Adâncirea în beznă: fermele de organe umane ale regimului comunist chinez

S21

În Cambogia în 1975, dictatorul comunist Pol Pot, un bun prieten cu Ceauşescu şi discipol al "marelui" Mao Tzedun, a găsit de cuviinţă să transforme un liceu într-o puşcărie. Sălile de clasă au fost peste noapte transformate în celule şi locuri de tortură. Li s-au pus gratii la geamuri, şi în jurul întregii clădiri s-au instalat frumuşel valuri de sârmă ghimpată. A primit numele de S21 şi a devenit cel mai îngrozitor lagăr de concentrare cambogian.

Între 1975 şi 1979, S21 a înghiţit un număr estimat la peste 15.000 de oameni, majoritatea cambogieni, dar şi laoţieni, vietnamezi, tailandezi, indieni, americani, englezi, pakistanezi, canadieni. Pentru regimul comunist al lui Pol Pot era tot una - intelectuali sau ţărani, copii sau adulţi - toţi erau inamici ai regimului comunist cambogian şi trebuiau să moară. Dar nu imediat, căci mai întâi ţara avea nevoie de confesiunile lor - obţinute bineînţeles sub tortură.

Torturile care s-au practicat aici au fost medievale, îngrozitoare - şocuri electrice, arsuri cu fierul roşu, etc. Se vorbeşte chiar despre numeroase experimente "ştiinţifice" la care au fost supuşi deţinuţii. Conform unor mărturii au existat chiar maşini construite pentru a extrage creierul deţinuţilor pe viu, etc.

Astăzi nu veţi vedea dovezi clare despre asemenea lucruri. Multe dintre crimele petrecute acolo sunt neştiute şi nepedepsite. Acest lucru se datorează în parte faptului că dintre cei peste 15.000 de oameni închişi aici au scăpat doar 7. Aceşti 7 au fost puşi în libertate de armata vietnameză care a eliberat Cambogia de Khmerii Roşii, în ciuda protestelor Beijingului (care, de supărare, a şi pornit un război cu Vietnamul). O altă cauză este opoziţia guvernului de la Beijing (şi oarecum a Rusiei) faţă de orice tentativă de investigare a genocidului petrecut în Cambogia, genocid în care au fost omorâţi aproximativ 2 milioane de oameni.

După tot acest genocid a rămas o colecţie impresionantă de schelete umane şi o mulţime de poze: la primirea în închisoarea S21, deţinuţii erau fotografiaţi. Există mii de poze ale victimelor - inclusiv copii nou născuţi - probabil şi ei "inamici" ai statului Cambogian - omorâţi împreună cu mamele lor. Pentru a face acest tablou şi mai macabru va putem spune că mulţi dintre copiii celor omorâţi în S21 au fost luaţi şi mai apoi au devenit parte a personalului acestei închisori - continuând omorurile şi torturile, trăind într-o lume infernală.

De curând Epoch Times a dat peste unele informaţii cel puţin la fel de zguduitoare: dovezi despre fermele de organe ale regimului comunist chinez. Pol Pot a transformat o şcoală în cea mai cruntă închisoare cambogiana. Partidul Comunist Chinez transformă spitalele în ferme de organe umane. Intri, ceri un organ, plăteşti, fixezi ziua, şi "specialiştii" taie un deţinut, poftim organul, "să fii sănătos". Apoi aruncă "resturile" în crematoriu, sau le exportă pentru a fi admirate în expoziţii de genul celei numite "Body Works" a lui Günther von Hagens.

Ferma de organe a Partidului Comunist Chinez

De mai mult timp este cunoscut faptul că în China, sub supravegherea atentă a potentaţilor comunişti "de piaţă", s-a dezvoltat o adevărată industrie de recoltare de organe de la deţinuţii condamnaţi la moarte. De mai mulţi ani în America de Nord au fost descoperite chiar firme specializate, de "turism" care organizează excursii în grup, cu destinaţii în China (în special Shanghai şi Liaoning) explicit pentru organizarea de transplanturi. Atât legislaţia inexistentă cât şi faptul că regimul comunist chinez nu a permis niciodată investigaţii internaţionale în acest sens, au făcut ca apariţia unor asemenea industrii macabre să nu poată fi oprită.

În trecut regimul comunist de la Beijing a negat total recoltarea de organe de la deţinuţii condamnaţi la moarte. În 2006, din cauza multor dovezi deja existente n-a mai putut ascunde adevărul şi a recunoscut acest lucru, minimizând însă fenomenul şi afirmând însă că aceste cazuri sunt "izolate", "rare", etc. şi dând vina pe corupţia oficialilor locali.

De curând însă, Epoch Times a primit mărturii ale diverselor persoane, care atestă că activităţile de acest gen sunt organizate sistematic de regimul comunist cu dublu scop - profiturile imense şi eliminarea dizidenţilor.

Mai îngrozitor, se pare că regimul comunist a organizat "ferme de organe" unde "donatorii" fără voie sunt ţinuţi în viaţă până când se găseşte un client. Apoi sunt "recoltaţi" şi aruncaţi.

Sujiatun

Recent au fost dezvăluite informaţii şocante despre lagărul de concentrare ultrasecret Sujiatun, oraşul Shenyiang, provincia Liaoning, China. Conform unor mărturii furnizate de un fost jurnalist-spion chinez care de curând a cerut azil în străinătate, (www.epochtimes-românia.com/articles/article_957.html şi www.english.epochtimes.com/news/6-3-17/39405.html) acest lagăr de concentrare a fost construit ca parte a unui spital, cu scopul precis al recoltării de organe de la deţinuţii politici. Confesiunile, oricât de incredibile, au fost confirmate ulterior de o fostă angajată a Centrului Medical al provinciei Liaoning şi întărite de declaraţiile unui medic chinez, în prezent rezident australian.

Conform mărturiilor, începând cu 2001 în lagărul de la Sujiatun a sosit un mare număr de practicanţi Falun Gong. La un moment dat în număr de 6.000, efectivul s-a diminuat constant ajungând la 2.000 în prezent. Iniţial cazaţi în barăci, aceştia au fost la un moment dat mutaţi, nu se ştie unde. Ce s-a întâmplat cu restul de 4.000 de deţinuţi este un alt mister. Cert este că nici unul nu a părăsit lagărul viu şi că deseori se poate observa un fum alb plutind peste crematoriul lagărului de muncă.

Preţurile par să atragă: dacă în S.U.A. un transplant de rinichi costă în jur de 30.000 de dolari, o asemenea operaţie costă între 7.000 şi 9.000 USD la Universitatea Medicală din Shenyang.

Îngrozitor este şi gradul de organizare: dacă în trecut recoltarea ilegală de organe se făcea folosind numai condamnaţi la moarte, în ziua executării pedepsei, de data aceasta mărturiile vorbesc despre o activitate sistematică. În timp ce "donatorii" sunt menţinuţi în viaţă ani, luni de zile, există brokeri de organe, misiţi - oameni care caută persoane interesate de transplanturi în lumea liberă. În ziua operaţiei organele sunt recoltate organizat, de la deţinuţi, aproape pe viu, după care resturile "nefolosite" ale corpurilor sunt aruncate în cuptorul de cremare.

Spune lumii despre Sujiatun!