 2.000 de ani, ne aminteşte Scruton că, artiştii din trecut ştiau că viaţa este plină de haos şi suferinţă, dar în acelaşi timp ştiau că există un remediu pentru a oferi confort, ceea ce a înălţat spiritul şi a afirmat valoarea vieţii... frumuseţea operei de artă.

Arta şi-a pierdut demnitatea, lumea este lipsită de sens, iar arta trebuie să reflecte haosul şi lipsa de frumuseţe. În zilele noastre ce contează este „conceptul”, nu creaţia plastică. Această teorie eronată, crede Scruton, uită că marea artă a trecutului era plină de idei mult mai complexe şi rafinate decât ce se întâmplă azi, când oricine poate fi un artist. Talentul creativitatea şi bunul gust nu mai sunt necesare.

În analiza sa, acest mare iubitor de artă luptă pentru integrarea frumuseţii tradiţionale în civilizaţia noastră abordând de multe ori un limbaj deschis şi critic.

„În concluzie: dadaismul, suprarealismul, cubismul, modernismul...toate pot fi rezumate într-un singur cuvânt, ce rimează perfect....cretinism. Importanţa artistică a unora ca Picasso, de a crea în manieră academică, este ridicată la rang de sublim, incapacitatea expresivă este omagiată drept creativitate, impertinenţa de a promova urâtul, drept valori estetice şi de a folosi termenul de 'conceptual' ataşat gunoiului ce ne este îndesat pe gât drept artă, este considerată simbolism progresist”.

Artele frumoase au o importanţă fundamentală pentru omenire, ghidând concepţiile societăţii umane, influenţând valoarea estetică. Ce este frumos este strâns legat de principiile moralităţii umane. Când considerăm estetice lucrurile inestetice, atunci valorile morale umane sunt pierdute. Moralitatea umană influenţează artele umane, iar artele influenţează omenirea.

10 beneficii ale frumuseţii în artă, un ingredient esenţial al vieţii

- Frumuseţea este armonie şi deci sănătate, creând viaţă în faţa morţii, sănătate în faţa bolii şi iubirea în faţa urii.

- Activează optimismul: apropierea de frumos ne face să credem că o altă lume mai bună este posibilă.

- Trezeşte dragostea de viaţă: este un stimulent care întăreşte legăturile cu lumea. Frumuseţea ne spune că viaţa nu este un haos fără sens, ci că are o ordine şi un sens implicit.

- Reduce senzaţia de durere şi întăreşte sistemul imunitar: psihoneuroimunologia a demonstrat că sistemul imunitar este sensibil la factori precum frumuseţea artelor şi a muzicii.

- Activează emisfera noastră dreaptă, creativă şi simbolică, întărind inteligenţa emoţională.

- Armonizează mintea şi sentimentele: are puterea de a închide rănile şi de a ne ajuta să ne întoarcem la noi înşine.

- Activează sensibilitatea estetică prin extinderea bogăţiei de nuanţe pe care le recunoaştem şi le experimentăm. Oferă profunzime experienţei umane şi îmbogăţeşte lumea noastră interioară.

- Ne înclină spre seninătate şi bunătate: „Frumosul este aspectul vizibil al binelui” spune Platon. Percepând frumosul, în creierul nostru se activează regiunea în care au loc evaluări şi alegeri de ordin moral.

- Scade nivelul de agresivitate şi ostilitate.

- Un moment de frumuseţe opreşte timpul şi învinge moarte pentru o clipă.

Importanţa frumuseţii se găseşte în a ne recunoaşte mici în univers, că grijile noastre nu sunt nimic, că luptele sunt absurde. Şi că suntem responsabili pentru promovarea creaţiei de frumuseţe şi artă. Ar fi de dorit să ne implicăm în dezbateri pentru a ne expune convingerile despre ceea ce este cu adevărat frumos.

„Simplitatea şi adevărul în artă sunt sigurele condiţii ale frumosului”. Christoph W. Gluc