Cum Jiang Zemin a încurajat atrocităţile lui Bo Xilai, Partea a II-a

Analiză de ştiri

Soarta fostului membru al Biroului Politic căzut în dizgraţie, Bo Xilai, i-a pus pe gânduri pe liderii Partidul Comunist Chinez (PCC), de când şeful său de poliţie, Wang Lijun, a încercat să dezerteze la Ambasada Statelor Unite ale Americii pe 6 februarie. În discuţie nu este soarta individuală a lui Bo, ci mai degrabă câţi alţi oficiali PCC sunt implicaţi în crimele lui Bo. Aceasta este partea a II-a dintr-o serie de trei părţi.

Soarta fostului membru al Biroului Politic căzut în dizgraţie, Bo Xilai, i-a pus pe gânduri pe liderii Partidul Comunist Chinez (PCC), de când şeful său de poliţie, Wang Lijun, a încercat să dezerteze la Ambasada Statelor Unite ale Americii pe 6 februarie.

În discuţie nu este soarta individuală a lui Bo, ci mai degrabă câţi alţi oficiali PCC sunt implicaţi în crimele lui Bo. Potrivit unei anchete a Comitetului Central de Inspecţie Disciplinară, mulţi oficiali de rang înalt sunt implicaţi în cazul lui Bo.

Preocuparea principală nu o reprezintă infracţiunile enunţate de ziarul regimului Xinhua ca săvârşite de Bo şi pentru care va fi judecat în instanţa penală - practic acte de corupţie. Deşi este adevărat că aproape fiecare funcţionar PCC ar putea fi dat cu succes în judecată pentru corupţie, dacă apare o necesitate pentru a face acest lucru, dar asta se dovedeşte a fi o poveste veche.

Preocuparea din cadrul conducerii complexului de partid Zhongnanhai s-a concentrat pe infracţiunile pe care Xinhua nu le menţionează - crimele împotriva umanităţii şi, în special, atrocitatea recoltării forţate de organe pe viu.

Fostul şef al PCC Jiang Zemin şi actualul ţar al securităţii Zhou Yongkang au avut cea mai profundă implicare, alături de Bo, în realizarea acestor crime. Liderii PCC sunt îngroziţi de presiunea ce ar fi pusă asupra PCC dacă Bo este acuzat de atrocităţile la care Jiang şi Zhou au luat, de asemenea, parte.

Cazul lui Bo Xilai ar putea duce la dezintegrarea partidului.

Fără limite

Calea lui Bo Xilai spre închisoarea Qincheng din Beijing a început cu decizia lui Jiang Zemin din iulie 1999 de a elimina disciplina spirituală Falun Gong din China.

Pentru a suprima rapid Falun Gong, Jiang Zemin a stabilit un organ special de partid, Biroul 610, numit după data creării sale (6 iunie 1999). Biroul 610 este un organism extra-constituţional ce deţine autoritate deasupra tuturor nivelurilor de partid şi de stat în privinţa eradicării Falun Gong.

Jiang a ordonat în secret Biroului 610 să "defăimeze reputaţia [practicanţilor Falun Gong], să îi falimenteze financiar şi să îi distrugă fizic."

Jiang a ordonat torturarea practicanţilor care au refuzat să renunţe la credinţa lor. Dacă ei mureau, morţile lor erau "considerate sinucideri." Torţionarilor care deserveau biroul 610 li s-a spus că astfel de practicanţi "au murit în zadar." Biroul 610 trebuia "să-i incinereze fără să afle cine sunt."

O sursă avizată a declarat pentru The Epoch Times că Jiang a scris aceste ordine pe o bucată de hârtie, fără a se semna. Cu toate acestea, oamenii din biroul central 610 ştiau că ele au venit de la Jiang şi au executat aceste ordine.

La scurt timp după ce persecuţia împotriva Falun Gong a fost iniţiată, practicanţii Falun Gong au început să raporteze pe site-ul Minghui că poliţiştii le-au spus despre aceste ordine pentru a-i speria pe practicanţi şi a-i face să renunţe la practică sau pentru a se justifica când îi jefuiau şi abuzau de ei.

Cei doi oficiali PCC au confirmat existenţa acestor ordine.

Hao Fengjun a fost ofiţer în Biroul 610 din oraşul Tianjin. În iunie 2005 el a fugit în Australia, aducând cu el un CD plin cu documente ale biroului 610. Hao a confirmat că Birourile 610 au primit aceste ordine.

La fel a făcut şi Chen Yonglin după ce a fugit în Australia, tot în iunie 2005. Chen era consulul pentru afaceri politice al Consulatului General din Sydney, iar atribuţiile sale includeau spionarea dizidenţilor din Australia, mai ales a practicanţilor Falun Gong.

Ordinele pe care Jiang le-a dat cu privire la Falun Gong au eliminat toate limitele privind modul în care putea fi trataţi practicanţii. Printr-o simplă scrisoare anonimă, Jiang a subminat întregul sistem juridic din China.

Nefiind impuse niciun fel de restricţii în ce priveşte cruzimea sau lăcomiei funcţionarilor, de la torturarea practicanţilor prin forţă ca să renunţe la credinţă, s-a trecut rapid la uciderea practicanţilor pentru organele lor de dragul profitului.

Recoltarea de organe

Bo Xilai era mort după promovările şi bogăţiile pe care le putea distribui şeful de partid Jiang Zemin, iar când persecuţia împotriva Falun Gong a început, Bo şi-a dat seama că asta era şansa lui.

Când a început persecuţia, Bo era primar în Dalian, al doilea oraş ca mărime din provincia Liaoning, dar a devenit în scurtă vreme guvernator al Liaoning.

Potrivit unei surse apropiate, el şi Gu Kailai au fost cei care au efectuat pentru prima oară practica de recoltare forţată de organe pe viu de la practicanţii Falun Gong. În plus, Dalian a fost primul oraş care a vândut pentru profit cadavrele practicanţilor Falun Gong ale căror organe au fost recoltate.

Vânzarea de organe şi cadavre a fost o afacere profitabilă, pe care Bo Xilai şi soţia lui, Gu Kailai, o numeau "reciclare".

Bo Xilai, Gu Kailai şi Wang Lijun au fost cu toţii implicaţi în aceste crime. Ei au lucrat îndeaproape cu Universitatea Medicală din Dalian. Mulţi oficiali din domeniul sănătăţii publice, securităţii publice şi sistemelor de poliţie, precum şi profesionişti din domeniul medical şi copii ai oficialilor de rang înalt din Dalian, oraşul Shenyang (capitala Liaoning) şi provincia Liaoning au fost implicaţi în aceste atrocităţi. Cu toţii s-au îmbogăţit.

Un poliţist care a lucrat pentru Wang Lijun a raportat crimele către Coaliţia pentru Investigarea Persecuţiei Falun Gong, în 2009.

Pe 9 aprilie 2002, într-o sală de operaţie de la etajul 15 a spitalului general de la baza militară din Shenyang, poliţistul a fost martor cum doi medici militari au scos organele de la o practicantă Falun Gong. Practicanta avea circa 30 de ani şi nu fusese anesteziată. Ea a murit în chinuri după ce organele ei au fost scoase.

The Epoch Times a relatat pentru prima dată despre recoltarea forţată de organe din China pe 6 martie 2006, incluzând poveşti detaliate despre un spital din Sujiatun, o suburbie a oraşului Shenyang.

Cu douăzeci şi două de zile mai târziu, după ce PCC a putut elimina toate urmele recoltării de organe din Sujiatun, Ministerul de Externe chinez a răspuns în cele din urmă rapoartelor ziarului The Epoch Times. Ministerul de Externe a negat acuzaţiile şi a cerut comunităţii internaţionale să efectueze o anchetă.

Cu toate acestea, atunci când reprezentanţi ai unei organizaţii pentru drepturile omului din Canada şi reporteri de la postul de radio Sound of Hope şi de la televiziunea New Tang Dynasty, ambele în limba chineză şi cu sediul în SUA, au depus la Consulatul Chinez cereri pentru viză, ele au fost respinse imediat.

Pe 16 aprilie, la mai mult de 5 săptămâni după ce The Epoch Times a început relatarea, oficiali consulari americani au vizitat spitalul, dar nu mai rămăsese nimic de văzut sau cine să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat acolo.

Pe 27 martie 2006, cu o zi înaintea unui răspuns oficial din partea Ministerului de Externe chinez, PCC a publicat în grabă "Regulamentul interimar privind practici de transplanturi de organe", interzicând vânzarea de organe umane. Cu toate acestea, regulamentul nu intra în vigoare până la 1 iulie, aniversarea înfiinţării Partidului.

Acum, după 6 ani, în urma regulamentului încă nu s-a micşorat recoltarea forţată de organe pe viu din China, potrivit anchetatorilor.

Cadavre conservate prin plastinare

În august 1999, Bo Xilai a aprobat personal înfiinţarea unei fabrici de plastinare în Dalian, care urma a fi operată de Günther von Hagens.

Plastinaţrea este procesul dezvoltat de von Hagens, în care fluidele corporale ale cadavrelor sunt înlocuite cu polimeri, conservând cadavrele şi permiţând expunerea lor.

Von Hagens a declarat pentru New York Times, în 2006, că el a înfiinţat o fabrică în Dalian deoarece acolo a găsit forţă de muncă ieftină, studenţi dornici, puţine restricţii guvernamentale şi acces uşor la cadavre chineze, despre care a spus că le foloseşte în primul rând pentru experimente şi cercetare medicală, şi nu pentru expoziţiile sale.

Afacerea expunerii de cadavre conservate prin plastinare este extrem de profitabilă, iar fostul manager al lui von Hagens, Sui Hongjin, a înfiinţat la scurtă vreme după aceea o fabrică de plastinare pentru a concura cu von Hagens. Până în 2003, existau 10 astfel de fabrici în Dalian, iar China a ajuns să ocupe locul întâi în lume la exportul de cadavre conservate prin plastinare.

Potrivit unei surse apropiate, Gu Kailai şi Bo Xilai au furnizat fabricilor de plastinare din Dalian cadavrele practicanţilor Falun Gong. Epoch Times nu are nicio informaţie că von Hagens sau angajaţii săi ştiau că organismele furnizate proveneau de la practicanţi Falun Gong.

Implicarea lui Wang Lijun

Când Wang Lijun a fugit la Consulatul SUA din Chengdu în februarie, site-urile în limba chineză au raportat în acel moment că a adus cu el un teanc de documente ce conţineau informaţii cu privire la crimele oficialilor PCC de rang înalt.

În luna mai, Departamentul de Stat al SUA a lansat Rapoartele pe ţară privind drepturile omului din 2012. Raportul privind China a inclus pentru prima oară acuzaţii clare privind recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong.

Wang Lijun a fost director al "Centrului de Cercetare Psihologică" (OSPRC) al Biroului Securităţii Publice din Jinzhou. Pe 17 septembrie 2006, Wang a primit un premiu şi subvenţii pentru cercetare în valoare de 2 milioane de dolari de la Fundaţia Guanghua pentru Tehnologie şi Ştiinţă, care este afiliată Ligii Tineretului Comunist.

Wang lucra aparent la dezvoltarea unor droguri injectabile care ar fi ajutat la conservarea organelor după ce ar fi fost eliminate din organism pentru transplant şi la efectul injecţiei letale asupra organelor. În discursul său de acceptare a premiului, el a vorbit despre miile de operaţii de transplant care au avut loc la centrul său.

Liaoning a fost prima provincie din China care a introdus injecţia letală ca practică standard pentru toţi condamnaţii la pedeapsa cu moartea, execuţiile prin împuşcare fiind întrerupte. Executarea prin injecţie letală este mult mai convenabilă pentru recoltarea de organe.

Infracţiuni la nivel naţional

Ce a început în provincia Liaoning s-a răspândit în toată China.

Cererea de organe pentru transplant depăşeşte cu mult oferta. Potrivit revistei Caijing, în China există o cerere anuală de 1.500.000 de organe pentru transplant. În plus faţă de cererea internă a Chinei, în toată lumea există un deficit de organe pentru transplant, iar turiştii străini vin în China pentru transplanturi.

He Xiaoshun, vicepreşedintele Primului Spital Afiliat la Universitatea Sun Yat-Sen din Guangzhou, a declarat pentru Southern Weekly, în martie 2010, că "anul 2000 a marcat un punct de cotitură în domeniul transplanturilor de organe din China." În anul 2000, transplanturile de ficat din China au fost de 10 ori mai mari decât în ​​1999.

David Kilgour, fost secretar canadian de stat (pentru Asia-Pacific) şi David Matas, avocat canadian pentru drepturile omului, au investigat acuzaţiile privind recoltarea forţată de organe de la practicanţii Falun Gong din China, iar cercetările lor confirmă observaţia lui He Xiaoshun.

În raportul lor din 2006 intitulat "Recoltarea sângeroasă", Kilgour şi Matas au observat că în perioada de şase ani dinaintea începerii persecuţiei împotriva Falun Gong, erau efectuate în China circa 18.500 de operaţii de transplant. În perioada de şase ani dintre 2000-2005, au fost efectuate 60.000 de operaţii de transplant.

Potrivit celor mai bune surse de informaţii disponibile, numărul de execuţii – regimul susţine că principala sursă de organe pentru transplant provine de la prizonierii executaţi – a rămas constant în ultimii 12 ani, între 1994-2005. În plus, numărul de execuţii nu era în niciun caz suficient pentru a acoperi creşterea numărului de transplanturi.

Într-un studiu care a luat în considerare 33 de elemente de probă sau de respingere, Kilgour şi Matas concluzionează că în anii 2000-2005 au avut loc 41.500 de transplanturi pentru care regimul chinez nu poate furniza o sursă pentru organe. Kilgour şi Matas au susţinut că sursa cea mai probabilă erau practicanţii Falun Gong.

Numărul de transplanturi a atins punctul culminant în 2005, ajungând la 20.000 în acel an – cu un an înainte ca The Epoch Times să facă dezvăluiri în ce priveşte practica.

În ultimii ani, aproximativ 10.000 de operaţii de transplant au avut loc în fiecare an în China. David Matas a estimat că organele pentru 1.000 din aceste operaţii provin de la prizonierii condamnaţi la moarte, pentru 8000 provin de la practicanţii Falun Gong şi pentru alte 1000 de la ceilalţi prizonieri de conştiinţă.

China are două sisteme medicale. Unul este controlat de Ministerul Sănătăţii, celălalt este controlat de armată.

Potrivit unei anchete a Organizaţiei Mondială pentru Investigarea Persecuţiei Falun Gong, din cele 150 de spitale militare din China, majoritatea efectuează transplanturi de organe. Având în vedere sursa organelor pentru transplant din China, acest lucru înseamnă că aceste spitale sunt implicate în recoltarea forţată de organe.

Pe măsură ce partidul continuă să se gândească la implicaţiile judecării lui Bo Xilai pentru atrocităţile comise, acesta trebuie să ia în considerare şi consecinţele pe care acest caz le va avea asupra generalilor de rang înalt vinovaţi de aceleaşi crime.