Şi vot, şi boicot!

Ideea comunităţii „Uniţi Salvăm” de a boicota alegerile europarlamentare mi s-a părut un non-sens la prima vedere, un non-combat care favorizează actualul establishment politic. Cererile formulate însă pentru schimbarea jocului electoral şi deschiderea pieţei politice către noi actori sunt foarte legitime. Pe termen lung, fără ele nu se rezolvă problema de fond. De aceea cred că varianta şi vot şi boicot, dar în sensul de protest, este cea mai eficientă.

Este adevărat că cine nu participă la joc pierde din start. Iar pe fondul unui absenteism mare la europarlamentare, PSD va fi avantajat şi-şi va spori numărul de locuri. Mai mult, consecinţele sunt mai dramatice pe plan european pentru că dacă socialiştii obţin cel mai mare număr de voturi, vor putea să-l propună pe Martin Schulz în fruntea Comisiei Europene. Schulz şi tovarăşii săi socialişti s-au opus sancţiunilor la adresa Rusiei şi par să întreţină o relaţie de amiciţie cu sistemul Putin. Prin urmare un viitor Parlament European şi o Comisie dominată de socialişti nu sună bine.

Mai departe, ne putem gândi la faptul că europarlamentarii PNL şi PSD votează în bloc rapoarte precum Estrela, Lunacek şi Zuber, care promovează orori precum predarea educaţiei sexuale din ciclul primar, plata operaţiilor de schimbare de sex din bani publici, teoria genului şi multe altele. Din această perspectivă, neparticiparea la vot nu pare deloc o soluţie, pentru că alimentează tocmai starea de fapt actuală toxică, sporind zestrea electorală a acestor partide.

Anularea votului nu este nici ea o variantă mai bună deoarece nu defavorizează partidele actuale şi nici nu le impresionează, ca semnal de protest. Poate doar minimizează fraudele într-o ţară în care şi morţii votează.

Pe de altă parte, dacă nu se duc la vot oamenii educaţi şi informaţi care au ieşit în stradă pentru Roşia şi Pungeşti, va vota în locul lor electoratul captiv, care este la mâna baronilor.

Toate cele de mai sus nu înseamnă că pe termen lung nu este nevoie de îndeplinirea revendicărilor celor de la „Uniţi Salvăm”. Din perspectiva realizării acestora, protestul în stradă pe 25 mai este necesar. România are nevoie de o scădere a pragului electoral şi a numărului de semnături necesare pentru partide şi independenţi la toate tipurile de alegeri, prezidenţiale, locale sau parlamentare. Este nevoie de o competiţie echilibrată şi reală între partidele politice, de deschiderea scenei politice către formaţiuni noi care să le concureze cu şanse pe cele existente, nu să fie descurajate chiar de a se naşte.

Schimbarea legislaţiei electorale, comparabilă cu cea din Rusia şi Kazahstan, este esenţială. Votul pe liste deschise poate fi o soluţie interesantă pentru ca oamenii să poată ierarhiza singuri candidaţii propuşi de partide, nu să li se bage pe gât la pachet de către acestea şi candidaţi oneşti şi buni profesionişti, dar şi mulţi politruci fără performanţe şi caracter.

Pe termen scurt însă, chiar dacă neîncrederea faţă de candidaţii şi partidele mainstream este de înţeles, cred că votarea unui independent sau a unui partid nou nu are cum să facă rău. E adevărat că aceştia au şanse mici să influenţeze deciziile în PE, dar, astfel, încurajezi creşterea unei noi clase politice, posibil mai bune.

Semnalul că vrei cu adevărat o schimbare de politică şi de oameni nu îl poţi da doar din stradă, ci şi la vot. Doar prin mesajul transmis la proteste chiar în ziua alegerilor nu îi poţi determina pe politicienii actuali să schimbe legea electorală.

Semnalul că vrei cu adevărat o schimbare de politică şi de oameni nu îl poţi da doar din stradă, ci şi la vot. Doar prin mesajul transmis la proteste chiar în ziua alegerilor nu îi poţi determina pe politicienii actuali să schimbe legea electorală. Cred că presiunea conjugată pe două planuri – din exterior şi din interior este mai eficientă.

Înţeleg că „Uniţi Salvăm” îşi propune să rămână o mişcare civică apolitică, cu rol de watchdog în societate, dar protestele nu pot fi o variantă pe termen lung. Este nevoie de noi forţe politice grassroots care să intre pe scena politică şi să conteste sistemul din interior. Soluţia la actualul status quo toxic este tot una politică.

Pentru ca să ai cu cine vota în următorii ani, cum spune „Uniţi Salvăm”, trebuie să-ţi pregăteşti din timp oamenii. Nu poţi aştepta până se schimbă legea electorală. Dacă o parte a protestatarilor dezvoltă un nou partid, acesta trebuie să se pregătească din timp să câştige sprijinul publicului şi să-şi facă cunoscuţi purtătorii de mesaj.

Când spun că varianta cea mai bună este şi vot şi boicot, nu mă refer la grevă cetăţenească, la anularea votului sau neparticipare. Nu la o atitudine pasivă, ci una activă, de protest în stradă faţă de legislaţia electorală restrictivă care trebuie modificată, concomitent cu votul pentru nişte independenţi sau partide noi care pot susţine cauze precum interzicerea mineritului pe bază de cianuri sau a folosirii fracturării hidraulice la nivel european, chestiuni pentru care ai nevoie de voci şi de aliaţi în Parlamentul European.

Altfel, US rămâne doar o comunitate cool de socializare şi cel mult o mişcare civică reactivă, dar care nu poate influenţa deciziile politicienilor. Dovadă că protestele ample de anul trecut s-au stins şi chiar dacă s-au obţinut victorii importante, precum blocarea exploatării de la Roşia Montană, clasa politică nu s-a schimbat deloc. Din păcate nu a avut loc o activare a unor nuclee de tineri în cadrul partidelor existente care să înţeleagă şi să-şi însuşească mesajele străzii, contribuind la o transformare internă.

Oamenii care au ieşit în stradă pentru Roşia Montană în număr mare aşteaptă mai mult de la „Uniţi Salvăm”: nu doar reactivitate, ci şi construcţie (politică).