Adevăratul câştigător al crizei ucrainene ar putea fi China

Criza din Ucraina a făcut ca relaţiile dintre SUA şi Rusia să ajungă la cel mai scăzut nivel înregistrat de la Războiul Rece încoace.

Crimeea este acum teritoriu rusesc. Deşi s-au schimbat prizonieri de război şi s-a căzut de acord ca ambele tabere să înceapă [în cele din urmă] retragerea artileriei grele de pe linia frontului, acordul semnat în 12 februarie la Minsk nu a reuşit până acum să oprească luptele din estul Ucrainei. Oraşul Debalţevo a căzut în mâinile paramilitarilor. Duminică, o bombă a explodat la un miting al păcii în cel de-al doilea oraş ca mărime al Ucrainei, Harkov, şi a ucis trei persoane – suspecţii sunt acuzaţi de guvernul ucrainean că au fost pregătiţi în Rusia.

Pentru Washington, conflictul dintre Occident şi Rusia a devenit mult mai mult decât un conflict pentru integritatea teritorială a Ucrainei. A devenit o provocare pentru ordinea internaţională pe care SUA a creat-o la sfârşitul Războiului Rece. Rusia nu a ales acelaşi drum. În schimb, pune acum sub semnul întrebării securitatea europeană şi în special cea a statelor din estul Europei.

Forţând impunerea de sancţiuni împotriva Moscovei (şi posibil asigurarea de arme pentru ucraineni), legiuitorii americani par să se gândească mult prea puţin la impactul geopolitic pe care îl va avea pe termen lung această ruptură diplomatică a relaţiilor cu China.

Dacă nu există o soluţie viabilă pentru conflictul ucrainean, e foarte posibil ca un câştigător fără voie al acestei crizei să fie China. Iată de ce.

Dezvoltarea Chinei

Conform Fondului Monetar Internaţional, China a depăşit în prezent SUA ca primă economie a lumii la paritatea puterii de cumpărare. Beijing-ul este de asemenea implicat într-o expansiune teritorială - în Marea Chinei - şi o redresare majoră a armatei sale. Precum alte mari puteri în devenire din istorie – în special Statele Unite la sfârşitul secolului al 19-lea – China urmăreşte să devină o putere dominantă în regiunea sa.

Rusia contribuie la consolidarea Chinei. Dacă SUA şi Europa nu îşi îmbunătăţesc relaţia antagonică cu Rusia, China se va afla chiar mai repede în poziţia potrivită pentru contracararea Statelor Unite.

Economia Rusiei este fragilă din cauza prăbuşirii preţurilor la petrol şi a sancţiunilor occidentale, aplicate pentru rolul Moscovei în conflictul separatist din estul Ucrainei. Banca Mondială prezice că PIB-ul Rusiei va scădea cu 2,9% în 2015 şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltate estimează, la rândul său, că economia rusă va scădea cu aproape 5% în acest an.

Într-o încercare disperată de a opri dezastrul economic, Rusia îşi îndreaptă atenţia spre Asia pentru a-şi vinde resursele naturale, pentru a obţine împrumuturi şi pentru a crea noi aranjamente militare.

De exemplu, în mai 2014, Moscova şi Beijingul au semnat un acord în valoare de 400 miliarde USD pentru livrarea de gaz. În noiembrie 2014, un alt acord pentru gaz a fost semnat cu China. În septembrie 2014, fostul secretar de stat american Chuck Hagel a indicat că Rusia şi China dezvoltă împreună noi sisteme de arme. Schimburile comerciale ale Rusiei cu China ar putea creşte la 100 miliarde USD în acest an, de la 90 miliarde USD în 2014.

Înţelegere Faustiană

Logica dublă a acestei apropieri din Rusia şi China este simplă: China are nevoie de resurse şi Rusia le are. Rusia are nevoie de investiţii străine şi bani, iar China le are pe toate acestea.

Interesele geopolitice se suprapun, de asemenea. China nu doreşte ca Marea Chinei de Sud să fie dominată de americani, iar Rusia nu doreşte ca Occidentul – SUA şi Europa – să intre în ceea ce Moscova consideră a fi “sfera sa de influenţă”. Pe scurt, Rusia şi China nu doresc o lume dominată de SUA. Cel puţin atâta lucru este clar.

În acelaşi timp, China şi Rusia sunt rivali geopolitici. Într-adevăr, pentru Rusia, legăturile sale cu China reprezintă o “înţelegere faustiană”.

Pe termen scurt, Rusia are de câştigat prin vânzarea de petrol, gaz şi alte resurse naturale către China. Pe termen lung, totuşi, consecinţa este apariţia unei Chine care are şanse să devină competitorul pe termen lung al Rusiei. Moscova ajută China să crească economic şi să ajungă chiar mai puternică decât însăşi Rusia, care devine mai slabă.

Realpolitik

Liderii europeni sunt tot mai alarmaţi în legătură cu situaţia din Ucraina. Numărul victimelor continuă să crească şi economia ucraineană este în pragul prăbuşirii.

Există multe discuţii, în special la Washington, în legătură cu spaţiul “post-sovietic” – fostele republici ale Uniunii Sovietice (precum Ucraina) care şi-au câştigat independenţa după prăbuşirea URSS. Politicienii americani şi europeni nu trebuie să uite că spaţiul post-sovietic a fost de asemenea spaţiu pre-sovietic – găzduind Imperiul Rusiei ţariste. Rusia încă se consideră o putere dominantă într-o regiune în care istoria şi cultura îi oferă interese speciale. În timp ce retrasarea hărţii europene, aşa cum s-a exprimat vicepreşedintele american Biden, este inacceptabilă, întrucât acest proces va fi greu de anulat şi inversat.

Majoritatea analiştilor şi strategilor americani sunt de acord că statul chinez, şi nu Rusia, reprezintă cea mai mare provocare geopolitică a secolului 21 pentru SUA. Astfel, Rusia ar putea fi văzută, într-un fel, ca o contragreutate pentru o China în plină dezvoltare.

Dar pe moment, politica americană (şi europeană) împinge Rusia în braţele Chinei. Aceasta este o greşeală geopolitică a SUA, iar dacă ruptura SUA-Rusia nu este reparată, atunci China va ieşi învingătoare din această situaţie complicată.

Gabriela Martin Thornton este profesoară de relaţii internaţionale la Texas A&M University. Alexey Ilin este un bursier Fullbright şi absolvent al Bush School of Government & Public Service din cadrul Texas A&M University. Acest articol a fost publicat iniţial pe site-ul theconversation.com.

Ideile exprimate în acest articol sunt opiniile autorului (autorilor) şi nu reflectă neapărat viziunile publicaţiei Epoch Times.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră deFacebook.