Mircea Carp: Mă doare că în România, după 23 de ani de democraţie, prea multe valori din trecut sunt risipite (interviu)

La sediul Ministerului Afacerilor Externe a avut loc vineri lansarea cărţii “Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”, un volum de amintiri ale celebrului glas pe care românii l-au putut auzi ani la rând la radio “Europa Liberă”.

Volumul de amintiri al binecunoscutului jurnalist, ajuns acum la venerabila vârstă de 90 de ani, este completat cu fragmente din dosarul de urmărire care a fost întocmit pe numele său de către Securitate, cu reportaje, interviuri şi portrete ale unor personalităţi pe care Mircea Carp a avut şansa de a le întâlni de-a lungul vieţii sale.

La evenimentul de lansare a cărţii scrise de Mircea Carp, apărută la editura Polirom cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au participat secretarul de stat pentru afaceri globale Ovidiu Drânga, preşedintele Consiliului ştiinţific IICCMER, Dinu Zamfirescu, poeta Ana Blandiana şi scriitorul Romulus Rusan, şi, nu în ultimul rând, istoricul Neagu Djuvara.

Cu acest prilej, un reporter Epoch Times a discutat cu jurnalistul Mircea Carp care a declarat, pentru publicaţia noastră, că titlul cărţii “Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” este urarea cu care îşi încheia emisiunile, atât la “Europa Liberă”, cât şi la radioul “Vocea Americii”.
Fostul comentator radio a mai precizat că această urare adresată ascultătorilor avea menirea de a-i încuraja “pe cei de acasă că o să vină şi zile mai bune”.

Totodată, Mircea Carp a mai afirmat că volumul este povestea sa “în jurul Pământului în 90 de ani” şi că este o culegere de amintiri despre evenimentele la care a participat de-a lungul timpului, în perioada cât a lucrat la radio.

Întrebat de un jurnalist Epoch Times cum vede România după 23 de ani de democraţie, Mircea Carp a răspuns că este sub aşteptările pe care le-a avut, pe care le-a dorit şi pentru care a luptat şi că în prezent, “prea multe dintre valorile noastre din trecut sunt risipite şi nerespectate”.
De asemenea, celebrul comentator radio a adăugat că este îndurerat că nu există “o democraţie adevărată” în ţara noastră, cea pentru care a pătimit şi a muncit întotdeauna.

Epoch Times prezintă pentru cititorii noştri interviul integral cu binecunoscutul jurnalist, Mircea Carp, inconfundabila voce a postului “Europa Liberă”.

***

Reporter Epoch Times: Spuneţi-ne, vă rog, câteva cuvinte despre această carte.

Mircea Carp: Această carte, care are titlul “Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”, este urarea cu care eu îmi încheiam întotdeauna emisiunile, atât pe vremuri, la “Vocea Americii”, cât şi pe urmă când am trecut la “Europa Liberă”, pentru că întotdeauna încercam să-i încurajez pe cei de acasă că o să vină şi zile mai bune, deci “să auzim numai de bine.

Un fel de subtitlu, care nu este în carte, dar pe care îl pomenesc cu plăcere, este povestea în jurul Pământului în 90 de ani, nu de zile, ci 90 de ani. Prin meseria mea, prin faptul că am lucrat la cele două posturi de radio, unde eram trimis în dreapta şi în stânga sau participam la evenimente.

Am fost cu preşedintele Nixon la venirea unui preşedinte american în România în 1969, de pildă, l-am însoţit pe Regele Mihai când a venit în 1956 la New York, am luat interviuri la români şi americani, de la piloţi, mă rog, mi-am făcut şi prieteni americani, germani. Toate lucrurile acestea apar în carte pentru că am găsit că este foarte important ca un om, atunci când se stabileşte sau călătoreşte într-o ţară, să cunoască locurile, obiceiurile şi să nu critice, când din păcate, noi românii foarte des o facem. Din contră, să încerce să vadă părţile bune.

Cum a fost experienţa dumneavoastră la postul “Europa Liberă”, în perioada regimului comunist?

Eu n-am fost pregătit pentru jurnalism, eu am fost ofiţer de carieră. Am devenit sublocotenent, mi-am făcut datoria, am fost pe front, am fost rănit, am fost decorat de Regele Mihai, ş.a.m.d. Pe urmă am fost aruncat în închisoare. Am reuşit să fug în străinătate în 1948.

Întâi m-am ocupat de diferite probleme politice ale exilului, dar pe urmă am intrat la radio, la “Vocea Americii” întâi, am lucrat 22 de ani şi pe urmă la “Europa Liberă”, aşa că deodată am venit să fac o treabă pe care nu o învăţasem din tinereţe dar care mi-a plăcut. Cred că aveam şi aptitudini şi în felul acesta m-am afirmat, am ajuns director adjunct la “Europa Liberă”, am fost şef la “Vocea Americii”, un serviciu mult mai mic.

Cum a fost trecerea de la un regim atât de restrictiv la libertatea de exprimare, de mişcare, etc.?

Din fericire, în 1948 când am plecat eu de abia începuse în ţară situaţia pe care am simţit-o, am luptat contra ei, am pătimit, dar nu ştiu, eu am fost deprins întotdeauna, chiar ca militar să fiu destul de liber, mă rog, respectând rigorile milităriei, tatăl meu a fost sever, dar a fost extrem de bun şi blând cu mine. Poate că este o anomalie să spun, dar oricum ştia să-mi facă o educaţie, o educaţie civică, socială, una politică, dacă vreţi, aceea că trebuie să existe democraţie, că noi românii trebuie să fim credincioşi regelui nostru, aşa cum au fost familiile mele.

După mama mea, eu mă trag din familia lui Lascăr Catargiu, care i-a spus lui Carol I “Asta nu se poate Maiestate”, când Carol I a vrut să abdice şi i-a spus şi au rămas în cele mai bune relaţii. După partea tatălui meu, familie ieşeană, înrudită foarte de departe cu familia Petre Carp de lângă Vaslui şi familia mea, la fel de bună.

Cum vi se pare România după 23 de ani de democraţie? Este pe măsura aşteptărilor dumneavoastră?

Nu, nici pe departe. Nu sunt aşteptările pe care le-am dorit şi pentru care am luptat, dar este o convorbire mai lungă. În orice caz, prea multe valorile noastre din trecut sunt astăzi risipite şi nerespectate şi mă doare pentru că am pătimit şi am lucrat întotdeauna pentru altceva, pentru o democraţie adevărată şi aşa mai departe.

***

În anul 1948 Mircea Carp a plecat din România comunistă, ajungând în primă instanţă în Austria, apoi, în 1951 în SUA, unde a lucrat pentru postul de radio “Vocea Americii”.

După 22 de ani a revenit în München, Germania, unde a continuat să transmită o vreme pentru “Vocea Americii”, transferându-se apoi la “Europa Liberă”, post de radio la care a rămas până în anul 1995 când şi-a încheiat activitatea.

Mircea Carp a cunoscut oameni şi a relatat, de-a lungul carierei sale, despre evenimente de importanţă istorică. Printre acestea se numără vizita primului preşedinte american în România, respectiv Richard Nixon la Bucureşti în 1969, unde Mircea Carp l-a însoţit pe acesta în calitate de corespondent special.

În 1956, Mircea Carp l-a însoţit, în calitate de corespondent special pe Maiestatea Sa, Regele Mihai în vizita sa la New York York. Celebrul comentator radio a realizat o serie de reportaje cutremurul din 1977, cât şi despre Revoluţia din 1989.

Mircea Carp a fost şeful Serviciului românesc al postului de radio „Vocea Americii”, iar ulterior director asistent la „Europa Liberă”. Tot la Editură Polirom a publicat şi volumele „Vocea Americii” în România (1969-1978) (1997).