Problemele structurale ale Greciei şi salvatorul Tsipras

Noul clivaj politic care contează în Grecia este cel dintre formaţiunile pro-şi anti-austeritate, pro - şi contra memorandumurilor cu Troica. Syriza a devenit favorita grecilor ca urmare a respingerii forţelor politice mari care au guvernat ţara atâta vreme, considerate pe bună dreptate vinovate pentru criza economică şi financiară. Problemele economiei greceşti sunt însă structurale iar soluţiile salvatorului Tsipras nu par să le poată rezolva.

Nici a treia oară n-a fost cu noroc pentru fostul comisar european Stavros Dimas, care n-a reuşit să obţină decât 168 de voturi din cele 180 necesare (raportat la totalul de 300 de parlamentari) pentru a fi ales preşedinte al statului elen. Urmează acum dizolvarea Parlamentului şi alegeri anticipate pe 25 ianuarie. Pieţele financiare şi UE au reacţionat negativ la aceste veşti, pentru că Syriza, Coaliţia Stângii Radicale, care cere renegocierea memorandumurilor cu troica şi promite să oprească planurile de austeritate la care ţara s-a obligat, este dată ca favorită pentru câştigarea alegerilor în sondaje.

O reacţie neaşteptată a venit dinspre Berlin. Săptămânalul Spiegel a scris că guvernul Merkel analizează varianta scoaterii Greciei din eurozonă, în cazul în care Tsipras ar denunţa angajamentele de reformă luate de ţară faţă de instituţiile europene. Grexitul nu ar produce şocuri semnificative asupra altor state membre ale eurozonei pentru că ţări precum Portugalia sau Irlanda au depăşit cu bine criza datoriilor şi nu ar cădea pradă speculatorilor.

Deşi cancelaria nu a confirmat această schimbare radicală de filosofie, Merkel a fost criticată vehement de membri ai partenerului de guvernare SPD, de către oameni din propriul partid şi de opoziţie că se implică direct în alegerile din Grecia, că nu respectă dreptul grecilor de a decide şi-i şantajează.

Implicarea lui Merkel în campania electorală pentru alegerile din Grecia joacă în favoarea lui Alexis Tsipras, care mizează pe acest ţap ispăşitor pentru a se prezenta drept singurul lider capabil să se opună dictatului UE şi al creditorilor, care ar subjuga poporul grec.

Analistul grec Dimitris Bekiaris îmi explica într-un interviu din 2012 că ”Syriza şi-a sporit cota electorală pentru că strategia sa anti-neoliberală şi politica sa împotriva memorandumului semnat cu troica formată din FMI, Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană s-a dovedit a fi corectă şi de succes. În prezent Coaliţia stângii radicale şi Alexis Tsipras se bucură de o popularitate tot mai mare în societatea greacă şi mai ales printre tinerii care cred că politicienii de astăzi nu pot să le ofere niciun viitor. De Syriza se leagă speranţele unui viitor mai bun, de distribuire mai justă a bogăţiei în societate şi de scăpare de condiţiile oneroase impuse Greciei prin memorandum”.

În opinia sa, vinovaţi pentru situaţia economică dezastruoasă a ţării erau partidele mari, Pasok şi Nea Demokratia, care s-au perpetuat la putere, şi creditorii externi. ”Guvernele anterioare nu au negociat deloc cu troica. Primul memorandum a fost alcătuit astfel încât creditorii noştri să nu piardă un singur euro, în timp ce al doilea a fost semnat pentru ca marile interese din Grecia şi dinafară Greciei să fie servite prin disoluţia statului de drept şi abolirea legii muncii. Aşa s-a explicat ascensiunea spectaculoasă a Syriza de la 5,63% în alegerile din 2009 la 16,78% la alegerile din 6 mai”, mai afirma Bekiaris.

Problema este că vinovaţii şi soluţiile nu sunt atât de uşor de identificat precum par. Este clar că PASOK şi Nea Democraţia sunt considerate de populaţie pe bună dreptate principalii vinovaţi pentru prăbuşirea economiei pentru că au avut atâţia ani puterea şi nu au făcut ce trebuie cu ea. Acum aceste partide susţin memorandumurile cu troica şi măsurile de austeritate, foarte nepopulare. Fără bailout-urile demonizatei troici, Grecia ar fi intrat însă de mult în incapacitate de plată. Reformele, indiferent de cine sunt cerute şi făcute, sunt mai mult decât necesare într-o ţară cu probleme economice structurale. Fără ele, Grecia nu poate să iasă din criză şi să treacă la un model economic sustenabil.

Carismaticul Alexis Tsipras a ajuns salvatorul Greciei pe valul unui vot de protest masiv faţă de forţele politice ale establishmentului, care s-au arătat incapabile şi corupte, dar se pune întrebarea dacă soluţiile sale de restructurare a datoriei şi promisiunile sale de creştere a protecţiei sociale sunt realizabile în actualul context sau sunt pure fantezii. Sigur, el are atuul de a nu mai fi fost la putere, deci nu este vinovat pentru dezastrul lăsat de partidele mainstream, iar dreptul de a alege al grecilor nu trebuie îngrădit în niciun fel. Dacă ei aleg să fie conduşi de un partid de stânga care se opune neoliberalismului hardline, nu este nimic în neregulă.

Opţiunea pentru o forţă politică nouă, care se delimitează prin discurs de cele vechi, este legitimă şi democratică. ”O mare parte dintre greci simt neîncredere şi furie împotriva celor două partide care au alternat la putere după 1974, Pasok şi Noua Democraţie. Colapsul acestor două partide a dus la eliberarea unui număr mare de votanţi care le-au susţinut toţi aceşti ani, iar acum s-au reorientat către alte formaţiuni politice. O mare parte a electoratului Pasok a trecut la Syriza”, îmi explica Bekiaris.

Previziunea sa că Syriza va refuza să intre în orice coaliţie cu Pasok şi Nea Demokratia, ”care susţin strategia neoliberală dură care ne este impusă de creditori” s-a îndeplinit. Tsipras a refuzat să se lase ademenit de acestea şi neutralizat prin cooptarea la guvernare, dar Syrizei îi va fi greu să obţină majoritatea absolută necesară pentru a guverna singură şi ca urmare va avea nevoie de un partener de coaliţie, altul decât partidele mari pro-austeritate.

Carismaticul Alexis Tsipras a ajuns salvatorul Greciei pe valul unui vot de protest masiv faţă de forţele politice ale establishmentului, dar se pune întrebarea dacă soluţiile sale de restructurare a datoriei şi promisiunile sale de creştere a protecţiei sociale sunt realizabile.

Probleme structurale

Lăsând la o parte problema vinovaţilor şi salvatorilor politici, Grecia are probleme economice structurale care nu pot fi soluţionate decât prin reforme. Grecii s-au obişnuit cu salarii mari, în contextul în care economia elenă avea probleme mari cu competitivitatea, producţia şi exporturile.

Profesorul grec George Pagoulatos de la Universitatea de Economie şi Afaceri din Atena, îmi explica într-un interviu acordat în ianuarie 2012 că şi cetăţenii, nu doar politicienii au partea lor de vină în democraţii. Grecii au protestat vehement în stradă împotriva tăierilor bugetare, dar ”sectorul public grec este ineficient, supradimensionat, mai scump decât îşi permite ţara şi nu creează serviciile de calitate de care economia ar avea nevoie. În schimb, creează impedimente birocratice în funcţionarea economiei. În plus, problema Greciei cu deficitul fiscal este legată mai degrabă de colectarea veniturilor publice decât de cheltuielile publice. Evaziunea fiscală pe scară largă nu va putea fi rezolvată dacă nu reducem mărimea economiei informale”, sublinia economistul.

El arăta că o altă problemă a economiei greceşti este rigiditatea pieţei muncii. Liberalizarea profesiilor care s-a produs în ultimii ani şi a suscitat proteste vehemente a eliminat tare ca meseriile rezervate precum cea de taximetrist, camionagiu sau farmacist pentru care existau bariere la intrare. Licenţele transmise ereditar împiedicau intrarea pe piaţă a unor noi operatori.

”În cazul farmaciştilor şi taximetriştilor licenţele se transmiteau din tată în fiu. Aceste licenţe au fost extrem de scumpe. Când ieşeai din profesie puteai fie să-ţi transferi licenţa copiilor, fie s-o vinzi. Astfel intrarea în profesie este restricţionată, iar guvernul pierdea mult în termeni de venituri din taxe. Toate aceste domenii sunt acum reformate, de aceea taximetriştii au ieşit pe străzi să protesteze. Vara trecută au protestat camionagii, altă profesie protejată. În unele cazuri au dat mulţi bani pentru ca să cumpere o licenţă, iar acum, odată cu liberalizarea, valoarea licenţei va scădea. Noul sistem prevede ca licenţele să aparţină guvernului şi să fie acordate la un cost mic celor care vor să exercite profesia, iar apoi să se întoarcă la guvern. Astfel vor fi colectaţi mai mulţi bani din taxe, iar profesia va fi mai deschisă. Dar mai este nevoie de multă liberalizare a acestor profesii şi servicii pentru a face economia mai eficientă”, îmi explica Pagulatos. Prin urmare, cetăţenii greci au renunţat greu la nişte privilegii care perpetuau cercurile vicioase ale economiei lor.

Pe de altă parte, economistul grec semnala problema producţiei insuficiente a Greciei, arătând că ”ne-am concentrat creşterea economică pe sectoarele protejate, non-comerciale, iar sectorul de export al economiei greceşti este foarte slab. Avem nevoie de un transfer masiv de resurse de la sectoarele non-comerciale la cele comerciale. Trebuie să ne mărim exporturile şi să reducem ponderea sectoarelor non-comerciale din economie, pentru că acestea sunt direcţionate către piaţa grecească şi bazate pe creditare, iar aşa ajungem fie la datorie privată, fie la datorie publică”. El pleda pentru trecerea de la o economie orientată către sine la o economie orientată către export.
Promisiuni populiste

Ţinând cont de tarele structurale ale economiei greceşti, promisiunile lui lui Alexis Tsipras par nesustenabile. El vrea să crească salariul minim cu peste 20% pentru ca acesta să ajungă la nivelul dinainte de criză. Mai mult, numărul de angajaţi la stat, funcţionari publici, ar urma să crească puternic chiar dacă, în raport cu numărul de locuitori, Grecia rămâne una dintre ţările UE cu cei mai mulţi bugetari, scrie Spiegel. Pe de altă parte, nu vor mai avea loc privatizări într-o eventuală guvernare Syriza, ci unele companii vor fi renaţionalizate. Se va renunţa la planul de austeritate, dar Tsipras nu a prezentat vreo măsură de stimulare a creşterii economice. Într-adevăr austeritatea de dragul austerităţii, fără creştere economică, este contraproductivă, dar abandonarea reformelor structurale nu face decât să prelungească criza.

Despre posibilitatea ieşirii Greciei din zona euro nu vorbeşte nici Tsipras deschis. Economistul George Pagulatos îmi spunea însă că ”revenirea la drahmă nu este o opţiune discutată sau examinată în Grecia sau în UE. Ar fi o catastrofă pentru economia grecească pentru că asta ar implica o devaluare masivă, în jur de 50%, şi ar putea duce ulterior la noi devaluări. Rezultatul ar fi o monedă foarte slabă, care ar ucide puterea de cumpărare a oamenilor, le-ar reduce veniturile reale, ar afecta băncile şi depozitele greceşti. Am asista la un exod de capital, care ar ucide mediul de afaceri pe scară largă. Iar datoria ţării ar creşte, întrucât, fiind denominată în euro, s-ar lua în calcul raportul drahmă-euro. Grecia ar intra într-o spirală de devaluare şi inflaţie mare, iar prăbuşirea veniturilor ar duce la şi mai multe revolte pe străzi. Instabilitatea politico-economică ar fi enormă, iar Grecia n-ar câştiga în competitivitate, pentru că are un sector de export redus. Mai mult, importurile ar deveni foarte scumpe. Preţul petrolului sau al echipamentelor farmaceutice ar creşte mult. Orice guvern grec ar lua decizia ieşirii din zona euro ar trebui apoi să fugă cu elicopterul”.

Asta nu s-a schimbat, ci doar faptul că Germania nu mai este dispusă să ţină Grecia în eurozonă cu orice preţ. Tsipras ar putea să nu fie până la urmă salvatorul aşteptat de greci, ci chiar fără să vrea să arunce ţara la loc în prăpastie. Odată ce s-a angajat să fie campionul anti-austerităţii şi promotorul renegocierii memorandumurilor cu UE, el va trebui să meargă până la capăt. Cu ce consecinţe vom afla probabil după 25 ianuarie.