Zona euro – multe probleme, o singură soluţie (video)

”Eurozona nu este o federaţie astfel încât este firesc să primeze interesele naţionale pentru că nu există un buget comun şi o identitate comună”, a explicat profesorul Daniel Dăianu în cadrul dezbaterii ”Eurozona încotro?”, organizată joi de BNR. Şi ceilalţi economişti prezenţi au subliniat că doar prin integrarea mai aprofundată şi crearea Uniunii politică şi fiscală, zona euro va putea face faţă şocurilor asimetrice.

Una dintre problemele ridicate de Daniel Dăianu a fost legată de întrebarea cum poate fi gestionată o îndatorare publică şi privată foarte mare în contextul unei creşteri economice modeste. Economistul a reamintit că filosofiile statelor membre sunt foarte diferite iar ciocnirea dintre ”ordoliberalismul german şi dirijismul Franţei creează tensiuni şi duce la politici de compromis suboptimale”.

Deocamdată Berlinul a reuşit să impună înlocuirea solidarităţii prin transferuri financiare cu solidaritatea bazată pe autodisciplină (reforme şi austeritate n.r). Mai mult, clauza de no bail-out, care permitea falimentul, a fost înlocuită cu clauza ”bail-out with conditionalities”, impusă acum Greciei.

Pe de altă parte, Dăianu a subliniat că supraîndatorarea privată şi publică a unor state se îmbină cu criza statului social european, iar Banca Centrală Europeană a devenit un lender of last resort. ”A single currency area nu este o uniune monetară, care implică aranjamente fiscale care să facă faţă şocurilor asimetrice şi o guvernanţă potrivită. Ori euro este o monedă fără stat şi au fost aduse laolaltă ţări foarte diferite din punct de vedere economic, pe considerente politice. Unele dintre ele, precum Grecia, nu erau pregătite să intre în uniunea monetară, iar designul eurozonei este defectuos”, a precizat economistul.

Şi consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru a arătat că Grecia a fost ţara care şi-a crescut cel mai mult productivitatea muncii din zona euro înainte de criză, dar a crescut şi salariile mult, astfel încât indicele ei de competitivitate a scăzut.

La rândul său, Valentin Lazea, economist-şef al BNR, a trecut în revistă diferitele cauze ale crizei din zona euro : cele macroeconomice - deficitele sectorului public, dar şi ale sectorului privat, cazul Spaniei -, cele structurale – slaba mobilitate a forţei de muncă, slaba reglementare a sectorului financiar-bancar, politice – lipsa unei uniuni fiscale sau neaplicarea braţului preventiv al Pactului de Stabilitate şi Creştere sau cauzele culturale – în timp ce ţările nordice consideră că regulile au fost create pentru a fi respectate, ţările sudice cred că au fost create pentru a fi încălcate.

Întrebări esenţiale

El a mai ridicat câteva întrebări incorecte politic, foarte importante: ”Poate fi promovat proiectul europeni de politicieni aleşi naţional cu agende naţionale? Este întârzierea federalizării Europei de către Germania, cauzată de teama că va plăti costul fiscal al acesteia, sustenabilă pe termen mediu şi lung? Obligarea ţărilor precum Grecia de a-şi plăti datoriile şi faptul că nu sunt lăsate să iasă din zona euro nu le afectează şi mai mult economiile, prinzându-le într-o capcană?”

În replică, Dăianu a remarcat că ”teoretic poţi gândi o despărţire de catifea a unei ţări de zona euro, dar n-ai cum să controlezi efectele nebănuite, o contagiune. Pe de altă parte, economistul consideră că dacă ţările creditoare nu ajută ţările debitoare să exporte, să-şi sporească cererea agreată, acestea nu au cum să plătească. ”Ajustările au pus o povară excesivă pe debitori. Există un prizonierat între debitori şi creditori. Numai faptul că vorbim de creditori şi debitori arată că n-avem o Uniune”, a explicat el. În opinia lui Dăianu, deşi nu se doreşte să se discute despre mai multă integrare şi Uniunea politică, acest pas este inevitabil pentru a împiedica situaţia să se deterioreze şi mai mult.

La rândul său, analistul financiar Florin Cîţu a susţinut că ”problema eurozonei este că moneda euro a fost despărţită de decizia politică, iar risk sharing-ul este greu de impus azi când beneficiile au fost împărţite aleator”. Singura soluţie eficientă pe termen scurt la problemele zonei euro a fost, în opinia sa, intervenţia Băncii Centrale Europene, prin politica de quantitative easing. Pe de altă parte, Cîţu a observat că statelor membre ale eurozonei le este foarte greu să facă reforme fără o politică monetară independentă. Ca urmare, România trebuie să decidă dacă va face reformele în afara sau abia când intră în eurozonă, atunci când nu va mai avea o politică monetară independentă.

”Actuala eurozonă nu este o uniune monetară, care implică aranjamente fiscale şi o guvernanţă potrivită. Euro este o monedă fără stat şi au fost aduse laolaltă ţări foarte diferite din punct de vedere economic, pe considerente politice”. - Daniel Dăianu.

Mai pesimist, economistul-şef al BCR Radu Crăciun a opinat că proiectul social european este mort pentru că foarte puţini cetăţeni ai statelor membre se consideră cetăţeni europeni. ”Este folosit termenul de Uniune a naţiunilor pentru a ascunde eşecul creării unei Uniuni politice europene. Cine îşi doreşte o Europa mai integrată? Mediul de afaceri, politicienii şi populaţia pe ultimul loc”, a explicat el.

Referitor la situaţia Greciei, Crăciun a criticat faptul că aceasta ”este ţinută captivă în zona euro pe criterii politice, nu economice”.

Pe de altă parte, economistul-şef al BCR a arătat că ”măsurile care se discută acum trebuie luate într-un context foarte dificil. Soluţiile teoretice sunt foarte greu de pus în practică. Este foarte uşor să vorbim de integrare politică şi bugetară, dar este foarte greu s-o realizăm”.

Referitor la aderarea României la zona euro, Crăciun a afirmat că ”o integrare pripită, fără îndeplinirea unor criterii de convergenţă şi competitivitate duce într-o fundătură. De aceea trebuie să fim atenţi ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se întâmple”.

O singură soluţie

În încheierea evenimentului, economiştii au prezentat trei scenarii posibile pentru viitorul eurozonei: dizolvarea acesteia, în cazul în care se merge pe un blocaj permanent, continuarea situaţiei instabile din prezent, dacă se merge pe mimarea integrării mai puternice a eurozonei şi integrarea largă, care înseamnă federalizarea.

Profesorul Daniel Dăianu a concluzionat că ”vom rămâne în faza de crisis management. Banca Centrală Europeană a salvat deocamdată zona euro de pericolul deflaţionist prin relaxarea cantitativă, dar este nevoie de un redesign al politicilor şi instituţiilor zonei euro. Cu incriminări reciproce, adjective şi epitete nu vom înainta”. În opinia sa, toate ţările trebuie să-şi îmbunătăţească convergenţa reală.