Veşti proaste pentru Putin: Până şi aliaţii săi tind să se întoarcă împotriva sa

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat că mai multe arme nucleare tactice ruseşti vor fi amplasate în Bielorusia. Această nouă mişcare a fost în mod clar menită să intimideze Occidentul şi, în special, statele libere din Europa de Est.

Odată desfăşurate, aceste sisteme de arme ar ameninţa o porţiune a continentului, de la statele baltice în nord, până la România şi Moldova în sud-est.

Dar există şi o altă motivaţie în spatele deciziei: pe măsură ce chiar şi vechii săi aliaţi îşi pierd încrederea în puterea Kremlinului, Putin devine profund paranoic, relateaza The Telegraph.

Nu este o coincidenţă faptul că anunţul a coincis cu Ziua Libertăţii în Bielorusia, un eveniment pe care opoziţia bielorusă, hăituită şi reprimată de preşedintele Alexandr Lukaşenko, îl marchează în fiecare an. A fost, până la urmă, o ameninţare uşor voalată.

Kremlinul a transmis un mesaj clar şi lipsit de ambiguitate: cu armele sale nucleare staţionate în Bielorusia se va simţi îndreptăţit să zdrobească orice rebeliune pro-occidentală serioasă împotriva lui Lukaşenko. După cum a spus secretarul Consiliului ucrainean pentru securitate naţională şi apărare, Oleksiy Danilov, Bielorusia a devenit "ostaticul nuclear al lui Putin".

Această încordare a muşchilor reflectă un peisaj geopolitic schimbat, Kremlinul încălcând unul dintre principiile de bază ale poziţiei sale politice pe termen lung împotriva SUA. Putin a susţinut întotdeauna că retragerea de către Rusia a armelor nucleare de pe teritoriul statelor ex-sovietice în anii 1990 a demonstrat o abordare de bună credinţă, în contrast cu staţionarea continuă a armelor americane în Europa.

Dar nu mai are rost să menţinem pretenţia că Rusia, şi nu SUA, este cea care respectă suveranitatea naţiunilor est-europene. Natura respectului Kremlinului este mult prea clar de văzut în oroarea dezlănţuită zilnic în Ucraina. Nu este de mirare că acele state încă aliniate cu Rusia încep să-şi regândească poziţia.

Tulburările în masă din Georgia au speriat serios Kremlinul. Guvernul georgian urmăreşte un act de echilibru cinic între Rusia şi Occident, vizând aderarea la UE şi, în acelaşi timp, intensificând cooperarea economică cu Moscova. Legăturile ruseşti existente în rândul oligarhilor puternici ai naţiunii contrastează puternic cu înclinaţiile pro-occidentale ale populaţiei.

La începutul acestei luni, guvernul georgian a renunţat la o propunere de lege care afecta entităţile finanţate din străinătate şi care a fost considerată o încercare de a apropia Georgia de Rusia. Protestele febrile s-au confruntat cu un răspuns dur al poliţiei, iar diplomaţii occidentali s-au întrebat dacă tulburările ar putea da naştere unei mişcări revoluţionare pro-occidentale similare cu Euromaidanul din Ucraina.

Între timp, de cealaltă parte a Mării Negre, Rusia a pierdut influenţa pe care o avea în cadrul UE înainte de începerea invaziei. Premierul ungar Viktor Orban, liderul UE cel mai dornic să menţină relaţiile cu Putin, a declarat în ultimele săptămâni că realităţile geopolitice în schimbare ar putea necesita o schimbare de atitudine. Şi alte ţări care doresc să adere la UE, în ciuda relaţiilor de prietenie pe termen lung cu Moscova, văd din ce în ce mai mult legăturile cu Rusia ca pe un obstacol.

Serbia, cel mai puternic aliat ideologic al Kremlinului în Europa, ar putea fi o altă ţară aflată la un punct de cotitură în ceea ce priveşte renunţarea la influenţa rusă. Sprijinul popular pentru Rusia rămâne puternic, dar clasa politică a naţiunii începe să realizeze că, în lumina invaziei din Ucraina, un viitor sperat alături de UE nu are loc pentru legături strânse cu Putin.

Un acord mediat de Occident între Serbia şi Kosovo - naţiunea separatistă pe care Serbia şi Rusia nu o recunosc - pare să fie aproape încheiat, ceea ce ar putea elimina un obstacol major în procesul lent de îndepărtare a Belgradului de Moscova.

De asemenea, este posibil ca guvernul Serbiei să pregătească subtil publicul pentru o eventuală impunere de sancţiuni împotriva Rusiei, în conformitate cu cererile occidentale. Ministrul de Externe, Ivica Dacic, a recunoscut duminică faptul că Serbia ar putea ajunge să sancţioneze Rusia dacă consecinţele nerespectării acestei măsuri vor fi suficient de grave.

Puterea Rusiei în Europa de Est se diminuează de ani de zile, dar invazia Ucrainei a accelerat rapid acest proces - chiar şi în cazul unor regimuri pe care Putin le considera anterior ca fiind aliaţi apropiaţi.

Cu cât războiul continuă mai mult timp fără o victorie pentru Kremlin, cu atât mai puternic va deveni impulsul politic şi public pentru ţări precum Serbia şi Georgia de a se debarasa de ceea ce a mai rămas din influenţa rusească sufocantă.

Enormitatea greşelii strategice a lui Putin prin invadarea Ucrainei cuprinde mai mult decât extinderea NATO şi distrugerea stăpânirii sale energetice vitale asupra Europei.

Totodată, Putin suferă pierderi, încet dar sigur, şi în privinţa puţinilor săi prieteni europeni rămaşi. Plasarea de arme nucleare în Bielorusia este o încercare disperată de a-şi proteja cea mai apropiată alianţă.