Memoria este stocată în celulele din întregul corp, nu doar în creier [Studiu]

Pentru o perioadă foarte lungă de timp, am avut impresia că memoria şi învăţarea sunt exclusiv apanajul creierului. În centrul acestei convingeri se află faptul că creierul nostru, în special celulele creierului, stochează amintirile, potrivit Earth.com.

Cu toate acestea, o echipă inovatoare de cercetători este de altă părere, sugerând că celulele din alte părţi ale corpului participă şi ele la această funcţie de memorare.

Capacitatea celulelor din afara creierului de a învăţa şi de a forma amintiri este o descoperire fascinantă.

Citiți și Autismul: Simptome, cauze, tratamente şi abordări naturale

Acest studiu provocator ne oferă o nouă înţelegere a mecanismelor memoriei şi deschide calea unor potenţiale progrese în învăţarea şi tratarea afecţiunilor legate de memorie.

Înţelegerea memoriei - elementele de bază

Memoria este un fel de sistem personal de arhivare al creierului. Atunci când experimentaţi ceva nou - cum ar fi întâlnirea cu un prieten sau învăţarea unui fapt - creierul codifică informaţia respectivă transformând-o în modele de activitate neuronală.

Aceste modele sunt stocate în diferite părţi ale creierului, în funcţie de tipul de informaţie. De exemplu, amintirile vizuale pot fi stocate în zonele responsabile cu procesarea imaginilor, în timp ce faptele şi cifrele se regăsesc în regiunile care gestionează limbajul şi logica.

Recuperarea amintirilor are loc atunci când creierul trebuie să acceseze aceste modele stocate. Este similar cu căutarea unui fişier pe computer.

Dacă doriţi să vă amintiţi ziua de naştere a prietenului dvs., creierul activează căile neuronale relevante pentru a aduce informaţia înapoi în mintea conştientă.

Citiți și Un studiu sugerează că "faza tăcută" a bolii Alzheimer începe cu decenii înainte de apariţia simptomelor

Uneori, acest proces este perfect, dar alteori amintirile pot fi puţin neclare sau amestecate, mai ales dacă nu sunt accesate frecvent. Acesta este motivul pentru care s-ar putea să vă fie greu să vă amintiţi ceva la care nu v-aţi mai gândit de ceva timp.

Memoria dumneavoastră nu este perfectă şi se poate schimba în timp. De fiecare dată când vă amintiţi ceva, creierul dumneavoastră poate actualiza amintirea cu noi informaţii sau emoţii, ceea ce o poate face mai puternică sau uşor diferită de evenimentul iniţial. Factori precum somnul, stresul şi chiar alimentaţia pot influenţa cât de bine funcţionează memoria.

Formarea memoriei şi celulele

„Învăţarea şi memoria sunt în general asociate doar cu creierul şi celulele creierului, dar studiul nostru arată că şi alte celule din organism pot învăţa şi forma amintiri, de asemenea”, explică Nikolay V. Kukushkin de la Universitatea din New York, autorul principal al studiului.

Scopul cercetării a fost simplu - acela de a investiga dacă celulele non-cerebrale contribuie la memorie. Pentru a face acest lucru, oamenii de ştiinţă au recurs la o proprietate neurologică consacrată, cunoscută sub numele de efectul de masă-spaţiu.

Citiți și Poate exista conştiinţa fără creier?

Potrivit acestui principiu, capacitatea noastră de retenţie este mai bună atunci când informaţiile sunt studiate la intervale distanţate, mai degrabă decât înghesuite într-o singură sesiune intensivă.

Vă este cunoscut acest principiu? Cu toţii am experimentat inutilitatea aglomerării de informaţii acumulate în ultimul moment înainte de examene.

Test de memorie în celule non-cerebrale

În cadrul acestui studiu, oamenii de ştiinţă au simulat procesul de învăţare eşalonată prin examinarea a două tipuri de celule umane non-cerebrale - una din ţesut nervos şi una din ţesut renal - într-un cadru de laborator.

Aceste celule au fost expuse la diferite modele de semnale chimice, asemănătoare cu expunerea celulelor creierului la modele de neurotransmiţători atunci când învăţăm informaţii noi.

Citiți și "Conspiraţie" confirmată: Fluorura din apa potabilă poate scădea nivelul IQ-ului la copii

Partea interesantă? Aceste celule non-cerebrale au activat şi o „genă a memoriei” - aceeaşi genă pe care celulele creierului o activează atunci când detectează modele de informaţii şi îşi reorganizează conexiunile pentru a forma amintiri.

Deci, cum anume au măsurat oamenii de ştiinţă procesul de memorare şi învăţare?

Ei au proiectat ingenios celulele non-cerebrale pentru a genera o proteină strălucitoare, care indică dacă gena memoriei era activă sau latentă.

Celule de memorie, învăţare şi impulsuri

Rezultatele acestei cercetări inovatoare au fost de-a dreptul uluitoare. S-a dovedit că aceste celule au fost capabile să distingă atunci când impulsurile chimice (care simulează impulsurile neurotransmiţătorilor din creier) au fost repetate în loc să fie pur şi simplu prelungite - la fel ca neuronii din propriul nostru creier atunci când optăm pentru studiul cu pauze în loc de învăţarea continuă.

Citiți și Cercetătorii au descoperit pentru prima dată microplastice în creierul uman

Atunci când impulsurile au fost livrate la intervale, acestea au activat „gena memoriei” mai intens şi pentru o durată mai lungă decât atunci când acelaşi tratament a fost administrat dintr-o dată - o demonstraţie perfectă a efectului de spaţiu comasat.

„Acest lucru reflectă efectul de spaţiu comasat în acţiune”, spune Kukushkin, profesor clinic asociat, de ştiinţe ale vieţii, la NYU Liberal Studies şi cercetător la Centrul pentru Ştiinţe Neurale al NYU.

„Aceasta arată că abilitatea de a învăţa din repetiţia spaţiată nu este unică pentru celulele creierului, ci, de fapt, ar putea fi o proprietate fundamentală a tuturor celulelor”.

Înţelegerea modului în care funcţionează memoria

Nu numai că această cercetare asupra celulelor non-cerebrale introduce perspective noi pentru studierea memoriei, dar este, de asemenea, promiţătoare pentru potenţiale beneficii legate de sănătate.

Citiți și Ceaţa cerebrală din cauza COVID este legată de perturbarea evidentă a barierei hemato-encefalice [Studiu]

„Această descoperire deschide noi uşi pentru înţelegerea modului în care funcţionează memoria şi ar putea conduce la modalităţi mai bune de îmbunătăţire a învăţării şi de tratare a problemelor de memorie.

În acelaşi timp, aceasta sugerează că, în viitor, va trebui să ne tratăm corpul mai mult decât creierul - de exemplu, să luăm în considerare ceea ce pancreasul nostru îşi aminteşte despre tiparul meselor noastre anterioare pentru a menţine glicemia la niveluri sănătoase sau să luăm în considerare ce îşi aminteşte o celulă canceroasă despre tiparul chimioterapiei”, notează Kukushkin.

Implicaţiile acestei cercetări

Pe măsură ce explorăm această nouă cercetare fascinantă asupra celulelor non-cerebrale, rămâne întrebarea presantă - cum va influenţa aceasta înţelegerea noastră asupra formării memoriei?

Citiți și COVID-19 poate duce la deteriorare cognitivă persistentă, ceaţă cerebrală şi scoruri IQ mai mici

Ce implicaţii are această descoperire pentru viitorul învăţării şi al tratamentelor legate de memorie? Numai timpul ne va spune.

Studiul este publicat în revista Nature Communications.