Un dezertor rus dezvăluie secretele de război ale pazei unei baze nucleare: Acolo nu există recruţi

Un fost ofiţer din cadrul forţelor nucleare ruse care a dezertat a declarat pentru BBC că, în ziua invaziei la scara largă lansată de Vladimir Putin în Ucraina, în februarie 2022, baza de arme nucleare la care servea a fost plasată în alertă de luptă maximă.

„Înainte de asta, am avut doar exerciţii. Dar în ziua în care a început războiul, armele erau pe deplin pregătite. Eram pregătiţi să lansăm forţele pe mare şi în aer şi, în teorie, să efectuăm un atac nuclear”, spune fostul ofiţer al cărui nume şi locaţie nu sunt dezvăluite din motive lesne de înţeles.

Anton, cum este numit de publicaţia citată, se află într-o locaţie secretă din afara Rusiei, şi vorbelşte sub un nume fals, tocmai pentru a i se asigura protecţia.

El a fost ofiţer la o instalaţie ultrasecretă de arme nucleare din Rusia, arătând documente care confirmă unitatea, gradul şi baza sa.

BBC afirmă că nu a reuşit să verifice în mod independent toate evenimentele descrise de Anton, dar că acestea corespund cu declaraţiile Rusiei de la acea vreme.

La trei zile după ce trupele s-au revărsat peste graniţele Ucrainei, Vladimir Putin a anunţat că forţele de descurajare nucleară ale Rusiei au primit ordin să intre într-un „mod special de serviciu de luptă”.

Anton spune că alerta de luptă a fost instituită în prima zi a războiului şi susţine că unitatea sa a fost „închisă în bază”.

„Tot ce aveam era televiziunea rusă de stat, nu prea ştiam ce înseamnă toate acestea. Îmi îndeplineam automat îndatoririle. Nu luptam în război, doar păzeam armele nucleare”, spune fostul ofiţer.

Starea de alertă a fost anulată, adaugă el, după două-trei săptămâni.

Mărturia lui Anton oferă o perspectivă asupra funcţionării interne ultrasecrete a forţelor nucleare din Rusia. Este extrem de rar ca membrii serviciului să vorbească cu jurnaliştii.

„Acolo există un proces de selecţie foarte strict. Toată lumea este un soldat profesionist - nu există recruţi. Există verificări constante şi teste cu detectorul de minciuni pentru toată lumea. Solda este mult mai mare, iar trupele nu sunt trimise la război. Sunt acolo fie pentru a respinge, fie pentru a executa un atac nuclear”, explică el.

Fostul ofiţer spune că viaţa era strict controlată.

„Era responsabilitatea mea să mă asigur că soldaţii de sub comanda mea nu duc telefoane la baza nucleară. Este o societate închisă, nu există străini acolo. Dacă vrei ca părinţii tăi să te viziteze, trebuie să depui o cerere la serviciul de securitate FSB cu trei luni înainte”, menţionează el.

Anton făcea parte din unitatea de securitate a bazei - o forţă de reacţie rapidă care păzea armele nucleare.

„Aveam exerciţii de antrenament constante. Timpul nostru de reacţie era de două minute”, spune el.

Rusia are aproximativ 4.380 de focoase nucleare operaţionale, potrivit Federaţiei Oamenilor de Ştiinţă Americani, însă doar 1.700 sunt „desfăşurate” sau gata de utilizare. Toate statele membre NATO împreună deţin un număr similar.

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la faptul că Putin ar putea alege să desfăşoare arme nucleare „non-strategice”, adesea numite tactice. Acestea sunt rachete mai mici care, în general, nu provoacă precipitaţii radioactive pe scară largă, dar utilizarea lor ar duce totuşi la o escaladare periculoasă a războiului.

Kremlinul face tot posibilul pentru a testa nervii Occidentului.

Numai săptămâna trecută, Putin a ratificat modificările aduse doctrinei nucleare - regulile oficiale care dictează cum şi când Rusia poate lansa arme nucleare.

Doctrina spune acum că Rusia poate lansa armele nucleare dacă este supusă unui „atac masiv” cu rachete convenţionale de către un stat nenuclear, dar „cu participarea sau sprijinul unui stat nuclear”.

Oficialii ruşi afirmă că doctrină actualizată „elimină efectiv” posibilitatea înfrângerii lor pe câmpul de luptă.

Dar este arsenalul nuclear al Rusiei pe deplin funcţional?

Unii experţi occidentali au sugerat că majoritatea armelor Rusiei datează din era sovietică şi ar putea chiar să nu funcţioneze.

Fostul ofiţer al forţelor nucleare a respins această opinie ca fiind „o viziune foarte simplificată din partea aşa-zişilor experţi”.

„S-ar putea să existe unele tipuri de arme de modă veche în unele zone, dar ţara are un arsenal nuclear enorm, o cantitate uriaşă de focoase, inclusiv patrule de luptă constante pe uscat, pe mare şi în aer”.

Armele nucleare ale Rusiei erau pe deplin operaţionale şi pregătite de luptă, a susţinut el: „Activitatea de întreţinere a armelor nucleare se desfăşoară în mod constant, nu se opreşte niciodată nici măcar pentru un minut”.

La scurt timp după începerea războiului la scară largă, Anton a declarat că a primit ceea ce el descrie ca fiind un „ordin criminal” - să ţină prelegeri cu trupele sale folosind directive scrise foarte specifice.

„Au spus că civilii ucraineni sunt combatanţi şi ar trebui distruşi! Aceasta este o linie roşie pentru mine - este o crimă de război. Am spus că nu voi răspândi această propagandă”, exclamă el.

Ofiţerii superiori l-au mustrat pe Anton transferându-l la o brigadă obişnuită de asalt din altă parte a ţării. I s-a spus că va fi trimis la război.

Aceste unităţi sunt adesea trimise la luptă ca „primul val” şi mai mulţi dezertori ruşi au declarat că „scandalagiii” care se opun războiului au fost folosiţi drept „carne de tun”.

Ambasada Rusiei la Londra nu a răspuns la o cerere de comentarii.

Înainte de a putea fi trimis pe linia frontului, Anton a semnat o declaraţie prin care refuza să participe la război, iar împotriva sa a fost deschis un dosar penal. El a prezentat BBC-ului documente care confirmă transferul său la brigada de asalt şi detalii ale dosarului penal.

A decis apoi să fugă din ţară cu ajutorul unei organizaţii de voluntari pentru dezertori.

„Dacă aş fi fugit de la baza de forţe nucleare, serviciul local de securitate FSB ar fi reacţionat decisiv şi probabil că nu aş fi putut părăsi ţara”, a declarat el.

Dar el crede că, deoarece a fost transferat la o brigadă de asalt obişnuită, sistemul de autorizare de securitate la nivel înalt a eşuat.

Anton a declarat că dorea ca lumea să ştie că mulţi soldaţi ruşi erau împotriva războiului.

Organizaţia de voluntari care îi ajută pe dezertori, „Idite Lesom” [„Mergi pe lângă pădure”], a declarat că numărul dezertorilor care cer ajutor a crescut la 350 pe lună.

Riscurile pentru cei care fug sunt, de asemenea, în creştere. Cel puţin un dezertor a fost ucis după ce a fugit în străinătate şi au existat mai multe cazuri de bărbaţi care au fost retrimişi cu forţa în Rusia şi judecaţi.

Deşi Anton a părăsit Rusia, el spune că serviciile de securitate încă îl caută acolo.

„Îmi iau măsuri de precauţie aici, lucrez neoficial şi nu apar în niciun sistem oficial”, a declarat el.

Fostul ofiţer spune că a încetat să mai vorbească cu prietenii săi de la baza nucleară pentru că i-ar putea pune în pericol: „Ei trebuie să facă teste cu detectorul de minciuni şi orice contact cu mine ar putea duce la un dosar penal”.

Însă nu îşi face iluzii cu privire la riscul la care se expune el însuşi ajutând alţi soldaţi să fugă: „Înţeleg că, cu cât fac asta mai mult, cu atât cresc şansele ca ei să încerce să mă omoare.”