Normalitatea de care avem nevoie- Educaţia de Excelenţă

Şcoala. Cu toţii avem câte o strângere de inimă când ne gândim la ‘şcoală’. Cu toţii avem rănile noastre. Tocmai şcoala, care ar trebui să încânte fiinţa la perspectivele ieşirii din ignoranţă, să învioreze spiritul de apropierea înţelepciunii, să aducă omul mai aproape de sine însuşi şi mai împăcat cu lumea, tocmai şcoala, aşa cum e pusă ea în practică ne dezamăgeşte atât de mult, pe toţi: elevi, profesori, părinţi. Mai ales acum, mai ales în România.

Şcoala românească trece printr-o acută criză existenţială şi nu ajunge doar să spui “tinerii ăştia…ce generaţie imposibilă”. De fapt tinerii aceştia sunt un semnal. Ei vor altceva. Nu înseamnă că nu mai vor să înveţe - ei nu mai vor să înveţe aşa. Metodele comuniste de predare-redare, învăţare pentru notă sau pentru examene care anihilează creativitatea, gândirea nu sunt de nici un folos, nefăcând decât rău. Metodele de pedeapsă a elevilor ‘indisciplinaţi’ nu-i corectează nicidecum dar generează şi mai multă agresivitate: acei tineri, care, dorind să fie înţeleşi, acceptaţi, dar neştiind să arate asta decât în felul acela agresiv, izbindu-se de duritatea adulţilor care nu le arată cum să fie mai buni dar le pretind asta, nu vor deveni niciodată mai buni.

Noica visa la o şcoală în care să nu se predea nimic. ”Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. De aceea nici nu trebuie lecţii. Chiar unui om care te întreabă, nu ai nevoie să-i dai “lecţii”. O carte pe care o scoţi din bibliotecă, un Preludiu de Bach pe care-l pui seara, în linişte, sau un exemplu de seninătate intelectuală, sunt mult mai educative decât o lecţie. Oamenii aceia tineri văd că vrei să încorporezi o idee şi încep să încorporeze şi ei una.”

Poate că Noica a continuat gândul vechilor greci care spuneau că educaţia nu înseamnă să umpli creiere, înseamnă să aprinzi o flacără, pentru că ‘mintea nu este un vas pe care trebuie să-l umpli, ci un foc pe care îl aprinzi.’

Pentru a nu muri, Şcoala românească ar trebui re-inventată. Metodele ei dintr-o altă epocă, dintr-o altă realitate, păstrate din inerţie şi indiferenţă îndepărtează tinerii de la procesul frumos şi natural al instruirii, pentru că ea, şcoala a uitat să fie frumoasă şi naturală. Ea nu ştie să atragă, ea doar impune.

Cum ar arăta oare acea şcoală în care tinerii ar veni să înveţe cu drag? Cum ar arăta acel ‘sistem’ care nu ar îndesa informaţii necerute de nimeni ci ar ‘aprinde’ mintea pentru a căuta ea singură informaţiile de care este însetată?

În occident, mai multe sisteme precum Waldorf, Step-by-step, Montessori, sunt preocupate să asigure o altfel de educaţie decât cea tradiţionalistă. Omul este văzut ca un complex corp-minte-suflet, se respectă ritmul individual al fiecărui copil, spiritul de iniţiativă, creativitatea, mobilitatea în gândire — elemente esenţiale ale libertăţii interioare. Sistemul Montessori construieşte pe tendinţele naturale ale copilului către explorare, muncă, creativitate şi comunicare, pentru a crea un mediu de învăţare care să hrănească pasiunile în desfăşurare ale copiilor. În acest sistem profesorul nu e furnizorul tuturor informaţiilor, nu e cel care ‘umple’ mintea elevilor săi, că în învăţământul tradiţional, el e în principal observatorul şi are rolul de a îndruma pe aceştia unde şi cum să caute singuri ceea ce îi interesează.

La noi aceste metode au fost introduse în unele grădiniţe şi şcoli primare, dar nu de fiecare dată respectandu-se profesionalismul şi filozofia specifică a acestor sisteme, de aceea nu au dat rezultatele aşteptate.

În ţările dezvoltate, şi de câţiva ani şi în fostele ţări comuniste din Europa se acordă importanţă tot mai mare programelor specifice de educaţie pentru copii dotaţi şi supradotaţi. Este vorba de ceea ce se numeşte educaţia de excelenţă sau “gifted education”.

Şi în România se pare că există şanse pentru copii dotaţi. Şi dacă şcoala românească ar trebui re-inventată atunci acest lucru s-ar putea face printr-un sistem de educaţie orientat către dezvoltarea capacităţilor individuale la nivel maximal. Ori tocmai acest proiect- el însuşi ‘de excelenţă’ este dezvoltat de IRSCA Education. “IRSCA Gifted Education, spune Profesorul Florin Colceag, preşedintele acestei organizaţii non-profit “ promovează şi sprijină dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile, ştiinţă, artă, management, leadership şi formează resurse umane capabile să rezolve problemele de mare complexitate ale vremurilor noastre…Nu suntem un simplu nod într-o reţea, suntem o organizaţie ce promovăm "the linked world" unde fiecare competenţă, valoare şi fiecare talent este încurajat şi impulsionat să gândească liber, să se dezvolte plenar, să se afirme personal cu demnitate şi integritate şi să-şi găsească locul într-o contribuţie unică în folosul umanităţii, pentru progresul economic, social, spiritual şi cultural.

Aceste concepte nu au rămas pentru IRSCA Education doar la un teoretic stadiu de proiect, pentru că din 2004 încoace, fundaţia desfăşoară cursuri, conferinţe, programe ale educaţiei de excelenţă cu impact real în viaţa profesorilor, elevilor, a tuturor celor însetaţi de educaţie adevărată.

Pe siteul fundaţiei www.supradotaţi.ro pot fi citite şi descărcate programe complexe, cursuri de nivel internaţional dar şi proiecte de Lege, rapoarte, proiecte de reformă în învăţământ.

Pentru cei care îşi închipuie că ‘gifted education’ este concepută doar pentru un grup restrâns — cel al copiilor supradotaţi- profesorul Colceag ne asigură că “educaţia gifted nu este o educaţie elitistă, nu se adresează unui procent redus din populaţia şcolară ci prin programele de îmbogăţire, accelerare, îndrumare, mentorat, (enrichement, acceleration, tutoring şi mentoring) sunt promovate, formate şi dezvoltate abilităţile naturale şi potenţialele tuturor categoriilor de copii.

Gifted education respectă sistemul educaţional actual, ea fiind o punte între sistemul clasic şi cel alternativ. Gifted education pune accent pe aşa numita fereastră de oportunitate în educaţie: perioada de formare a abilităţilor cognitive, sociale, afective şi estetice care este foarte scurtă şi se regăseşte la vârsta cea mai fragedă a copilului (de la câteva luni la 12 ani). Cercetări mondiale indică faptul că educaţia timpurie are o importantă fundamentală în formarea inteligenţei, creativităţii, abilităţilor şi aptitudinilor; ele arată că de calitatea educaţiei la o vârstă fragedă depinde evoluţia omului în întregul său: la 3 ani fiecare copil este înzestrat ("gifted"), toţi mugurii dezvoltării potenţialului sau sunt activaţi: este creativ, este atent, doritor de învăţare, are simţul dreptăţii, are umor, e capabil să se concentreze, e capabil de efort susţinut, şi cel mai important, este motivat. Aceleaşi cercetări arată că la 10 ani, inteligenţa şi creativitatea sunt deja formate în proporţie de 95-98%.

Noutatea este dată de introducerea celor mai noi tehnologii de învăţare ce sunt adaptate la personalităţile şi stilurile de învăţare ale copiilor.

“Noile standarde educaţionale se bazează pe cercetări avansate de psihologie educaţională cât şi pe expertiza noastră în dezvoltarea copiilor cu potenţial” spune profesorul Florin Colceag, adăugând că "prin gifted education se respectă natura divină a omului şi nu omul-marfă, omul de consum. Noi promovăm omul creator, omul capabil să-şi dezvolte potenţialele."

Pe scurt, educaţia de excelenţă ar re-aduce ceea ce avem cu toţii nevoie pentru a fi oameni întregi: normalitatea în comuniunea umană. Ne-ar ajuta apoi pe fiecare dintre noi să intrăm în curgerea firească a lucrurilor, să ne ocupăm fiecare locurile pentru care suntem făcuţi. Vom putea apoi să reaşezăm toate valorile pe care le-am răsturnat din ignoranţă şi bestialitate iar dacă perseverăm cu bunătate şi înţelepciune vom re-găsi calea spre armonia dintre noi şi tot ce ne înconjoară atât pe Pământ cât şi în Cer. Chiar dacă e un drum lung până acolo, e drumul anevoios şi necesar care trece prin vindecare interioară şi cristalizare de sine.