Agent guvernamental: În Moldova nu se diminuează încălcările principiului securităţii raporturilor juridice

Până în prezent Republica Moldova are peste 300 de dosare pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Despăgubirile achitate, timp de 18 ani de când Moldova este parte a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO), sunt de vreo 16 000 000 euro. Cele mai multe dosare au fost pierdute în baza articolelor 6 şi 10 din Convenţie, care protejează dreptul persoanei la un proces echitabil şi la libertatea de exprimare.

“Articolul 6 din Convenţie este cel mai des invocat în faţa CEDO contra practic la toate statele. Totuşi, în ceea ce priveşte Republica Moldova, anumite aspecte au fost sau continuă să fie invocate mai des decât altele. Este vorba de neexecutarea hotărârilor şi violarea principiului securităţii raporturilor juridice. Cred că expresia neexecutarea hotărârilor naţionale este clară pentru toţi şi mulţi cunosc că din 2011 Republica Moldova s-a dotat cu o cale de recurs internă contra la aşa tip de violări, CEDO a considerat această cale de recurs naţională a priori efectivă şi, în opinia mea, nu există motive suficiente ca ea să îşi schimbe percepţia” a menţionat agentul guvernamental Marin Gurin în cadrul unui MediaRing organizat de portalul media-azi.md

Principiul securităţii raporturilor juridice presupune că dacă o instanţă naţională a adoptat o decizie, care ulterior a devenit irevocabilă, nimeni nu mai poate să anuleze această decizie a sa, cu anumite excepţii. “Cu părere de rău, acest tip de violări nu se diminuează, eforturile autorităţilor fiind insuficiente în acest domeniu”.

Referitor la faptul că dosarele pierdute de R. Moldova la CEDO se datorează în multe cazuri unor încălcări de procedură admise de către judecători, iar erorile în activitatea lor se soldează cu pagube financiare aduse statului şi cu pierderea credibilităţii în actul de justiţie, Marin Gurin a precizat că judecătorii sau alţi funcţionări nu trebuie “neapărat să răspundă pentru nişte încălcări de procedură. Totuşi, trebuie să existe anumite instrumente care ar permite să fie corectate carenţele din activitatea lor”.

Pentru judecători, instrumentele care au fost instituite erau răspunderea disciplinară ce ţine de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii şi acţiunea civilă în regres ce ţine de competenţa Ministerului Justiţiei. Curtea Constituţională recent a spus net că, în principiu, acţiunea în regres este constituţională şi de aceea Ministerul Justiţiei urmează să continue să se ocupe de aceste acţiuni.

Notabil este faptul că, potrivit imaginii prezentate de indicatorii internaţionali, Moldova a înregistrat puţine progrese în ceea ce priveşte reforma sectorului justiţiei şi combaterea corupţiei fiind retrogradată în clasificarea realizată de Freedom House (pe o scară de la 1 la 7), de la 4,5 în 2012, la 4,75 în 2015, pentru cadrul judiciar şi independent.

Raportul pe 2014-2015 privind competitivitatea la nivel mondial (Global Competitiveness Report) a plasat Moldova pe locul 141 din 144, pentru independenţa sistemului său judiciar.

Rezultatul indicatorului privind statul de drept calculat de Banca Mondială a cunoscut o deteriorare, coborând de la valoarea de 45 în 2012 la 42,7 în 2013, dar s-a îmbunătăţit în 2014, urcând la 46,633.

Conform Institutului de Politici Publice, încrederea cetăţenilor în justiţie a scăzut în ultimii zece ani, de la 41 % la 23 % la sfârşitul anului 2014.

Moldova a pierdut teren şi în cazul Indicelui de percepţie a corupţiei, calculat de organizaţia Transparency Internaţional: în 2012 s-a clasat pe locul 94 din 176 de ţări, iar în 2015 coborâse pe locul 103 din 168 de ţări. Sectorul justiţiei era perceput de cetăţenii moldoveni ca ocupând locul al doilea din punctul de vedere al nivelului de corupţie, după poliţie.