Analist: „Putin mai poate să obţină o federalizare a Ucrainei, dar cu costuri uriaşe” (interviu)

”Marea problemă nu ar fi neapărat desprinderea militară a zonei afectate de război, cât mai ales reconstrucţia de după încetarea conflictului. Orice nouă administraţie a zonei respective va fi împovărată în primii 5 ani cel puţin de reconstrucţia localităţilor afectate de război, ceea ce va costa enorm”, susţine Marius Văcărelu, profesor la SNSPA şi specialist în geopolitică, într-un interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, Putin ar putea renunţa la proiectul Novorussia deoarece costurile sale financiare şi economice vor fi foarte mari şi există posibilitatea izbucnirii de proteste în Moscova şi Sankt Petersburg.

Epoch Times: Va renunţa Vladimir Putin la proiectul Novorossia, încercând o ieşire din Ucraina care să mascheze un eşec sau dimpotrivă va interveni Rusia direct militar pentru a împiedica înfrângerea separatiştilor pro-ruşi?

Proiectul Novorossia nu aparţine doar preşedintelui rus, ceea ce face ca decizia finală legată de acest proiect să nu îi aparţină integral. Cu toate acestea, el va avea ultimul cuvânt, acesta fiind decisiv. Mai multe articole în presa rusă şi străină au subliniat că deciziile preşedintelui rus sunt luate pe baza ideilor unui grup mic de experţi, mulţi dintre aceştia nefiind membri ai guvernului.

În realitate, proiectul Novorossia nu va mai funcţiona la parametrii prevăzuţi anterior anului 2014, deoarece apare o problemă astăzi: cine plăteşte pentru reconstrucţia clădirilor şi a infrastructurii civile distrusă în război? Singură pe lume, independentă, această zonă nu poate supravieţui, mai ales fiind împovărată cu aceste costuri. Dar o schimbare a dimensiunii teritoriale a Rusiei, în sensul sporirii acesteia cu această Novorossie înseamnă o povară bugetară deosebită pentru bugetul de stat rus, care nu este într-o stare prea bună, el fiind hemoragic de peste 5 luni.

Orice schimbare de administraţie naţională duce totuşi la nevoia obiectivă a refacerii infrastructurii, iar aici discutăm nu doar de o populaţie de 2 milioane de persoane într-un teritoriu unde nu s-au tras aproape deloc gloanţe – Crimeea, adică – ci de peste 4 milioane de persoane afectate în mod direct de lupte. De ce nu 7 milioane? Pentru că nicio clipă harta Novorossiei nu a corespuns cu harta conflictului efectiv. Distrugerile efective atrag costuri mult mai mari şi dacă ar fi fost doar 2 milioane de persoane, dar dimensiunea demografică a teritoriului afectat în mod real de război este cel puţin dublă.

De aceea, răspunsul real la întrebare va fi dat de răspunsul pe care şi-l permite bugetar Moscova: cât va costa o intervenţie? Ceea ce puţini doresc să înţeleagă este că Moscova are peste 12 milioane de locuitori. Nemulţumirea acestora va fi decisivă nu doar pentru actuala putere politică, ci şi pentru sistemul politico-administrativ pe care îl foloseşte cotidian. De aceea, calculele sunt la Kremlin mai nuanţate, pentru că s-au înţeles foarte bine toate riscurile. Dacă acestea vor fi acceptate, va fi şi o intervenţie directă, dar dacă nu – atunci se va folosi un alt scenariu.

Practic, dacă în urma măsurătorilor se va detecta o stare de nemulţumire destul de mare a cetăţenilor Moscovei, este foarte posibil ca preşedintele rus să încerce să schimbe nişte lucruri, chiar oferind unele şanse de negociere în vederea detensionării situaţiei atât sub aspect militar, cât şi economic. Aceasta, pentru că Rusia fără Moscova nu există, iar un protest public în capitala ţării în aceste „timpuri ale sancţiunilor”, având ca obiect efectele lor, va avea rezonanţă în întreaga ţară.

Care mai sunt opţiunile lui Putin după doborârea avionului malaezian şi înăsprirea sancţiunilor UE? Credeţi că Rusia mai poate să obţină o federalizare a Ucrainei?

O schimbare a dimensiunii teritoriale a Rusiei, în sensul anexării Novorossiei, înseamnă o povară deosebită pentru bugetul de stat rus, care nu este într-o stare prea bună, fiind hemoragic de peste 5 luni.

Opţiunile lui Putin sunt legate de percepţia sa asupra propriei puteri în stat. Personalizându-se atât de mult problema în sine a Ucrainei relativ la preşedintele rus, i se oferă acestuia şansa de a încerca diferite metode de acţiune în urma cărora atât el, cât şi statul rus să câştige la nivel imagologic şi politic.

Cu toate acestea, trebuie să observăm că sancţiunile aplicate de comunitatea internaţională au produs deja efecte nedorite la Moscova – de exemplu costurile reale ale acordului semnat privind acea conductă care va alimenta energetic China. Măsurătorile legate de popularitatea preşedintelui rus sunt doar o parte a analizelor care se fac relativ la capacitatea de suportabilitate a cetăţeanului rus faţă de o nouă criză economică. Dacă se va detecta că există pentru moscoviţi şi petersburghezi o anumită limită a acceptării sancţiunilor, este posibil să vedem o schimbare în tactica rusă.

Da, Putin mai poate să obţină o federalizare, dar cu costuri uriaşe. Marea problemă nu ar fi neapărat desprinderea militară a zonei afectate de război, cât mai ales reconstrucţia de după încetarea conflictului. Este cumva similar situaţiei Transnistriei, care a pierdut o treime din populaţie din 1991 încoace, ca efect al lipsei de perspective economice. Orice nouă administraţie a zonei respective va fi împovărată în primii 5 ani cel puţin de reconstrucţia localităţilor afectate de război, ceea ce va costa enorm. Or, în eventualitatea neasigurării de fonduri băneşti în ritm puternic şi constant, nemulţumirile se vor accentua şi s-ar putea ca Rusia să piardă imagologic zona respectivă.

Marius Văcărelu este profesor la SNSPA.

Va urma partea a doua interviului despre curentele care influenţează acţiunile Kremlinului.