Preşedinţia UE afirmă că Europa trebuie să se reînarmeze în termen de 5 ani. Nu este clar cum s-ar putea realiza acest lucru

Rusia ar putea reprezenta o ameninţare credibilă la adresa securităţii Uniunii Europene până la sfârşitul deceniului, iar industriile de apărare din Europa şi Ucraina trebuie să fie consolidate în termen de cinci ani, a avertizat marţi premierul danez Mette Frederiksen, scrie Reuters.

Într-un discurs adresat Parlamentului European cu ocazia lansării mandatului de şase luni al Danemarcei în calitate de deţinătoare a preşedinţiei UE, Frederiksen a deplâns faptul că „reducerea cheltuielilor pentru apărare în ultimii 30 de ani a fost o greşeală imensă”.

Oficialii europeni au avertizat că preşedintele Vladimir Putin ar putea încerca în curând să testeze articolul 5 din Tratatul NATO privind garanţia de securitate, care prevede că un atac asupra oricărui aliat va fi întâmpinat cu o reacţie colectivă din partea tuturor celor 32 de state membre. Majoritatea aliaţilor sunt ţări membre ale UE.

Rusia a fost acuzată de acte de sabotaj, atacuri cibernetice şi campanii de dezinformare – în mare parte pentru a slăbi sprijinul european pentru Ucraina – şi, deşi Europa nu se află în război, nici nu este în pace, a declarat secretarul general al NATO, Mark Rutte.

„Consolidarea industriei de apărare a Europei este o prioritate absolută şi trebuie să fim capabili să ne apărăm până în 2030 cel târziu”, a declarat Frederiksen în faţa legislatorilor UE la Strasbourg, în Franţa. „Nu trebuie să permitem niciodată ca Europa să se afle din nou într-o poziţie în care nu ne putem apăra.”

Mulţi lideri europeni insistă că au auzit avertismentul administraţiei Trump că priorităţile americane în materie de securitate se află acum în altă parte – în Orientul Mijlociu şi în Indo-Pacific –, dar eforturile Europei de a se înarma avansează lent.

Luna trecută, liderii NATO au aprobat o declaraţie în care se afirmă: „Aliaţii se angajează să investească 5% din PIB anual în necesităţi de apărare de bază, precum şi în cheltuieli legate de apărare şi securitate până în 2035, pentru a ne asigura obligaţiile individuale şi colective.”

Acest angajament istoric le va impune să cheltuiască zeci de miliarde de euro în plus în următorul deceniu, nu în cinci ani. Spania – ţara cu cele mai mici cheltuieli din NATO, cu 1,28% din PIB anul trecut – a calificat rapid acest obiectiv drept „nerezonabil”.

Belgia a exprimat îndoieli cu privire la posibilitatea de a atinge acest obiectiv. Slovenia ia în considerare organizarea unui referendum. Greii Franţa şi Italia sunt împotmoliţi în probleme economice şi vor avea dificultăţi în a atinge acest obiectiv.

Banii cheltuiţi pentru sprijinul militar acordat Ucrainei pot fi acum incluşi în calculele NATO privind apărarea, dar nici măcar acest lucru nu va creşte semnificativ cheltuielile militare din PIB.

Planul UE „Readiness 2030”

Având în vedere ameninţarea agresiunii ruse, executivul UE a elaborat un plan de securitate. Acesta se bazează pe un program de împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro la care ar putea apela ţările membre, Ucraina şi ţări terţe, precum Marea Britanie.

Acesta vizează acoperirea lacunelor pe care le-ar putea lăsa SUA. Priorităţile de cheltuieli pentru achiziţii comune includ sisteme de apărare aeriană şi antirachetă, artilerie, muniţie, drone, echipamente pentru războiul cibernetic şi electronic, precum şi „facilitatori strategici” precum realimentarea în zbor şi transportul aerian.

Marţi, 15 ţări ale UE au primit permisiunea de a beneficia de o altă măsură – o „clauză de derogare naţională” – care le permite să cheltuiască mai mult pentru apărare fără a încălca regulile blocului privind datoria.

Consolidarea industriei de apărare a Ucrainei este, de asemenea, un pilon important. Ţara produce arme şi muniţie mai rapid şi mai ieftin decât partenerii săi din UE. Kiev estimează că 40 % din capacitatea sa industrială ar putea fi exploatată dacă Europa ar investi.

Despre necesitatea asumării riscurilor

O mare parte a problemei este că guvernele şi industria de apărare sunt blocate în vechile moduri de gândire şi niciuna dintre părţi nu doreşte să-şi asume riscuri, chiar dacă cel mai mare război terestru din Europa din ultimele decenii se află încă în al patrulea an.