Tabara de creatie- scoala unde am vrea cu totii sa invatam (II)

“Sunt lucruri aici care fac parte din educatie, si care la scoala nu se invata”, spune tatal Andreei (fetita care a “descoperit” a saptea palarie ganditoare), incantat ca Andreea, mai timida de obicei, a reusit sa comunice mai bine.

Tatal lui Serban impartaseste ideea unor scoli “suplimentare”.

“Sunt un adept al taberelor neconventionale. S-a demonstrat ca invatatura are nevoie de un supliment. De exemplu sunt acele stiinte de granita, care nu sunt predate la scoala, dar ele sunt aplicate exact in cadrul acestor tabere.”

Ineditul unui astfel de mod de a invata a surprins-o placut si pe doamna Lucy Glaser, proprietara unei pensiuni in Gura Humorului, invitata la petrecerea medievala de la finalul taberei.

“E ceva mai nou pentru Romania” spune doamna Glaser. “Activitatile aici sunt mai mult decat un spectacol pus in scena, in care se invata niste roluri. Parintii isi descopera un alt fiu, o alta fiica; nu mai sunt aceiasi copii retrasi, pentru ca ei aici socializeaza firesc, iar o data starniti de activitatile de aici au si intrat in joc. Ma bucur ca exista pasiunea care pune in opera ideea.”

Pentru Cristina Pupaza, profesorul (de engleza) care a pus totul in miscare- angrenand in frumosul joc al invatarii si copii si parinti dar si alti profesori care au devenit traineri pe timpul taberei (un exemplu: partea de informatie istorica a venit si din partea Tatianei Solcan, dr in istorie)- tabererele de creatie au fost rezultatul unor cautari de multi ani.

Exista si un fir calauzitor care leaga aceste tabere care de fiecare data se axeaza pe o alta tematica, si anume, explica Cristina “ideea de a-i invata pe copii in stil couching”. Adica copilul devine constient ca el este responsabil de rezultatul unui proces de educatie si nu profesorul."

“Ideea este ca, subtil, in fiecare zi, prin ceea ce fac, incepand de la modul cum se aseaza la masa pana la cum isi multumesc unii altora sau cum se pornesc la treaba, realizeaza ca lucrurile se pot intampla bine sau rau dupa cum ei le programeaza. In tabara asta, de exemplu, ne-am apropiat de Voronet dar ne-am apropiat si de o carte, din care am alocat cate o zi fiecarui capitol, este vorba de cartea lui Steven Covey: Cele 7 deprinderi ale omului eficient- The seven habits of highly effective people. Aceastra carte m-a ajutat foarte mult sa-i ajut sa inteleaga, ca ei sunt programatorii acestei tabere dar si a fiecarei zile- un proiect se intampla in mintea lor, mai intai, si apoi pot sa-l transforme in realitate trecand peste obstacole, cautand solutii. Acestea sunt de fapt primele 3 deprinderi pe care am insistat, respectiv: “Be proactive” (Fii proactiv), “Begin with the end in mind” (Incepe cu gandul la final), “Put first things first” (Da prioritate prioritatilor)".

A invata sa gandesti e o deprindere ce se poate educa, astfel copii sunt deprinsi sa gandeasca ei insisi in loc sa accepte doar ceea ce vine de-a gata din partea profesorului. Cu foarte mici exceptii, o invatare eficienta nu cere o memorare mecanica, iar un profesor bun e mai ales un facilitator, el te invata principiul, schema de operare, pe care apoi, poti construi tu insuti.

Sunt un adept al taberelor neconventionale. S-a demonstrat ca invatatura are nevoie de un supliment. De exemplu sunt acele stiinte de granita, care nu sunt predate la scoala, dar ele sunt aplicate exact in cadrul acestor tabere

De aceea, organizarea gandirii e importanta. In tabara s-a insistat si pe teoria celor sase palarii ale lui de Bono, “pentru ca ceea ce am incercat sa fac", explica doamna profesoara, "a fost sa misc niste rotite- invatam impreuna sa gandim- si cele 6 palarii ne-au ajutat cum sa privim fiecare zi, produsul nostru, ceea ce am construit in fiecare zi si sa purtam pe rand cate o palarie, sa vedem ca perspectiva se schimba, ca putem sa ne uitam la acelasi lucru pesimist, optimist, detasati, cu emotie, creativi. Ideea ar fi sa devenim pro-activi in fiecare clipa si sa vrem sa construim. Avem nevoie de oameni care vor sa construiasca, nu doar sa reactioneze si sa se planga. Adica de creatori, de lideri, de oameni care cred ca e posibil sa se intamle lucruri, nu neaparat marete, dar care sa ne faca viata frumoasa, de calitate, tuturor.”

Din pacate, in sala de clasa, curricula, programa- dupa cum se plang si profesorii in multe cazuri- nu permit astfel de lucruri.

Parerea Cristinei este ca “trebuie sa indraznimi si aici, sa spargem tipare, sa cerem, sa facem, sa experimentam fiecare cu noi si trebuie sa invatam sa transmitem mai departe. Sa invatam sa impartasim experienta adunata, ca nici asta nu se intampla inca firesc si ca o stare de normalitate.”

“Putem”- afirma ea- “sa facem lucruri minunate cu copiii daca pastram in minte si in practica de fiecare zi, expresia pe care am avut-o si in tabara, pe unul din postere Less is more (Putin dar bine).

"Dupa cum vedeti, si aici, nu ne-au trebui foarte multe lucruri: un pic de material, niste nasturi, un pic de ata, un pic de creativitate, un pic de curaj de treaba si uitati ca au devenit logofeti si domnite si au inceput sa calatoreasca in timp”.

Si pentru doamna Tatiana Solcan (care in cativa ani se apropie de pensie) tabara a fost o calatorie care i-a amintit de copilarie:”Din copilaie nu am mai fost intr-o poveste ”.

Deja in Humor aceste tabere incep sa deschida o traditie de vara si de iarna, o mini-societate a unor oameni care au inteles ca educatia bazata pe cultivarea valorilor inalte creste oameni adevarati care nu doar viseaza, dar care fac o lume mai buna.