De ce nu mai rezistă căsătoriile ca pe vremea bunicilor?

Familia a fost şi este un subiect de discuţie din multe puncte de vedere. Pentru unii este o valoare, pentru alţii o instituţie; oricum ar fi, ea va rămâne în centrul societăţii noastre.

Familia tradiţională are rolul de a transmite credinţele şi moralitatea necesare pentru menţinerea unei societăţi sănătoase. Părinţii sunt cei care trebuie să-şi înveţe copiii să obţină anumite virtuţi pe care le vor folosi tot restul vieţii lor precum: altruismul, toleranţă, respect, sinceritate, smerenie, tenacitate, empatia, iertare, generozitate şi comunicare, dragostea faţă de natură - atribute esenţiale în creşterea şi educarea unui copil.

Filozoful Leonte Battista Alberti afirma: "Obligaţia capului de familie nu constă numai în aceea de a avea plin hambarul casei şi pivniţa, ci mult mai mult, el trebuie să ia aminte la tot, să vadă şi să observe cu cine se împrietenesc ai săi, să vegheze obiceiurile dinăuntrul şi din afara casei, fiecare deprindere nesănătoasă a oricăruia din membrii familiei să o îndrepte prin îndemnuri raţionale, nicidecum silnice, să dea sfaturi bune acolo unde trebuie, iar nu să ordone; de asemenea, să fie la nevoie şi sever, neînduplecat şi aspru chiar, dar întotdeauna să aibă în gând numai dorinţa de a face bine, asigurând pacea şi liniştea întregii sale familii". Aceasta este o lecţie pe care toţi ar trebui să o pună în aplicare, respectând anumite principii, pentru a ajuta noua generaţie să aibă responsabilităţile pe care ar trebui să ştie cum să le îndeplinească.

Căsătoria în familia tradiţională dura în trecut toată viaţa, deoarece nu exista lupta pentru putere dintre bărbat şi femeie. Bărbatul era conducătorul familiei, pe când femeia era partener în această căsătorie, în care conducea şi ea, dar din umbră. Viaţa tradiţională de cuplu ajută partenerii să se dezvolte împreună în moralitate, să-şi trateze emoţiile şi dorinţele cu o nouă atitudine, să fie toleranţi şi atenţi unul cu celălalt. Acest lucru este fundamental diferit de ideea de convieţuire. Unele femei erau lovite, abuzate sau ignorate, acest comportament ţinând de educaţia şi conduita fiecărui individ în parte. Educaţia precară, incultura, lipsa anumitor valori pot duce sporadic la astfel de comportamente, lucruri vizibile şi în prezent.

După ce în anii '60 au apărut diverse curente progresite în Occident, în 1969 SUA a dat undă verde divorţului unilateral. Măsura a fost urmată imediat de alte ţări şi s-a soldat cu cifre record ale divorţurilor în lume. Astăzi, căsătoria între persoane de acelaşi sex, cât şi mişcarea feministă dau o altă faţă legală a familiei şi căsătoriei. Începe să se vadă foarte clar trecerea treptată de la familia tradiţională la cea modernă, susţinută şi întreţinută de comunism prin anumite stindarde precum: progresism, libertăţi, echităţi şi drepturi, în ultimii 200 de ani.

Marx a militat în lucrările sale pentru ca "actul sexual lipsit de constrângeri" să se răspândească, ceea ce a dus la dezintegrarea căsătoriei tradiţionale. Toţi "corifeii comunismului" începând cu Marx şi Engels, din cauza vieţilor haotice, au avut boli venerice, sau chiar sifilis în cazul lui Lenin.

Comunismul consideră că familia este o formă de proprietate privată şi, în consecinţă, ar trebui eliminată, factorii principali fiind doar cei economici. De aceea a încercat prin toate pârghiile să distrugă familia, societatea cât şi valorile umane lăsate de divinitate. Iluzia propagată de comunism este doctrina "eliberării omenirii", care a fost preluată de mişcările progresiste conducând la o serie de concepte opuse căsătoriei şi familiei tradiţionale.

Familiile şi căsătoriile moderne nu vor putea fi niciodată ca familiile tradiţionale de pe vremea părinţilor şi bunicilor noştri.

Obţinerea divorţului şi independenţa financiară au dus la scăderea durabilităţii familiei moderne şi trecerea de la un partener la altul. S-a constatat că femeile cu mare succes social, profesional şi financiar devin dominatoare datorită evoluţiei lor, astfel că epoca feminismului radical a transformat femeia în bărbat şi predispune la o luptă între cele două sexe.

Dialogul şi schimbul de idei sunt elementele vitale pentru o familie echilibrată, care deseori nu mai au loc. În cazul în care soţii nu se ascultă reciproc, enervările şi dezamăgirile sunt inevitabile, constatând într-o bună zi că nu prea mai există comunicare. Riscul de a fi egoist sau inflexibil este mult mai mic în cazul soţilor care sunt atenţi la gândurile şi sentimentele celuilalt.

Soţul şi soţia trebuie să arate iubire şi respect unul faţă de celălalt, să înveţe să dea dovadă de toleranţă, pentru avea o căsnicie cât mai armonioasă. Respectarea bunelor maniere este unul dintre secretele care contribuie la armonia unei familii. Politeţea, amabilitatea folosite în mod regulat în societate sunt la fel de necesare şi în cadrul familiei.

În contextul actual, multe persoane doresc să construiască un cadru familial ca al părinţilor şi bunicilor lor, bazat pe valori etice la care nu doresc să renunţe - sinceritatea, empatia, generozitatea, responsabilitatea - pentru a deveni modele pentru copiii lor.