COVID-19 poate duce la deteriorare cognitivă persistentă, ceaţă cerebrală şi scoruri IQ mai mici
Un nou studiu a constatat că infecţia cu COVID-19 poate provoca deficit cognitiv care persistă peste un an şi scădere a scorurilor IQ în cazurile severe. Cei cu simptome persistente care s-au rezolvat au avut mici deficite cognitive similare celor cu o durată mai scurtă a bolii.
În cadrul unui studiu observaţional pe scară largă publicat la 29 februarie în New England Journal of Medicine (NEJM), cercetătorii au invitat 800.000 de persoane cu diferite niveluri de expunere şi durată a COVID-19 să participe la o evaluare cognitivă online şi un sondaj de monitorizare. Tulburările cognitive au fost implicate în numeroase sindroame în urma COVID-19, inclusiv COVID-ul de lungă durată, sugerând că infecţia poate avea efecte de durată asupra proceselor mentale.
Citiți și COVID-19 şi vaccinurile sale sunt legate de pierderea bruscă a auzului, tinitus - studii
Autorii studiului au emis ipoteza că ar exista deficite cognitive măsurabile după COVID-19, care vor varia în funcţie de gravitatea şi durata bolii. Ei au speculat, de asemenea, că deficienţele obiective ale funcţiei executive şi ale memoriei, în special memoria slabă şi ceaţa cerebrală, ar fi observabile la cei cu simptome persistente.
Folosind un instrument de evaluare a funcţiei cognitive, cercetătorii au estimat scorurile cognitive globale în rândul participanţilor cu antecedente de infecţie anterioară cu SARS-CoV-2 care au avut simptome cel puţin 12 săptămâni - indiferent dacă au fost sau nu rezolvate - şi în rândul unui grup de control format din participanţi neinfectaţi. În timp ce deficitele cognitive şi de memorie au fost mici pentru persoanele cu infecţie uşoară care s-au recuperat rapid după COVID-19, deficienţele au fost mai pronunţate la cei cu boală severă.
Citiți și Întrebări despre nanoparticulele lipidice prezente în injecţiile anti-COVID
Deficienţe mai mari în cazul unei boli mai severe
Dintre cei 112.964 de participanţi care au completat studiul, cei care s-au recuperat după COVID-19 cu simptome care s-au rezolvat în mai puţin de patru săptămâni sau până la 12 săptămâni după infecţie au avut deficite mici similare în ceea ce priveşte cogniţia generală, în comparaţie cu cei care nu au avut niciodată COVID-19.
Participanţii care au avut COVID-19 formă uşoară cu simptome rezolvate au înregistrat o scădere de 3 puncte a coeficientului de inteligenţă în comparaţie cu participanţii neinfectaţi. Cei cu simptome persistente nerezolvate au avut o pierdere de 6 puncte la IQ, iar cei cu COVID-19 internaţi în unitatea de terapie intensivă au avut o pierdere de 9 puncte a IQ. Reinfectarea cu SARS-CoV-2 a provocat o pierdere suplimentară a coeficientului de inteligenţă (intelligence quotient / IQ) de aproape 2 puncte în comparaţie cu cei care nu au fost reinfectaţi.
Citiți și Urmează injecţiile cu ARN cu auto-amplificare. De ce sunt primejdioase
Potrivit studiului, sarcinile de memorie, raţionament şi funcţie executivă au fost cei mai puternici indicatori ai afectării funcţiei cognitive, iar aceste scoruri s-au corelat cu simptomele de ceaţă cerebrală raportate de participanţi. Deficite mai semnificative au fost observate la cei cu simptome persistente nerezolvate şi la cei infectaţi cu variantele anterioare ale virusului SARS-CoV-2 în comparaţie cu cei care nu au avut niciodată COVID-19. În plus, participanţii la studiu care au fost spitalizaţi au avut deficite mai mari ale funcţiei cognitive în comparaţie cu cei care nu au fost spitalizaţi.
"Prin utilizarea unui test cognitiv inovator, care a fost completat şi de persoane care nu au avut COVID-19, acest studiu important şi bine realizat oferă prima cuantificare precisă a amplorii deficitelor cognitive la persoanele care au avut COVID-19", a declarat Maxime Taquet, cercetător în domeniul psihiatriei la Institutul Naţional pentru Cercetare în Sănătate şi Asistenţă Medicală de la Universitatea din Oxford, într-un comunicat.
Citiți și Cum este cu adevărat COVID-ul lung?
Taquet a declarat că cercetătorii au descoperit o asociere mică, dar evidentă, între COVID-19 şi cogniţie, care a fost mai pronunţată la extreme.
"Riscul de a avea probleme cognitive mai grave a fost aproape de două ori mai mare la cei care au avut COVID-19 în comparaţie cu cei care nu au avut, şi de trei ori mai mare la cei care au fost spitalizaţi cu COVID-19", a menţionat el.
Într-un editorial publicat la 29 februarie în NEJM, medicii Ziyad Al-Aly şi Clifford Rosen au declarat că rezultatele studiului sunt îngrijorătoare şi au implicaţii largi care necesită o evaluare suplimentară pentru a determina impactul funcţional al unei pierderi de 3 puncte a IQ şi de ce un grup de participanţi a fost mai grav afectat decât altul.
Citiți și Inflamaţia nervului vag cauzată de COVID-19 poate genera disautonomie [studiu]
"Ar trebui investigat dacă aceste deficite cognitive persistă sau se rezolvă, împreună cu predictorii şi traiectoria de recuperare. Vor conferi deficitele cognitive asociate cu Covid-19 o predispoziţie la un risc mai mare de boală Alzheimer sau alte forme de demenţă mai târziu în viaţă? Ar trebui evaluate, de asemenea, efectele asupra nivelului de educaţie, a performanţei profesionale, a accidentelor şi a altor activităţi care necesită abilităţi cognitive intacte", au scris ei.
Implicaţiile studiului pentru persoanele cu COVID lung
Participanţii la studiu au făcut parte dintr-un eşantion comunitar mai mare de aproape 3 milioane de persoane din cadrul studiului Real-time Assessment of Community Transmission / REACT ("Evaluarea în timp real a transmiterii comunitare"), care evaluează transmiterea SARS-CoV-2 în Anglia. Deşi cercetătorii nu au specificat dacă participanţii la studiu au avut COVID de lungă durată, persoanele cu COVID de lungă durată raportează frecvent tulburări cognitive persistente.
Citiți și Cercetătorii companiei Moderna avertizează acum că vaccinul ARN mesager are riscuri de toxicitate
Nu există o definiţie universală acceptată pentru această afecţiune, dar Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) defineşte în linii mari COVID-ul lung ca fiind "semne, simptome şi afecţiuni care continuă să se dezvolte după o infecţie acută COVID-19" şi care pot dura "săptămâni, luni sau ani". Termenul "COVID lung" include, de asemenea, sechelele post-acute ale infecţiei cu SARS-CoV-2, COVID de lungă durată şi COVID-19 post-acut.
Aproape 7 la sută dintre adulţii americani chestionaţi de CDC în 2022 au declarat că au experimentat COVID-ul de lungă durată. Deşi agenţiile de reglementare din SUA susţin că vaccinarea împotriva COVID-19 poate reduce riscul de apariţie a COVID lung, iar lucrarea actuală sugerează că vaccinarea cu două sau mai multe doze poate oferi un uşor avantaj cognitiv, o lucrare recentă publicată în Journal of Clinical Medicine nu a găsit o legătură semnificativă între prezenţa comorbidităţilor sau severitatea infecţiei şi apariţia simptomelor de COVID lung.
Studiul NEJM are mai multe limitări, inclusiv dependenţa de raportarea subiectivă pentru a identifica persoanele cu simptome în curs de desfăşurare şi prejudecata de autosesizare. Este posibil ca persoanele cu COVID de lungă durată să se fi înscris în studiu, dar este posibil ca cele cu deficienţe mai severe să nu fi putut participa la sondaj. În plus, anumite grupuri au fost suprareprezentate în studiu în comparaţie cu populaţia de bază. De asemenea, nu au fost disponibile date cognitive de referinţă înainte de infecţia cu SARS-CoV-2, astfel încât cercetătorii nu au putut evalua schimbările cognitive sau a deduce cauzalitatea.
