Modestia, calitatea de a fi umil

Pentru început să definim cuvântul umilinţă, care vine de la termenul latin „humus” (sol sau pământ), de la care a luat sensul de sentiment de inferioritate, smerenie, supunere sau obedienţă şi care a câştigat conotaţii precum modestie şi comportament respectuos.

A fi umil este o atitudine, un comportament sau spirit de modestie, fără pretenţii, ascultător, tolerant, smerit, opus aroganţei şi mândriei. Este mai mult un semn de forţă morală.

Umilinţa este una dintre caracteristicile personale care au fost cele mai apreciate şi lăudate în istorie. Cu toate acestea, în practică oamenii umili nu predomină în societatea noastră. A opta pentru o atitudine umilă aduce avantaje societăţii, dar celor care au acest comportament nu le aduce întotdeauna beneficii materiale. Acest lucru depinde foarte mult de context.

Persoanele umile pun accentul pe eforturi şi munca dură, pentru a putea trăi cu demnitate, ajutându-i în acelaşi timp pe ceilalţi. Pot suporta foarte bine lipsa atenţiei din partea celor apropiaţi şi nu vorbesc negativ despre alte persoane, fără vreun motiv corect şi raţional. Una dintre calităţile lor este că dau importanţă relativă virtuţilor, abilităţilor sau talentelor pe care le au, sunt modeşti, altruişti şi toleranţi.

Atitudinea umilă este o virtute esenţială pentru a ne păstra în armonie cu noi înşine şi cu ceilalţi. Poporul umil, de obicei, are mai puţine conflicte în viaţa de zi cu zi şi, prin urmare, o mai bună stare emoţională.

Cum fiecare persoană are personalitatea şi caracteristicile ei, este posibil ca unele sfaturi să fie mai eficiente decât altele în funcţie de persoană.

Iată câteva sfaturi despre cum putem deveni mai umili

Evitaţi să apreciaţi oamenii după posesiunile lor

Reţineţi că indiferent de posesiunile materiale pe care le poate avea o persoană, ele nu definesc valoarea reală a persoanei respective. Ţineţi cont de aspectele personalităţii dv. mai degrabă decât de lucrurile materiale.

Luaţi în considerare faptul că nu aveţi întotdeauna dreptate

O atitudine umilă se reflectă şi în modul în care ne exprimăm şi cum prezentăm punctele noastre de vedere celorlalţi. Este important să ştim că nu suntem deţinătorii unei cauze absolute şi respectând opiniile şi punctele de vedere ale altor persoane devenim persoane mai umile.

Înţelegeţi şi acceptaţi când vă înşelaţi

A recunoaşte atunci când am făcut o greşeală este, de asemenea, un comportament caracteristic oamenilor umili. Nu este nimic în neregulă cu acest lucru. Când suntem capabili să ne recunoaştem greşelile câştigăm în ceea ce priveşte umilinţa.

Urmaţi exemplul persoanelor simple

Suntem fiinţe evoluate, ceea ce înseamnă că societatea joacă un rol fundamental în modul nostru de comportare, având posibilitatea de a-i influenţa şi pe ceilalţi. Luând în considerare acest lucru, putem învăţa din comportamentul oamenilor umili din jurul nostru în anumite situaţii şi putem adopta o parte a acestei atitudini în viaţa noastră de zi cu zi.

Nu daţi dovadă de superioritate în modul de a vă comporta cu oamenii

A nu face diferenţe în modul de a ne comporta cu oamenii defineşte în mare măsură atitudinea noastră umilă. Dacă avem impresia că suntem mai presus decât ceilalţi şi vrem să demonstrăm acest lucru în mod constant, atunci acţionăm pe baza unei superiorităţi iraţionale. Toţi oamenii merită să fie trataţi cu respect.

Nu acordaţi atenţie poziţiei sociale

Aceste motive nu sunt suficient de valide pentru a face o evaluare completă a unei persoane. În mod ideal, preţuiţi-i pe ceilalţi observând ce fac, cum îi tratează pe alţii şi modul în care comunică.

Aveţi încredere în ceilalţi

Acest punct se referă la faptul că, în primul rând, idealul este de a da un vot de încredere oamenilor, evitând să judecaţi în mod negativ lucrurile.

Încercaţi să colaboraţi bine cu ceilalţi

Oamenii umili sunt dispuşi să colaboreze cu ceilalţi în măsura posibilităţilor. Încercaţi să menţineţi o atitudine de colaborare cu colegii dvs, lăsându-i să ştie că sunteţi dispus să îi ajutaţi atunci când este posibil să faceţi acest lucru.

Mulţumiţi pentru binele primit

Când ştim să apreciem lucrurile bune care ni se întâmplă în viaţă, chiar dacă acele lucruri sunt produsul propriilor noastre eforturi, facem un exerciţiu de umilinţă. Mulţumirile aduc o stare de bine atât celor care le adresează, cât şi celor care le primesc, exprimă bunătatea şi dă sentimentul că nu te simţi mai presus de alţii.

Nu exageraţi cu umilinţa

Umilinţa trebuie să fie un comportament sincer şi grijuliu. Încercaţi să nu exageraţi în dorinţa de a ajuta pe toată lumea fără să ţineţi cont de împrejurări sau de modul în care aceasta v-ar putea afecta în vreun fel. A fi umil nu înseamnă a fi un permanent salvator.

Reţineţi că vor exista situaţii care vor scăpa de sub control, sau oameni care nu vor să vă ajute. Trebuie să înţelegem toate aceste situaţii şi să le respectăm. Umilinţa nu poate fi niciodată forţată.

Practicaţi generozitatea

Generozitatea reprezintă umilinţa în toate formele ei. Atunci când putem împărţi ce avem cu cineva care are nevoie de ajutor, dăm mai multă valoare persoanei decât obiectelor materiale. A fi umil înseamnă a înţelege că oamenii sunt mai presus decât bunurile noastre.

Daţi importanţă relativă virtuţilor pe care le aveţi

Deşi capacitatea oamenilor umili de a face un efort în anumite domenii îi poate face să iasă în evidentă, ei nu pun accentul pe faimă.

În cazul în care alţii ar crede că sunt mai presus decât ceilalţi, în virtutea faptului că sunt atleţi de elită sau autorităţi recunoscute într-un anumit domeniu academic, oamenii umili înţeleg că este pur şi simplu o abilitate de care dispun.

Umilinţa este virtutea care ne ajută să înţelegem în acelaşi timp mizeria şi măreţia noastră.

În încheiere aş dori să reamintesc că umilinţa este ”smereniea minţii”, este ”lipsă de mândrie, deci supunere, fiind plină de respect profund sau cuvincios” (The World Book Dictionary, vol 1 pag. 1030). Deci atitudinea umilă - care este greu de atins de multe ori – presupune adesea curaj şi tărie, sinceritate şi bunătate.