Propunerea NATO de "Schengen militar" este un joc de putere german subtil mascat în defavoarea Poloniei [Substack]
Şeful logisticii NATO, general-locotenent Alexander Sollfrank, a sugerat crearea unui aşa-numit "Schengen militar" pentru optimizarea circulaţiei echipamentelor militare în UE. În prezent, obstacolele birocratice şi logistice împiedică libera circulaţie a armelor în tot blocul comunitar, ceea ce, în opinia sa, ar putea îngreuna capacitatea Occidentului de a răspunde la orice conflict neaşteptat la periferia sa. Cu toate acestea, nu doar substanţa acestei propuneri este semnificativă, ci şi momentul ales, este de părere Andrew Korybko, semnatarul unui articol publicat de Substack.
"Războiul indirect al NATO împotriva Rusiei prin intermediul Ucrainei pare să se reducă". În consecinţă, raportul Bloomberg despre proiectul de garanţii de securitate ale UE pentru Ucraina omite în mod evident orice menţiune privind obligaţiile de apărare reciprocă de tipul celor pe care Kievul le-a căutat ani de zile şi care au contribuit în mare măsură la ultima fază a acestui conflict de aproape zece ani. Prin urmare, sugestia lui Sollfrank pare să contrazică aceste tendinţe emergente de dezescaladare.
Potrivit lui Korybko, la o reflecţie însă, se dovedeşte de fapt a fi un joc de putere al Germaniei, subtil deghizat, în defavoarea Poloniei. Liderul informal al UE şi-a intensificat competiţia regională cu Polonia la jumătatea lunii august, prin intermediul patronajului militar promis Ucrainei. Pe scurt, Polonia a aspirat să devină liderul Europei Centrale şi de Est (ECE) pe tot parcursul războiului indirect NATO-Rusia, dar Germania se foloseşte de situaţie pentru a-i contesta ambiţiile.
Victoria coaliţiei liberal-globaliste de opoziţie în alegerile poloneze de luna trecută, în care ministrul de Externe a acuzat anterior Germania de amestec, va avea ca rezultat probabil revenirea fostului prim-ministru şi preşedinte al Consiliului European, Donald Tusk, în funcţia de premier. În acest caz, acest politician aliniat cu Germania ar putea să-şi subordoneze în mod voluntar ţara Berlinului, ceea ce ar avea ca rezultat faptul că Polonia va ceda sfera sa de influenţă regională preconizată acestei ţări şi va deveni cel mai mare vasal al acesteia pe termen nelimitat.
Planurile lui Tusk de a îmbunătăţi legăturile cu UE, controlată de facto de Germania, sunt considerate de către conservatorii-naţionalişti ca fiind un mijloc de a atinge acest scop, în special din cauza eforturilor acestui organism de a eroda şi mai mult suveranitatea poloneză. Deşi acesta susţine că se opune modificărilor aduse Tratatului UE, unii se îndoiesc de sinceritatea lui şi suspectează că vrea, în mod viclean, să prevină protestele pe scară largă pe această temă. Dacă aceste două scenarii se vor realiza, atunci suveranitatea Poloniei va fi redusă şi mai mult, inclusiv în domeniul apărării.
Înainte de alegerile de luna trecută, Germania şi Polonia concurau pentru a construi cea mai mare armată din UE, dar secvenţa de evenimente menţionată mai sus ar putea face ca Varşovia să renunţe la acest proiect. Chiar dacă următorul său potenţial ministru al Apărării a declarat că ţara sa nu va anula niciunul dintre contractele militare, conservatorii-naţionalişti suspectează, de asemenea, că acesta fie este nesincer, fie ar putea fi constrâns de Berlin/Bruxelles să facă acest lucru. Având în vedere situaţia, aceste îngrijorări sunt credibile şi ar trebui luate în serios.
Interesele naţionale ale Germaniei, aşa cum le concep factorii de decizie politică în funcţie, se bazează pe faptul că Germania trebuie să devină hegemonul UE, ceea ce necesită neutralizarea ambiţiilor Poloniei de a conduce spaţiul ECE, de unde şi presupusul sprijin acordat lui Tusk şi eforturile speculative de a eroda suveranitatea poloneză prin intermediul UE. Aceste mişcări au precedat în mod important "Schengen-ul militar" propus de NATO, şi nici asta nu este o coincidenţă. Mai degrabă, ele sunt menite să faciliteze jocul pentru putere fără precedent al Germaniei de după cel de-al Doilea Război Mondial vizavi de Polonia.
Dacă Tusk îmbunătăţeşte legăturile cu UE, aşa cum a promis, se conformează oricăror modificări ale Tratatului UE, în ciuda faptului că pretinde în mod neconvingător că se opune acestora, iar "Schengen-ul militar" este impus ţării sale, atunci forţele germane s-ar putea întoarce în masă în Polonia sub pretextul apărării UE de Rusia. Acest lucru nu contrazice tendinţele de dezescaladare referitoare la războiul prin intermediari dintre NATO şi Rusia, ci le completează, deoarece ar putea fi interpretat ca o compensare pentru lipsa garanţiilor de tip Articolul 5 pentru Ucraina.
Pe de o parte, UE ar evita în mod înţelept să pună piedici pe care Kievul le-ar putea exploata în mod rău intenţionat pentru a provoca un conflict mai mare cu Rusia la îngheţarea inevitabilă a celui actual (oricând se va întâmpla), asigurând în acelaşi timp publicul că poate răspunde în mod adecvat dacă este nevoie. "Schengen-ul militar" ar avea rolul de a permite liderului german de facto al blocului să trimită rapid forţele sale, care sunt planificate a fi cele mai mari din UE, la frontiera estică în acest caz.
Este de la sine înţeles că acestea ar trebui să tranziteze Polonia şi ar putea ajunge cu uşurinţă să fie desfăşurate acolo pe termen nelimitat, fie ca un aşa-numit "factor de descurajare a agresiunii ruseşti", fie ca parte a unui răspuns planificat în prealabil la un incident de frontieră fabricat în mod artificial (de exemplu, un incident sub steag fals). După ce s-a subordonat în mod voluntar Berlinului sub conducerea lui Tusk, aşa cum este de aşteptat în curând din motivele care au fost explicate, restaurarea hegemoniei germane asupra Poloniei ar fi, prin urmare, finalizată fără a trage un foc de armă.
În acest scenariu, pe care conservatorii-naţionalişti polonezi sunt neputincioşi să îl împiedice şi care poate fi contrabalansat doar de variabile improbabile care nu pot fi controlate de ei, Germania ar fi însărcinată în esenţă de SUA cu "reţinerea" Rusiei în Europa, ca parte a stratagemei Washingtonului "Lead From Behind". Odată ce hegemonia continentală a acestei ţări este pe deplin asigurată prin mijloacele care au fost descrise în această analiză, America poate apoi să se concentreze cu mai multă încredere pe "Pivotul (înapoi) în Asia" pentru a se concentra pe limitarea Chinei.
Aceste două superputeri se află în prezent în mijlocul unui dezgheţ incipient, după cum o dovedeşte rezultatul pozitiv al ultimei întâlniri faţă în faţă a liderilor lor de la începutul acestei luni, în marja summitului APEC de la San Francisco, dar nu se poate considera de la sine înţeles că această tendinţă va continua. Prin urmare, este logic ca SUA să externalizeze operaţiunile sale de reţinere antiruseşti din Europa către Germania, pentru a elibera resursele necesare pentru o reţinere mai puternică a Chinei în Asia, în cazul în care acest dezgheţ eşuează.
Aşa cum s-a întâmplat în mod tradiţional de-a lungul istoriei, suveranitatea poloneză este din nou în curs de a fi sacrificată ca parte a jocurilor Marilor Puteri, dar de data aceasta graniţele sale vor rămâne intacte, chiar dacă ţara este pregătită să devină în mod funcţional un vasal german în viitorul apropiat. Există, într-adevăr, unele variabile dincolo de controlul Poloniei care ar putea contrabalansa acest scenariu, dar ele sunt în mică măsură posibile, aşa că în acest moment este probabil un fapt împlinit că Polonia va juca rolul de vioară a doua în faţa Germaniei pe termen nelimitat.
