Efectele secundare ale pornirii tiparniţei de către Draghi

Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, a lăudat procesul de relaxare cantitativă şi a anunţat revizuirea prognozei de creştere economică pe anul acesta pentru zona euro de la 1% la 1,5%. El a recunoscut că evoluţiile pozitive se datorează nu doar măsurilor luate de BCE, ci şi scăderii preţului petrolului.

Un alt efect al deciziei BCE a fost însă deprecierea cursului euro la 1,10 dolari - teoretic este o veste bună pentru că se ieftinesc exporturile statelor din zona euro şi se scumpesc importurile, fapt care creşte şi inflaţia. Totuşi există şi critici care nu cred în medicamentul administrat de Draghi economiilor europene.

Ce spun criticii

Alţii, mai ales nemţii, printre care şi şeful Băncii Centrale germane, Jens Weidmann, s-au opus pornirii tiparniţei datorită unei filosofii gemane vechi potrivit căreia stimularea inflaţiei este periculoasă şi a invocării hazardului moral – adică de ce ar face statele cu deficite şi datorii mari reformele structurale dureroase şi nepopulare dacă primesc ajutorul BCE oricum?

Paradoxal însă Germania este avantajată de cumpărarea masivă de bonduri de către BCE, deoarece obligaţiunile germane sunt considerate foarte stabile şi deci sunt foarte căutate de investitori. Dobânzile la care statul german se poate împrumuta de la aceştia sunt atât de reduse încât aproape că se poate spune că investitorii plătesc ca să poată împrumuta statul german, scrie revista Spiegel. Acesta ar putea fi motivul pentru care Germania n-a blocat politica lui Draghi.

La polul opus, Grecia a fost condiţionată de efectuarea unor reforme pentru includerea în grupul de ţări ale căror bonduri vor fi achiziţionate de BCE şi n-a fost inclusă la grămadă cu celelalte state. Ministrul grec de Finanţe Iannis Varoufakis scria încă dinainte ca Syriza să preia puterea în Grecia în ”The Economist” că semnalul transmis pieţelor financiare prin excluderea bondurilor greceşti din programul de quantitative easing este unul negativ, de lipsă de unitate în politica monetară. El avertiza că politica monetară comună practic nu mai există pentru că statele membre au fost tratate diferit. Într-adevăr ţări precum Franţa şi Italia au primit prin politica de quantitative easing timp suplimentar pentru ca să-şi reducă deficitul bugetar, dar ele nu vor putea reveni la creştere economică fără să facă reforme structurale pe piaţa muncii şi în alte sectoare.

Cine profită

Dincolo de efectul politicii BCE asupra ţărilor îndatorate, editorialistul Jakob Augestein de la Spiegel Online face o critică dură a injecţiei de 60 de miliarde a lui Draghi, arătând că de banii care vor inunda continentul vor profita doar băncile şi investitorii, nu cetăţenii, pentru ca aceştia nu vor ajunge în economia reală.

El se îndoieşte că Europa va putea atinge ţinta de inflaţie de 2% cu astfel de măsuri şi citează exemplul SUA care a tipărit 4 miliarde de dolari noi şi n-a putut să mărească inflaţia decât la 1,5%. Mai mult, Augstein susţine că Draghi intervine în politica financiară şi economică a statelor membre fără să aibă un mandat. Nu sunt de acord cu argumentul lui că în timpul crizei financiare troica BCE-FMI-CE a devenit omnipotentă şi a dat bani contra supunere ţărilor cu probleme, dar nu este primul care afirma că bogaţii vor deveni şi mai bogaţi prin injecţia BCE şi că va creşte valoarea acţiunilor şi imobilelor, dar nu şi nivelul de trai al oamenilor obişnuiţi.

Banii aceştia nu produc nicio dobândă mai mică şi nici nu impulsionează investiţiile în economie. Ei generează profituri cu precădere pentru cei care ajung primii în posesia lor - bancheri, politicieni, companii care lucrează cu statul.

”Banii aceştia nu produc nicio dobândă mai mică şi nici nu impulsionează investiţiile în economie. Ei generează profituri cu precădere pentru cei care ajung primii în posesia lor (bancherii, politicieni, companii care lucrează cu statul)”, îmi spunea în acest sens economistul Cristian Păun într-un interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, din nou sectorul financiar va beneficia de un profit nejustificat, în dauna a tot ce înseamnă antreprenoriat.

”Soluţia găsită de BCE este cea a unei grupări de ţări care refuză cu încăpăţânare austeritatea bugetară înţeleasă ca reformare structurală. În criză oricine ştie că trebuie să fii mai cumpănit cu cheltuielile publice, să le drămuieşti şi să le aloci exclusiv acolo unde ai nevoie şi să laşi cât mai mult din serviciile publice sectorului privat (inclusiv în domeniul educaţiei sau sănătăţii). Europa nu reuşeşte să se mişte în această direcţie de reformare. Dimpotrivă, tunurile sunt acum armate împotriva austerităţii, a tăierii asistenţei sociale, împotriva pieţei şi economiei reale în general. Mai devreme sau mai târziu tot la tiparniţă se ajungea”, avertiza el.

Mai mult, Păun susţinea că injecţia de 60 de miliarde va avea drept consecinţă reducerea puterii de cumpărare şi că prima dată inflaţia va cuprinde activele financiare (bursele din Europa) deoarece primii care intră în posesia acestor bani proaspăt tipăriţi vor fi intermediarii financiari.

”Este mai uşor să printezi şi să multiplici profituri decât să le obţii din producţia de bunuri şi servicii. Modificările structurale din sistemele economice sunt ireversibile şi cu consecinţe negative. În final, toţi vom ajunge să trăim din expansiunea monetară. Injectarea de bani produce modificări structurale ireversibile în structura şi nivelul preţurilor sau în structura şi nivelul producţiei”, preciza el pentru Epoch Times.

Referitor la hazardul moral şi la descurajarea statelor membre UE de a face reforme structurale necesare prin pornirea tiparniţei BCE, economistul prognoza că ”statele vor acţiona şi mai iresponsabil, cheltuielile publice vor fi în continuare scăpate de sub control, risipa în sistem va fi şi mai mare, iar alocările vor fi şi mai eronate”. Prin urmare, nu sunt chiar atâtea motive de bucurie precum ar vrea să ne facă să credem optimistul domn Draghi.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.