Originea şi evoluţia codurilor de conduită [video]

Codul bunelor maniere reprezintă un set complex de reguli cu privire la comportamentul nostru în interacţiunile sociale, ele reflectând norme culturale şi coduri etice acceptate ca reguli ale diferitelor grupuri din care facem parte.

Protocolul, eticheta, bunele maniere au importanţă când vorbim de ceremonii şi relaţii cu alte persoane. Persoanele manierate vor comunica şi se vor comporta cu naturaleţe, politeţe şi amabilitate cu cei din jur.

Cum au apărut aceste coduri de conduită:

Originea Protocolului

Comportamentul a trebuit să fie supus unor anumite reguli pentru a deveni un comportament social şi, ca urmare, era necesar un manual de etichetă şi un maestru de ceremonii. Se spune că unul dintre tiranii din Siracuza din secolul al III-lea î.Hr. a suspendat o activitate publică pentru că maestrul său de ceremonii s-a îmbolnăvit. Printre cele mai vechi cărţi sunt cele ce tratează subiectul conduitei publice. Cu ajutorul acestor manuale oamenii au învăţat manierele. În urmă cu patru mii cinci sute de ani, în Egipt şi Babilon, manierele erau observate pe stradă, la evenimente publice şi la masă.

Cu aproximativ 5.000 de ani în urmă a apărut ”Primul cod de conduită”, scris în Egiptul Antic de un ministru al faraonului Isesi pe nume Ptahotep. Acest manual, scris cu două mii de ani înaintea Bibliei, le arăta tinerilor cum să urce pe scara socială prin respectarea unor reguli civilizate şi de bună-cuviinţă.

Coduri de conduită în Evul Mediu

În Evul Mediu, bunele maniere au fost considerate semne de slăbiciune într-o societate războinică, ele fiind ignorate. Odată cu Cruciadele, regulile cavalerismului în sec. al XIII-lea au fost impuse din nou. Au apărut manuale de urbanism, unde se explică „ce ar trebui şi ce nu ar trebui făcut în public, la masă sau pe stradă.”

Din secolul al XIV-lea se respectă reguli de igienă şi ceremonii. Omul antic a promovat eticheta, un cuvânt care se referă la ceremonii şi reguli privind viaţa socială. Cavalerii rivalizau în maniere gălăgioase, dar elegante. Burghezia a imitat cavalerii şi toate acestea au favorizat respectarea unor ”reguli de conduită rafinate”.

Coduri de conduită în Renaştere

În Renaştere, bunul simţ a început să câştige teren. Cel mai bun moment pentru manualele de protocol a fost secolul al XVI-lea. Au apărut două lucrări: cea a spaniolului Luis Vives şi cea a olandezului Erasmus de la Rotterdam, ale cărui manuale au fost cele mai vândute cărţi ale momentului. Acesta a scris în 1530 un manual referitor la comportamentul copiilor, care a fost reeditat cu succes până în secolul al XVIII-lea.

Epoca Contemporană

În secolul al XIX-lea, manualele de conduită şi de educaţie pentru copii au avut succes până la primul război mondial, după care lucrurile au regresat, din păcate. În vremurile noastre, manualele de bune maniere au început să fie discreditate, ca şi cum lucrurile scrise aici ar fi ridicole, în loc să recuperăm bunele maniere. Trăim într-o lume mai puţin prietenoasă, în care ”bunătatea, compasiunea, altruismul” nu sunt preţuite la adevărata valoare. Declinul bunelor maniere provine din diferite forme de violenţă la toate nivelele societăţii. Ar trebui să încercăm să avem mai multă ”bunătate” şi atunci lucrurile ar reveni la normal.

Din fericire, „modelele” revin mereu. Acum este la modă să ai bune maniere, să fii respectos la petrecerile importante şi să încerci să te comporţi corect cu alte persoane. Eticheta prezintă un set de reguli ce ne ajută să interacţionăm cu ceilalţi, să dezvoltăm relaţii armonioase, constructive, bazate pe respect şi consideraţie. Acestea ar trebui făcute în mod politicos, din inimă, să aibă la bază sinceritatea, altfel se va vedea constrângere şi rigiditate în gesturile noastre.