Care eşti Bjoza? Hai, că te caută cineva!

Interviu cu Octav Bjoza, Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România
Epoch Times România
17.10.2011

focus

alte articole

. (Photos.com)
Epoch Times România
17.10.2011

Reporterul: Domnule Bjoza, in prezent sunteti presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania.

Intre anii 1956-1958 ati făcut parte, împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori, din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov. Va rugam sa ne povestiti despre suferintele pe care le-ati indurat in timpul comunismului.

Octav Bjoza: Noi ne-am constituit dintr-un cerc literar intr-o organizatie anticomunista. Aveam un statut, un plan de lupta, cotizatii, carnete, voiam sa organizam cat mai rapid o tipografie clandestina. Deja sustrageam litere, cifre de la tipografie. Cand a luat fiinta organizatia eram in ultimul an la colegiul national Andrei Saguna din Brasov. Apoi am dat la Facultatea de Geografie-Geologie in Iasi.

Reporterul: Cand ati luat prima data contact cu fata opresiva a regimului comunist?

Octav Bjoza: In anul 1958 eram student in anul I la facultate in Iasi. Cand dadeam exmenele de sfarsit de an m-au arestat. In aceeasi zi ne-au arestat pe toti din tara: 2 din Bucuresti, 1 era student la electronica, seful organizatiei era student la Litere si Filozofie, eu la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, alti 2 la Brasov si unii erau inca elevi. Am avut in organizatie la momentul arestarii si unii care nu aveau inca 18 ani si nu erau majori.

Reporterul: Care a fost motivul pentru care v-au arestat?

Octav Bjoza: Organizatie paramilitara care avea drept scop rasturnarea pe calea violentei a regimului democrat popular din tara noastra .

Reporterul: Cum s-a intamplat?

Octav Bjoza: Dadeam examenul la sfarsitul anului I. Aveam o presimtire. Am ajuns la camin impreuna cu alti colegi. Ma asteapta cineva. Am cumparat cirese si eram la camin 4 colegi pe un pat. S-a deschis usa si cineva a intrebat: Care esti Bjoza? Hai ca te cauta cineva. Opa, zic. Trebuie sa fie unul din aia... Eu tocmai eram cu ciresele spre gura si le-am pus inapoi. M-am imbracat, le-am facut cu mana si le-am spus: uitati-va bine la mine ca nu ma mai vedeti. Patru ani de zile cat am fost in inchisoare m-am gandit numai la ciresele acelea pe care le-am indreptat spre gura si le-am pus inapoi. Este culmea, cand m-am eliberat in Tulcea eram cu un prieten din organizatia noastra, care a fost arestat odata cu mine si eliberat la aceeasi data. Am cumparat cirese din Tulcea cu banii pe care mi i-au dat pentru tren si am luat bilet numai pana in Bucuresti.

Un roman pistruiat cu tenul alb, perciunat, cu par cret roscat si ochi mici a spus ca s-au intamplat niste nereguli si sa merg la comitetul UTM sa dau o declaratie. Era o dubita inchisa de dimensiunile unui Aro. Patru barbati bateau cu picioarele in cauciucuri, fiecare intr-o roata. Cand i-am vazut am tresarit.

Eu am beneficiat de o sanatate buna. Nu am avut pojar, scarlatina, orion, tuberculoza. Doi dintre detinutii politici aveau tuberculoza pulmonara – boala foamei si a muncilor silnice. Eu am mancat cu lingura lui Mihai Giuran care avea caverna si elimina sange - avea bacilul Koch; mai traieste inca in Slatina. Am fost si la Tg. Ocna, Aiud, Gherla. In temnita nu spalam lingurile pentru ca nu avem apa si eu am mancat cu lingura lui si totusi am scapat.

M-au dus la securitate, mi-au luat sireturile, cureaua, ceasul, stiloul si actele, [si] m-au perchezitionat. Ce am patit in detentie? Bataile, odata cu arestarea. Am fost batut cumplit in anchete, dar nu in calitate de mare luptator; fiind tineri am vrut sa luptam dar n-am apucat. Am fost prinsi prin tradare. Sa nu credeti ca cineva a fost prins in tara aceasta in anii ’58 ca urmare a maiestriei securistilor. E groaznic. Aceasta este soarta si istoria popoarelor mici aflate la rascruce de drumuri, de idei.

Au inceput sa ma bata pentru ca in buzunar aveam o cruce foarte interesanta din cupru stilizata (cred ca apartinea unui soldat german) si o moneda de cupru argentiniana, pe care le-am gasit intr-o zi sapand in gradina bunitii – cum ii spuneam eu bunicii. Ce m-au batut pentru acea moneda! Au inceput dupa vreo 3 zile de stat in beci. Si cand m-am vazut prima data intr-un geam la oficiul sanitar, eram carunt, incaruntisem. Asta am vazut dupa 3 zile si 3 nopti. Am albit inaintea altora. Este foarte interesant, pentru ca psihic eram puternic.

Niciunul din organizatia noastra nu a fost legionar. Ce este interesant? Asupra mea au avut influenta vreo 4-5 detinuti care astazi nu mai sunt, dar toti erau legionari. Aveau o forta extraordinara si pentru mine au constituit adevarate jaloane de moralitate si m-am straduit toata viata sa le respect. Imi spuneau: “Octavita, dragul meu, fiule, dragul tatii - probabil ca in fata ochilor isi vedeau copiii lasati acasa - sa ai mentalitate de invingator, sa ai picioarele bine infipte in pamantul romanesc. Sa nu te sperii, sa nu plangi, sa nu-ti fie frica, sa nu spui ca ti-e foame, ca te doare, ca ti-e frig; sa spui tare cand esti singur sau in gand cand esti in celula - ca sa nu deranjezi pe cei din jur – de zeci, de sute de mii de ori ‘eu sunt un invingator; pe mine nu ma doare, mie nu mi-e foame, nu mi-e frica, nu mi-e frig. Si asa va fi’”. Si asa a fost.

Imi face placere sa vorbesc despre cei pe care i-am cunoscut. Era o treaba extraordinara cand vedeam oamenii ca imi apar in fata ochilor si ii vedeam in stejar si stanca romaneasca. Tot ei imi spuneau: "Mai baiatule, noi nu avem varsta, noi trebuie sa murim tineri, in picioare, drepti ca brazii si puternici ca stejarul, dar sa ai grija, sa ai picioarele bine infipte in pamantul Romaniei".

Mai baiatule, noi nu avem varsta, noi trebuie sa murim tineri, in picioare, drepti ca brazii si puternici ca stejarul, dar sa ai grija, sa ai picioarele bine infipte in pamantul Romaniei

Cum sa-i uit eu pe acesti oameni? Unii colegi spuneau: “Uita trecutul.” Nu! Cand va vorbesc, ei imi apar aievea in fata ochilor si imi dau putere. Eu am stat foarte putin cu ei. Unii erau inchisi de 10 ani si au indurat 15 ani de munca grea si umilinte. Am stat cu cineva cateva minute si nu l-am uitat toata viata. Poate am acest drept sa vorbesc despre ei, pentru ca i-am cunoscut din interior si le-am patruns in tainele sufletelor fiintei lor si de ce nu, daca cineva m-a lasat sanatos, poate chiar am obligatia sa spun aceste lucruri.

In Romania comunista a fi moral era sinonim cu a fi prost. Atata valoare a avut morala in tara asta in vremea comunistilor, iar acum nici atat. Acum fostii comunisti s-au transformat in jefuitorii acestei tari. Noi, de 21 de ani, platim din banul public institutii care aveau menirea sa vegheze la respectarea legalitatii din aceasta tara, dar nu au facut-o: politia, justitia in ansamblul ei (insemnand procuratura, magistratura, Curtea Constitutionala, vama, fisc), toate puteau teroriza omul pe care il prindeau cu nereguli si il determinau sa ii dea, sa-i puna in trista. E o adevarata drama ce se petrece in tara asta. N-am vandut numai busteni, cherestea, dar si alte bogatii ale solului si subsolului, ci am vandut tinerete si inteligenta. Si nu e departe ziua cand vom fi o tara de batrani si bolnavi. Iar acest lucru nu se poate repara decat in generatii; este o scadere demografica mai mult decat ingrijoratoare.

Era inaltator pentru noi sa te duci sa mori pentru tara. Era ceva nobil sa te sacrifici, era o obligatie.

Adevaratii eroi ai neamului, care au supravietuit, se pot nmara pe degete. Au indurat umilinte atat in inchisori si la munca silnica, cat si dupa aceea. Niciodata nu m-am simtit mai umilit ca acum, niciodata. Umilit, terfelit, tinut pe la usi. Este revoltator ce se intampla cu noi. Am avut colegi care s-au bucurat de Legea 118. Eu am numit-o farimituri azvarlite de la masa bogatilor in devenire. Asa a fost. Comparati legea noastra cu a revolutionarilor. O umilinta mai mare nu exista pentru noi. Stiti ca pensia mea de inginer impreuna cu ce iau de la detinuti este cat ia un revolutionar cu casca si impostor din decembrie ‘89, adica 2.200 de lei? Poate n-a existat suferinta mai mare decat aceea ca toata viata sa fii condus de prosti. Este umilitor. Pentru mine a fost o mare suferinta, dar nu am lasat sa se vada ca sa nu le dau satisfactie.

Noi nu ne aliniem nici unei formatiuni politice. Am ramas aceeasi categorie sociala greu de digerat de oricine s-a aflat la putere, am acceptat ajutorul oricui, ca persoana din cadrul oricarei formatiuni politice daca ajutorul a fost dezinteresat - adica sa nu-mi ceri voturi. Categoric nu au primit din partea noastra nimic. Dar trebuie sa avem in vedere ca in cadrul oricarei formatiuni politice am gasit si oameni buni care au fost alaturi de noi.

Reporterul: Cand ati fost judecat?

Octav Bjoza: Am fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.

Tatal meu a fost arestat la procesul meu. In sala erau multi securisti. Cand tata a auzit Bjoza Octav, 15 ani munca silnica, a sarit in sus deodata si a spus: “Voi sunteti banditii, dati-ne copiii inapoi”. L-au arestat, l-au batut si chinuit vreo 5-6 luni, dupa care au declinat competenta in favoarea tribunalului civil pe considerent ca era viata fiului in joc. I-au acordat puternice circumstante atenuante si l-au achitat. Fusese student in anul 2 la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, la Drept si Geografie. Dupa ce a fost arestat nu s-a mai putut duce la facultate si s-a inscris la scoala de impiegati de miscare si a ajuns la Bacau, Vatra Dornei si apoi in jurul Brasovului.

Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 9 februarie 1962 s-a admis recursul si s-a casat sentinţa, fiind condamnat la 4 ani temniţă grea.

Am fost intemnitat la Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, am muncit in conditii inumane prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia.

Reporter: In Romania comunista au fost torturate trupurile si sufletele unor mii de oameni, cu scopul de a fi "reeducati", de a se forma un “om nou”. Nu pot fi uitate suferintele si umilintele la care au fost supusi romanii de un regim criminal si totalitar. Multumim domnule Bjoza pentru experientele impartasite.

Dl. Octav Bjoza este presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor