Oameni jupuiţi şi împăiaţi la Muzeul Antipa. Pe când exemplare vii la Zoo?

În perioada 22 martie – 30 iunie Muzeul Antipa îşi propune să găzduiască expoziţia "The Human Body", care expune o colecţie de cadavre umane, în prealabil jupuite şi împăiate cu ajutorul unui procedeu numit “plastinare”.

Dacă ideea nu vi se pare suficient de bizară, pot menţiona că la expoziţii similare organizate în trecut, corpurile umane erau expuse inclusiv ca perechi, aşezate în posturi pentru acte sexuale, trăgând cu arcul, sau jucând cărţi, unele cadavre având câte o carte între degetele de la picioare, etc.

Dacă ideea tot nu vi se pare bizară, vă pot spune că numeroase grupuri de monitorizare a drepturilor omului au protestat deja la astfel de expoziţii, reuşind să o închidă pe cea din Franţa.

Din declaraţia organizatorilor, majoritatea cadavrelor provin din China. Da, China, ţară aflată sub acel regim comunist, care recoltează organe umane de la deţinuţii politici, majoritatea aderenţi ai mişcării Falun Gong. Nu numai că le recoltează, ci le şi trafichează pe bani grei, conform raportului independent Kilgour-Matas. Au inventat modul în care pot “optimiza” procesul de genocid, pentru a asigura profitabilitate maximă....capitalism marxist 100%...

Eu acum nu susţin că aderenţii Falun Gong, oameni recunoscuţi pentru cinstea şi caracterul lor paşnic, au fost vânduţi la kilogram fabricilor de plastinare din China. Nici nu susţin că fabricile de plastinare din oraşul Dalian (deschise după august 1999, cam o lună după ce a început campania de arestări în masă a practicanţilor) au primit cadavre de la poliţie. Astea pot fi doar coincidenţe.

Totuşi aşa cum susţine şi o analiză făcută de NTDTV populaţia Chinei nu îşi donează organele sau corpurile din motive de credinţă, ei cred că dacă fac asta nu se vor mai reîncarna. Atunci de unde abundenţa de cadavre în China? Apoi China este cunoscut ca un stat cu probleme mari de libertate, cenzură totală şi cu practici brutale ale strivirii dizidenţei.

Aşa stând lucrurile, chiar dacă organizatorii expoziţiei sunt de o totală bună credinţă şi cer regimului chinez să verifice că niciun cadavru n-a aparţinut vreunui prizonier, ce bază se poate pune pe o autorizaţie emisă de regimul de gangsteri al unei ţări care practică recoltarea ilegală de organe pe scară largă?

Există cadavre şi de provenienţă non-chineză, zic organizatorii. Ok. Haideţi să alungăm gândul terifiant că “exponatele” made în China pot fi rămăşiţe ale unor oameni cinstiţi - dizidenţi, expropriaţi, nevoiaşi cu "gura prea mare" sau a căror credinţă nu dădea bine cu teoriile marxiste.

Să presupunem că organizatorii expoziţiei şi-au făcut temele şi au pentru fiecare cadavru un certificat care să ateste că respectivul şi-a donat corpul liber-consimţit.

Să presupunem că totul este curat-curăţel şi că nişte semeni ai noştri au consimţit să fie împăiaţi spre încântarea şi progresul nostru, iar acum vor fi expuşi în cel mai renumit muzeu de ştiinţe naturale al ţării noastre.

Ca pe vremea decăderii Romei, mâncărurile devin din ce în de mai pipărate, şi circul din ce în ce mai violent. Nimic nu mai satisface poftele tot mai bizare. Lumea cade în fiziologie. Dorinţele, plăcerile şi ideile devin din ce în ce mai bizare. Averile devin din ce în ce mai obscene, săracii din ce în ce mai sclavi, viaţa pare să aibă tot mai puţin sens.

Vi se pare bizară ideea? Nu? Atunci de ce să nu băgăm şi câteva exemplare vii la Zoo (“femele” şi “masculi” nu “femei” şi “bărbaţi”)? Le-am putea studia apucăturile. Cu puţin noroc am putea observa că nu sunt animale, că în afară de fiziologie au idealuri, cod moral, un set de reguli de conduită (o Lege), (re)cunosc Binele şi Răul, au respect faţă de semeni, ştiu să îşi ţină mânia şi lăcomia în frâu, etc.

Ne-ar ajuta cu adevărat să progresăm!

Iar dacă nici asta nu ne va trezi, peste câţiva ani, de ce să nu punem oamenii să se omoare între ei în direct, la ore de maximă audienţă, cam cum ai asista la lupta dintre un tigru şi un leopard? În acest fel am putea promova artele marţiale şi educaţia fizică, şi poate vom deveni, în timp, o societate de tigri şi leoparzi.

***

Pe vremuri ni s-a spus că suntem praf de stele, făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar noi am crezut. Ca urmare, măcar din când în când, omul acţiona ca atare, era capabil de sacrificii pentru ceilalţi, avea idealuri înalte şi aspiraţii măreţe. Se ridica deasupra condiţiei sale de om. Sau dacă nu, măcar se ferea să batjocorească cadavrele semenilor. Dacă nu din respect faţă de sfinţenia vieţii, măcar de frica lui Dumnezeu. Dacă nimic din toate astea nu mai este, a mai rămas ceva sfânt pentru noi în afară de bani şi plăceri personale?

Ca pe vremea decăderii Romei, mâncărurile devin din ce în de mai piperate, şi circul din ce în ce mai violent. Nimic nu mai satisface poftele tot mai bizare. Lumea cade în fiziologie. Ideile devin din ce în ce mai ciudate. Averile devin din ce în ce mai obscene, săracii - din ce în ce mai sclavi. Viaţa pare să aibă tot mai puţin sens.

Peste toate se aşterne pe nesimţite răsuflarea fetidă, întunecată, a degenerării finale.