Oroarea de la Antipa şi ignoranţa presei din România
alte articole
Expoziţia The Human Body a fost lansată printr-o inedită conferinţă de presă, la care organizatorii au evitat total să răspundă tuturor întrebărilor importante şi incomode. Ei nu au adus probe care să arate provenienţa corpurilor, ci doar afirmaţii că totul este legal şi minunat servind scopului nobil al ştiinţei şi educaţiei.
Conferinţa de presă a început total neaşteptat. Aurora Stănescu, şeful Departamentului de PR, marketing cultural şi programe educative a Muzeului, n-a spus decât câteva cuvinte despre autorii expoziţiei şi a predat repede ştafeta către Arnie Geller, proprietarul firmei organizatoare. El şi soţia sa au vorbit încet câteva minute, netransmiţând practic nimic. Nu păreau pregătiţi şi dornici de dialog, ci doar că bifau o formalitate cam neplăcută. ”Expoziţia îi enervează pe unii şi-i entuziasmează pe alţii. Dar per ansamblu, reacţia publicului a fost pozitivă în proporţie de 95% în toate oraşele din lume în care am fost. Toate corpurile au fost obţinute legal. Toţi au murit de moarte naturală. Unii încearcă să-şi facă notorietate pe seama noastră atacându-ne”, a spus acesta.
Întrebări? S-a lăsat o linişte de surpriză în sală. Deja? Atât de scurtă prezentarea şi mesajul organizatorilor? Apoi au început o serie de întrebări care au arătat din păcate încă o dată cât de ignorantă este presa românească. Distinşii reprezentanţi ai puhoiului de televiziuni adunate l-au întrebat pe domnul Geller ce părere are despre faptul că se spune că este o expoziţie controversată. O altă jurnalistă a vrut să ştie cum au fost alese cadavrele, după ce criterii anatomice. Iar o altă - care este cel mai bătrân corp şi ce vârste aveau oamenii expuşi când au murit şi cât de mult s-a muncit la această expoziţie.
La întrebarea Epoch Times legată de originea cadavrelor şi de probele că aceste rămăşiţe umane nu provin de la prizonieri de conştiinţă torturaţi şi ucişi în China, Geller a răspuns neconvingător. În primul rând a acuzat Epoch Times şi Falun Gong că distorsionează faptele. Apoi a afirmat că toate ”specimens” – exemplarele - au fost examinate atent de doctorul profesor Sui Hongjin de la Facultatea de Anatomie din cadrul Universităţii de Medicină Dalian şi chiar activistul chinez pentru drepturile omului Harry Wu, aflat în SUA, a recunoscut că acesta îşi face treaba bine şi este foarte profesionist. În paranteză fie spus doctorul respectiv şi-a deschis o afacere proprie de plastinare şi a fost acuzat că a primit de la poliţia din Dalian corpuri de prizonieri executaţi.
Aşa deci. Oamenii nu mai sunt oameni, ci specimene, exemplare, dacă am traduce liber cuvintele domnului Geller. Nişte simple obiecte din care se pot face bani frumoşi. Nu contează că Dumnezeu le-a dat viaţă şi că trupul este templul care găzduieşte sufletul şi trebuie respectat şi după moarte. ”Există mii de cadavre nerevendicate în fiecare zi în China ale unor oameni care nu-şi pot permite înmormântarea”, este argumentul lui Geller. Nu contează de unde vin cadavrele, nu contează că în China se practică orori pentru bani precum recoltarea de organe de la prizonieri şi practicanţi de Falun Gong vii. Cum în cazul lor este vorba despre preţul comercial al vieţii, pot fi făcuţi bani şi cu morţii. În plus, cultura chineză tradiţională nu determină un număr mare de cetăţeni să facă transplanturi voluntare şi nici să-şi dea acceptul pentru expunerea corpului în muzee după moarte.
Şi totuşi Geller susţine că este vorba despre corpuri nerevendicate şi neafectate de tortură, dar nu aduce nicio dovadă concretă în acest sens. El a încercat să evite şi a doua întrebare pusă de Epoch Times în legătură cu plecarea sa de la Premier Exhibition şi faptul că Gforce şi Premier au (în parte) acelaşi furnizor de corpuri care provin cel mai probabil de la Biroul Poliţiei Chineze. Geller a răspuns evaziv că nu a fost forţat să demisioneze, ci a părăsit de bunăvoie compania şi că nu există nicio legătură între cele două.
Nici jurnaliştilor interesaţi de vârsta sau vechimea cadavrelor nu le-a răspuns prea convingător. A spus că nu ştie nici cine au fost specimenele, nici cum au murit şi nici la ce vârste, ci doar că ”au fost donate legal”.
Concluzia sa a fost că ”expoziţia este pentru toţi cei care vor să înveţe. Sigur unii pot să n-o accepte din motive religioase, dar câţi la sută dintre oameni îşi cunosc corpul? Este o lecţie de anatomie fantastică”. Mai mult, Judith Geller, soţia sa, susţine că mii de oameni au optat pentru o carieră în medicină după ce au văzut expoziţia. Bine că nu i-a inspirat să se facă comercianţi de carne vie sau de cadavre pentru că se pare că este o afacere bănoasă.
La întrebarea la fel de inteligentă adresată de minunata presă din România doamnei Stănescu de la Muzeul Antipa în legătură cu numărul estimat de oameni care vor veni să vadă expoziţia, aceasta a răspuns că se aşteaptă la un număr mare. Da, aşa va fi probabil pentru că decăderea morală şi cultura morbidului şi senzaţionalului primează şi tronează la toate televiziunile din România şi în societatea otevizată şi antenizată. Alte două întrebări puse de marea presă mainstream la conferinţa de presă de la Antipa confirmă acest fapt încă odată deşi nu mai era nevoie. ”Aţi luat în calcul includerea în expoziţie şi a unor animale de casă? Plănuiţi să extindeţi expoziţia?”. No comment.
Pentru jurnaliştii români nu conta că aceste cadavre sunt din China, care este motivul controversei, că este posibil să fie corpurile unor prizonieri torturaţi şi ucişi, ci câţi oameni vor veni să vadă cadavrele şi pe ce criterii anatomice au fost selecţionate fericitele exponate umane moarte.
Iar pentru reprezentanţii Muzeului Antipa nu contează de unde vin cadavrele, ci doar că au funcţie educaţională şi aduc vizitatori, deci bani. Restul, consecinţele nefaste asupra psihicului copiilor care văd expoziţia - faptul că aceştia vor privi corpul uman ca pe un obiect desacralizat, numai bun de comerţ, faptul că unii ar putea să fie afectaţi de ce văd – sunt detalii minore.
Acesta este nivelul. Întrebările esenţiale rămân însă fără răspuns: Chiar pot fi aceste corpuri considerate nerevendicate? Unde sunt probele în acest sens? De ce tocmai în China se găsesc cele mai multe astfel de ”exponate”? Soţii Geller au refuzat să răspundă la aceste întrebări puse de Epoch Times.
