O lume întreagă a amuţit pentru 6 minute

In 1992, la Summitul Pamantului organizat in Brazilia, un copil de doar 12 ani a facut o intreaga lume sa amuteasca pentru 6 minute. Severn Suzuki infiintase impreuna cu alti 3 copii E.C.O ("The Evironmental Children's Organization - Organizatia Copiilor pentru Mediul Inconjurator). Venita de la peste 9000 de km, si-a luat foaia in mana, s-a dus la pupitru si a vorbit cu taria inocentei, unor oameni in sacouri, oameni cu putere de decizie, oameni care erau responsabili de copii si se jucau inconstienti cu viitorul acestora.

"Venind aici", spune Severn Suzuki in discursul ei, "nu am niciun gand ascuns. Am venit doar ca sa lupt pentru viitorul meu. Pierzandu-ti viitorul nu e ca si cand ai pierde niste alegeri sau cateva puncte la bursa. Sunt aici ca sa vorbesc in numele tuturor generatiilor care vor veni. Sunt aici sa vorbesc in numele tuturor copiilor care mor de foame si nimeni nu-i aude. Sunt aici sa vorbesc in numele nenumaratelor animale care mor pe toata planeta, pentru ca nu au unde altundeva sa se duca. Nu ne permitem sa nu fim auziti.

De cand eram mica am visat sa vad animalele salbatice, junglele, padurile pline de pasari si fluturi, iar acum am ajuns sa ma intreb daca ele vor exista pentru ca si copiii mei sa le vada. Voi aveati aceste griji cand erati de varsta mea?

Toate acestea se intampla in fata ochilor nostri si totusi ne comportam ca si cum am avea tot timpul din lume si toate solutiile. Eu sunt doar un copil si stiu ca nu am toate solutiile si as vrea sa realizati ca nici voi nu le aveti. Nu stiti cum sa reparati gaurile din stratul nostru de ozon. Nu stiti sa reinviati pestii care au murit intr-o apa otravita. Nu stiti sa aduceti inapoi animalele care erau pe cale de disparitie. Si nu stiti cum sa refaceti padurile care cresteau candva unde acum e desert. Daca nu stiti sa reparati toate astea, atunci opriti-va din a le strica!

La reuniunea de astazi ati putea fi delegati ai guvernului, oameni de afaceri, organizatori, reporteri sau politicieni - dar cu totii sunteti mame sau tati, frati sau surori, matusi sau unchi - si fiecare sunteti copilul cuiva. Sunt doar un copil, totusi stiu ca suntem cu totii parte a unei familii, 5 miliarde de oameni, 30 de milioane de specii de animale si cu totii impartim acelasi aer, apa si pamant. Granitele si guvernele nu vor schimba asta niciodata. Sunt doar un copil si totusi imi dau seama ca trebuie sa actionam ca o singura unitate care are acelasi scop.

In furia mea, nu sunt oarba, iar in frica mea, totusi nu mi-e frica sa spun lumii ce simt. [...]

Sunt doar un copil, totusi stiu ca daca toti banii s-ar cheltui ca sa se sfarseasca saracia si sa se gaseasca raspunsuri pentru mediul inconjurator, ce lume minunata ar fi acest Pamant!

"Esti ceea ce faci, nu ceea ce spui. Sa stiti ca ceea ce faceti ma face sa plang noaptea. Voi, adultii, spuneti ca ne iubiti. Va provoc, va rog ca actiunile voastre sa reflecte cuvintele voastre. Va multumesc ca m-ati ascultat!"

La scoala, inca de la gradinita, ne invatati cum sa ne purtam in aceasta lume. Ne invatati sa nu ne certam cu altii, sa rezolvam lucrurile bine, sa ii respectam pe ceilalti, sa curatam mizeria, sa nu ranim alte vietati, sa impartim, sa nu fim lacomi. Atunci, voi de ce atunci cand iesiti in lume faceti exact lucrurile care ne invatati pe noi sa nu le facem? Nu uitati de ce ati venit la aceasta conferinta, pentru cine faceti asta: noi suntem copiii vostri. Voi decideti in ce lume vom creste noi mari. Parintii ar trebui sa poata sa le spuna copiilor lor: "Totul va fi bine! Facem tot ce ne sta in putere, acesta nu este sfarsitul lumii noastre". Dar cred ca acum nu ne mai puteti spune asta.

Suntem macar pe lista voastra de prioritati? Tatal meu mereu imi spune: "Esti ceea ce faci, nu ceea ce spui." Sa stiti ca ceea ce faceti ma face sa plang noaptea. Voi, adultii, spuneti ca ne iubiti. Va provoc, va rog ca actiunile voastre sa reflecte cuvintele voastre. Va multumesc ca m-ati ascultat!"

Am stat si am ascultat greutatea cuvintelor, simplitatea gandurilor si frica adevarata din cuvintele fetei. M-am simtit vinovata si-am rabufnit in sufletul meu. Daca nu traiam pe Planeta asta, as fi avut sentimentul ca discursul asta a schimbat lumea intr-o clipa, atat de puternic a vorbit vocea aceasta de copil. Insa traiesc pe Planeta asta si de atunci au trecut 20 de ani, iar noi o ducem de 20 de ori mai rau.

Se spune ca suntem astazi 7 miliarde. Cu 2 miliarde mai multi. Ce numar! Cand te gandesti ca eu sunt una singura, tu esti unul singur. Dar sa nu uitam ca astea 7 miliarde se compun din 1+1+1... nu are altfel cum. Cu 2 miliarde mai multi (1+1+1...) care stricam si tot mai putini care reparam. N-ar trebui sa fie asa. Cat de simplu e gandul asta si de ce nimeni nu il intelege?

Cuvintele frumoase nu sunt doar ca sa ne emotioneze si sa ne zguduie puternic pe moment. Mai avem timp sa indreptam toate astea! Totul e urgent, totul se schimba mai rapid decat viteza ta la internet. Te-as ruga acum, in fata acestei pagini de net, sa iti iei un moment si sa te gandesti tu ce faci pentru copilul tau? Tu ce faci pentru viitorul tau copil? Ce faci pentru copiii intregii lumi? Raspunsul poate incepe chiar din discursul fetitei: "Ne invatati cum sa ne purtam in aceasta lume. Ne invatati sa nu ne certam cu altii, sa rezolvam lucrurile bine, sa ii respectam pe ceilalti, sa curatam mizeria, sa nu ranim alte vietati, sa impartim, sa nu fim lacomi".