Poate trăi Marea Britanie fără serviciile secrete americane?
Relaţia specială a Marii Britanii cu Statele Unite a fost tensionată pe mai multe fronturi de noua administraţie a preşedintelui Donald Trump, însă mulţi membri ai comunităţii de securitate naţională au considerat că ultimul bastion este abordarea ţărilor în materie de informaţii, afirmă POLITICO.
Recent, însă, au început să apară fisuri substanţiale chiar şi acolo.
În primul rând, Trump a ordonat luna trecută ca informaţiile americane să nu fie partajate cu Ucraina, nici de propriile agenţii de spionaj, nici de alte ţări din alianţa de securitate Five Eyes.
Apoi, consilierul pentru securitate naţională al SUA, Michael Waltz, a adăugat din greşeală un jurnalist la o conversaţie pe aplicaţia de mesagerie criptată Signal, în care se discuta deschis despre acţiuni militare americane în Yemen — o revelaţie şocantă care evidenţiază cât de neglijenţi sunt oficialii actuali cu secretele de stat.
În timp ce decizia lui Trump privind schimbul de informaţii cu Ucraina a fost condamnată de aliaţii Kievului din întreaga Europă, Marea Britanie nu a ripostat, purtătorul de cuvânt al premierului britanic Keir Starmer subliniind că relaţia Marii Britanii cu SUA „privind apărarea, securitatea şi informaţiile rămâne strâns legată.”
Legăturile dintre reţelele de informaţii ale Marii Britanii şi ale Americii sunt atât de profunde încât poate fi imposibil să fie desfăcute sau să fie reprodusă contribuţia Statelor Unite, potrivit unor actuali şi foşti oficiali ai serviciilor de informaţii care au lucrat în regiuni diferite şi cărora li s-a acordat anonimatul pentru a vorbi deschis cu POLITICO despre domenii ale securităţii naţionale.
Dar experţii spun că, în ciuda naturii complicate a relaţiei, ar putea fi necesar ca Marea Britanie să înceapă să se pregătească pentru ceea ce era de neconceput până acum, dacă America lui Trump continuă să se îndepărteze de cele mai vechi alianţe şi de obiectivele sale internaţionale comune de odinioară.
"Five Eyes"
Statutul Marii Britanii de mare putere în sfera serviciilor de informaţii datează de decenii, fiind formalizat prin crearea alianţei 'Five Eyes' pentru schimbul de informaţii, formată din Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, după cel de-al Doilea Război Mondial.
În anii care au urmat, amploarea operaţiunilor comune şi a supravegherii nu a fost în mare parte raportată, până când Edward Snowden, informatorul NSA, a divulgat peste 1,5 milioane de documente clasificate în 2013 şi a scos la iveală activitatea alianţei în întreaga lume.
"Five Eyes" a supravieţuit scurgerilor de informaţii, dar acestea au dezvăluit „o mare parte din capacităţile şi accesul” alianţei, schimbând modul în care erau colectate informaţiile şi modul în care unele companii de tehnologie se comportau faţă de guverne, potrivit unui fost funcţionar de rang înalt al serviciilor de informaţii din Regatul Unit.
În ultimele decenii, a existat un declin relativ în ceea ce priveşte colectarea de informaţii obţinute de la surse umane (Human Intelligence / HUMINT), care acoperă în general agenţii şi mijloacele gestionate de FBI şi CIA în SUA şi MI5 şi MI6 în Regatul Unit. Dar această scădere a fost însoţită de o creştere fulminantă a rudei sale digitale, informaţiile privind semnalele - denumite SIGINT, acoperite de activitatea GCHQ din Marea Britanie şi NSA din America.
Împărtăşirea automatizată în masă a acestor informaţii digitale a devenit mai importantă, având în vedere că informaţiile de la surse umane „nu se extind în acelaşi mod”, a declarat aceeaşi fostă sursă de informaţii. „Acestea sunt profund, profund integrate şi este extrem de deranjant să le desparţi”, au adăugat aceştia.
Ears (Urechi)
Marea Britanie are încă active importante care sunt utile Americii - în primul rând posturile sale de ascultare. Acestea sunt facilităţi militare şi de informaţii, adesea în străinătate, folosite pentru a monitoriza comunicaţiile. Detaliile posturilor de ascultare sunt uneori clasificate, locaţiile lor, capacităţile sau naţiunile pe care le monitorizează fiind ţinute secrete din motive de securitate naţională.
Dar datele cruciale pe care le colectează fac puţin probabil ca SUA să părăsească vreodată Five Eyes, potrivit lui Neil Melvin, director de securitate internaţională la Royal United Services Institute (RUSI), un think tank de apărare şi securitate. „De exemplu, cel din Cipru [Ayios Nikolaos] - SUA se bazează pe acesta pentru Mediterana de Est, care este foarte importantă din cauza Israelului”, a subliniat el.
Dacă SUA ar părăsi alianţa, „ar trebui, de asemenea, să înlocuiască unele active foarte scumpe pe care le are Regatul Unit”, precum şi bazele de semnale şi informaţii ale SUA situate în Marea Britanie, cum ar fi RAF Menwith Hill din Yorkshire - denumită de localnici „mingile de golf”.
Un membru al comunităţii de informaţii britanice care lucrează în prezent în sectorul privat a declarat că posturile de ascultare sunt cel mai bine înţelese ca fiind „captarea unor cantităţi uriaşe de date brute”, cum ar fi traficul pe internet, telefonic şi radio, şi apoi „selectarea acestora folosind învăţarea automată sau inteligenţa artificială pentru a separa semnalul de zgomot” - cum ar fi cuvinte-cheie, voci sau adrese. „Numai după această cernere, datele ajung în faţa ochilor unei fiinţe umane”, a menţionat el.
Un fost oficial guvernamental britanic din domeniul securităţii a adăugat că responsabilităţile pentru monitorizare sunt partajate de Marea Britanie şi America, ceea ce înseamnă că şi informaţiile sunt partajate. „Într-o zi sau într-o săptămână va fi rândul Marii Britanii, iar data următoare va fi rândul Statelor Unite”, a spus acesta.
Comunitatea de informaţii privind semnalele este deosebit de bine integrată în Five Eyes, a remarcat un alt fost oficial de rang înalt din serviciile de informaţii britanice, care a lucrat îndeaproape cu omologii americani.
„Unele folosesc echipamente americane conduse de britanici, altele invers; la fel se întâmplă şi cu Australia şi Canada”, a declarat acesta, adăugând: „Veţi găsi americani care lucrează la GCHQ şi britanici care lucrează în NSA”.
„Poate că, într-o zi, nu vor mai fi aliaţii noştri, nu-i aşa?”
Evenimentele recente au reamintit aliaţilor SUA că aceste capacităţi ale sale de informaţii nu pot fi egalate. Interdicţia SUA privind schimbul de informaţii pentru Ucraina a avut un impact material asupra capacităţii sale de a lupta împotriva Rusiei, în special prin utilizarea de către aceasta a tehnologiei americane care avea nevoie de informaţii şi de contribuţii americane pentru a funcţiona corect.
Decizia administraţiei Trump de a suspenda accesul Ucrainei la imaginile satelitare comerciale utilizate de Guvernul SUA a fost o evoluţie „destul de îngrijorătoare”, potrivit aceluiaşi fost înalt funcţionar al serviciilor de informaţii britanice, care a adăugat: „Ar trebui să fie un şoc pentru sistem, dar toată lumea pare să o fi ignorat”.
Deşi Marea Britanie poate ajuta la analizarea imaginilor colectate de SUA din spaţiu, nu are capacitatea de a le colecta ea însăşi, a declarat oficialul. Iar orice partajare din partea SUA „poate fi, desigur, de asemenea, activată sau dezactivată”.
Preocupările cu privire la implicaţiile ieşirii din graţiile Americii se regăsesc în temerile de lungă durată conform cărora SUA are capacitatea de a împiedica eficienţa avioanelor F-35 vândute aliaţilor, inclusiv Regatului Unit, printr-o formă de „kill switch”. Aceste temeri au fost exacerbate de comentariile lui Trump atunci când a anunţat contractul pentru următoarea generaţie de avioane americane F-47. Atunci când este vândut aliaţilor, a spus el, capacităţile avionului ar putea fi diminuate cu „aproximativ 10 procente”, deoarece „poate că, într-o zi, nu vor mai fi aliaţii noştri, nu-i aşa?”
Cumpărarea Marii Britanii
Multe dintre inovaţiile Marii Britanii în materie de securitate şi apărare au fost finanţate de Statele Unite, oferind sprijin pentru dezvoltarea de tehnologie „cu dublă utilizare” - cu aplicaţii civile şi militare - pentru America şi aliaţii săi Five Eyes.
„În zilele noastre, dacă Statele Unite doresc o invenţie a Regatului Unit, pur şi simplu o cumpără”, a declarat un fost oficial al serviciilor secrete britanice, adăugând că Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată în domeniul Apărării (Defense Advanced Research Projects Agency / DARPA) - agenţia guvernamentală americană care a contribuit la realizarea unor progrese tehnologice precum GPS şi internetul - finanţează şi comandă direct cercetări în universităţile din Marea Britanie.
In-Q-Tel, o companie americană care funcţionează efectiv ca o firmă de capital de risc pentru CIA, a finanţat cel puţin 29 de investiţii în diferite companii britanice din domeniul tehnologiei şi apărării. Numită după spionul „Q” din James Bond, aceasta îşi propune să identifice noi tehnologii comerciale care ar putea contribui la securitatea naţională a SUA, a Regatului Unit, a Australiei şi a aliaţilor săi.
POLITICO a identificat cel puţin 15 dintre aceste investiţii, care variază de la producători de drone sau electronice fabricate din grafen - un material pe bază de carbon de 200 de ori mai rezistent decât oţelul - la soluţii de inteligenţă artificială şi robotică marină.
Deşi Regatul Unit a văzut cum o parte din talentul său local a fost preluat rapid de puternicul capital american — cel mai recent fiind achiziţia de anul trecut, în valoare de 5,3 miliarde USD, a companiei Darktrace, cândva vedeta scenei tech britanice — există totuşi câteva măsuri de protecţie pentru a păstra tehnologia în siguranţă, chiar şi faţă de aliaţi.
În februarie, guvernul a dat autorizaţie de securitate grupului american de inginerie ESCO Maritime Solutions să cumpere furnizorul britanic de apărare navală Ultra PMES Limited. Această aprobare a fost însoţită de anumite rezerve, cum ar fi numirea unui director şi a unui responsabil principal cu securitatea din partea guvernului britanic, precum şi păstrarea puterii de a obliga companiile să sprijine apărarea şi securitatea Regatului Unit, dacă este necesar.
Cu toate acestea, integrarea companiilor americane în infrastructura civilă, de informaţii şi de apărare a Marii Britanii este substanţială, uneori fără protecţii similare declarate public. Palantir, o companie de analiză a datelor care a fost una dintre cele mai de succes investiţii iniţiale ale In-Q-Tel, are contracte în Marea Britanie, inclusiv cu datele guvernului central, NHS, forţele armate şi poliţia.
Alte companii americane vaste sunt integrate în mod similar. De exemplu, sateliţii Starlink ai lui Elon Musk ajută la asigurarea accesului la internet pentru zonele rurale ale Marii Britanii, iar Ministerul Apărării are contracte cu Anduril , un start-up american din domeniul tehnologiei apărării.
„Serviciile de informaţii folosesc Palantir”, a declarat acelaşi fost oficial din serviciile de informaţii, adăugând că GCHQ a încheiat în 2021 un acord cu Amazon pentru stocarea datelor sale în cloud „deoarece a considerat că ar fi la fel de sigur ca orice altceva şi ar fi mai ieftin să o facă”.
De decenii, Marea Britanie a crezut că încorporarea tehnologiei americane era o „colaborare foarte inteligentă”, au spus ei, deoarece relaţia dintre cele două ţări era una „permanentă pe care ne puteam baza şi era mai eficientă decât să ne bazăm pe UE, care are o varietate de condiţii ataşate de ea. Ne-am înşelat”.
Deşi accesul companiilor americane în Marea Britanie nu este ceva nou, natura extrem de politizată a actualei generaţii de miliardari din domeniul tehnologiei, cu legături cu Casa Albă a lui Trump, a provocat nelinişte în unele părţi ale comunităţii de informaţii a ţării.
Interesul lui Musk de a influenţa politica britanică şi europeană a fost explicit, iar fondatorul Palantir, Peter Thiel - care a ajutat la finanţarea şi îndrumarea vicepreşedintelui JD Vance - este, de asemenea, „în mod evident, extrem de ideologic”, a declarat un membru din comunitatea de informaţii din Marea Britanie care lucrează acum în sectorul privat.
„Musk şi Thiel, Starlink, Palantir, Anduril, orice altceva de acest gen, din punctul meu de vedere, trebuie cu adevărat eliminat din sistemele noastre, indiferent de costuri, pentru că există un sistem oligarhic şi autoritar în curs de dezvoltare, iar aceşti oameni se află chiar în mijlocul acestuia.”
Pregătiţi-vă pentru ce e mai rău
Cei care au văzut de aproape relaţia specială a serviciilor de informaţii sunt împărţiţi în privinţa a ceea ce trebuie făcut, majoritatea fiind de acord că cele mai îngrijorătoare mişcări provin din poziţia mai blândă a Americii faţă de Rusia.
„Au votat cu Rusia, Iranul, Coreea de Nord şi China cu privire la Ucraina în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite - un lucru de neconceput în urmă cu un an”, a declarat acest membru al comunităţii de informaţii britanice care lucrează în sectorul privat.
Melvin de la RUSI a declarat pentru POLITICO că încetarea schimbului de informaţii cu Ucraina a fost o „lumină galbenă intermitentă” pentru partenerii serviciilor de informaţii americane. „Nu suntem încă într-o criză, dar există un nou nivel de precauţie în relaţie”.
Dar poziţia guvernului britanic a fost, în general, de a nu-l critica pe Trump. „Există încă o rezistenţă semnificativă în Whitehall, în special, la a fi pregătiţi să discutăm despre faptul că încrederea în SUA a dispărut”, a declarat un fost oficial de rang înalt din serviciile de informaţii.
„Unii speră că încrederea poate fi recuperată, că pot limita daunele şi că acest lucru nu se va întâmpla cu adevărat, neînţelegând că deja s-a întâmplat.”
„Trebuie să speri la ce este mai bun, dar să te pregăteşti pentru ce este mai rău”, a afirmat un alt fost oficial de rang înalt din serviciile de informaţii, cu posibilităţi viitoare care includ o retragere a SUA din NATO şi „coborârea sa în lipsa de încredere ca aliat”.
Cu toate acestea, au adăugat aceştia, relaţia Five Eyes este atât de „adânc înrădăcinată şi guvernată diferit” încât va fi „ultimul lucru din relaţia transatlantică care se va destrăma”, deoarece este condusă de „şefi profesionişti ai serviciilor de informaţii, nu de politicieni”.
„Nu poţi da America afară din Five Eyes. Ar fi ca şi cum ai da afară Anglia din Regatul Unit - nu funcţionează, întregul concept se destramă”, au spus ei.
Alţii sunt mai optimişti în ceea ce priveşte perspectivele Marii Britanii, un fost ministru britanic implicat în securitate declarând: „America nu deţine toate cărţile, şi am văzut acest lucru în timpul mandatului meu în guvern: Oamenii noştri au fost atât de condiţionaţi de acest sentiment al puterii Americii, încât am renunţat de mult timp să ne mai forţăm muşchii cu ei.
„A trebuit să le reamintesc oamenilor că este un parteneriat, nu o relaţie de aservire. Nu este nevoie să îl redefinim sau să îl descurcăm, trebuie doar să ne afirmăm ca un partener egal.”
"Încrederea ajunge pe jos"
Ca şi în cazul poziţiei sale în NATO, locul durabil al Americii în comunitatea de informaţii s-a datorat în mare parte puterii monetare şi tehnologice cu care contribuie.
„În ceea ce priveşte ordinele de mărime aproximative pentru Five Eyes, dacă aţi porni de la ideea că SUA contribuie cu aceleaşi resurse globale ca şi celelalte patru state din Five Eyes la un loc, nu v-aţi înşela prea mult”, a declarat un fost oficial din serviciile de informaţii care a lucrat îndeaproape cu America.
Mai mulţi foşti oficiali ai serviciilor de informaţii au declarat că o astfel de relaţie strânsă şi de încredere cu un aliat ar fi cel mai dificil lucru pe care Marea Britanie l-ar putea înlocui dacă America s-ar retrage din relaţia de informaţii.
Chiar şi cu uşoara îmbunătăţire a relaţiilor Marii Britanii cu Europa sub Starmer, ar fi nevoie de timp pentru a construi cu oricine altcineva acelaşi tip de înţelegere şi practici comune pe care le are cu SUA.
De exemplu, Melvin a observat că, deşi relaţia dintre Marea Britanie şi Franţa este puternică, nu există acelaşi nivel de încredere în ceea ce priveşte schimbul de informaţii. În mod similar, el a adăugat că Japonia a fost ani de zile incapabilă să ajungă la un nivel adecvat de „igienă a informaţiilor” în cadrul aparatului său de securitate, în ciuda discuţiilor despre transformarea sa într-un al şaselea membru al Five Eyes.
Cu toate acestea, îndepărtarea potenţială a Americii lui Trump de la ordinea internaţională standard oferă Regatului Unit oportunitatea de a intra în rolul de lider. Şi, deşi nu poate egala influenţa financiară a Americii, Regatul Unit încă are parte de respectul Europei pe care America îl pierde rapid.
„În toate ţările nordice şi est-europene, reputaţia americană a dispărut. Vechiul NATO a dispărut - nu dispare, a dispărut. Încrederea ajunge pe jos, dar pleacă pe cal”, a adăugat oficialul.
„Va fi nevoie de mult timp pentru a o reconstrui. În ochii majorităţii numerice a ţărilor NATO, Regatul Unit este singura ţară care ar putea înlocui America”, a declarat un fost oficial al serviciilor de informaţii care a lucrat cu aliaţii NATO.
„Asta nu înseamnă că NATO ca instituţie este moartă sau lipsită de valoare; dimpotrivă”, au spus ei, «dar vechea structură NATO, care se baza pe încrederea că SUA va veni să salveze Europa în cazul unui atac dezastruos al ruşilor, nu mai are acum nicio credibilitate».
Frământarea Marii Britanii de a pune împreună o „coaliţie a celor dispuşi” pentru Ucraina, cu NATO în centrul discuţiilor, în ciuda ameninţărilor lui Vladimir Putin, arată că Starmer şi secretarul său pentru Apărare, John Healey, înţeleg valoarea sa ca instituţie, a declarat fostul oficial.
Principală valoare a NATO constă în crearea unui spaţiu, atât la propriu, cât şi la figurat, pentru ca ţările să facă schimb de informaţii şi de confidenţe, au spus ei.
„UE nu are deloc aşa ceva, iar NATO face acest lucru - nu doar cu membrii săi, ci şi cu partenerii săi, care includ Japonia şi Australia. NATO este de fapt deja o organizaţie globală, trebuie doar să o formalizeze”.
Regatul Unit lucrează deja la consolidarea legăturilor în cadrul NATO, conducând summituri aproape săptămânale cu Franţa cu privire la viitorul Ucrainei şi la viitorul capacităţilor de apărare ale Europei.
În ciuda insistenţei secretarului de stat Marco Rubio din această lună că SUA este „mai activă în NATO decât a fost vreodată”, mişcările recente au arătat că acest lucru ar putea să nu fie întotdeauna cazul - cu întrebarea care rămâne pentru un guvern laburist lipsit de bani şi nepopular: „Poate Marea Britanie să se implice?”
