Autismul: Simptome, cauze, tratamente şi abordări naturale

Tulburarea din spectrul autist (TSA), sau autismul, este o afecţiune neurologică şi de dezvoltare care afectează interacţiunea socială, comunicarea, învăţarea şi comportamentul. Aceasta cuprinde o serie de afecţiuni legate de dezvoltarea creierului.

La nivel mondial, aproximativ 1% dintre copii suferă de autism. Cu toate acestea, în Statele Unite, unul din 36 de copii şi unul din 45 de adulţi suferă de autism, afectând aproximativ 4% dintre băieţi şi 1% fete. Prevalenţa a crescut de la unul din 44 în 2020 şi aproape s-a triplat din 2000, când era de unul din 150.

Care sunt simptomele şi semnele timpurii ale autismului?

Expresia „On the spectrum” se referă la persoanele care împărtăşesc caracteristicile de bază ale autismului, recunoscând în acelaşi timp că experienţa fiecărei persoane autiste este unică, complexă şi poate evolua în timp.

A considera autismul ca fiind un spectru liniar poate fi înşelător, deoarece sugerează că o persoană poate avea „mai mult” sau „mai puţin” autism, conducând la etichete simplificate precum „funcţionare înaltă” sau „funcţionare scăzută.” În schimb, autismul este mai bine înţeles ca un ansamblu de trăsături, puncte forte şi provocări diverse, care variază pentru fiecare individ în parte.

Semne timpurii

Primele semne ale autismului apar, de obicei, în copilăria timpurie şi pot fi detectate prin screening la copii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 24 de luni. Cu toate acestea, afecţiunea poate trece neobservată mult timp.

Semnele timpurii ale TSA în funcţie de vârstă includ următoarele:

- Între 6 şi 12 luni: Zâmbet limitat, contact vizual redus sau interacţiuni sociale reciproce scăzute; diminuarea gânguritului sau a gesturilor; şi răspuns redus la nume;

- Între 9 şi 12 luni: Comportamente repetitive (de exemplu, rotirea şi alinierea obiectelor) şi jocuri neobişnuite (concentrare intensă pe caracteristicile vizuale sau tactile ale jucăriilor);

- Între 12 şi 18 luni: Lipsa cuvintelor unice, a gesturilor compensatorii (de exemplu, arătarea cu degetul) şi a jocurilor de simulare; şi atenţie comună limitată (iniţierea şi împărtăşirea intereselor);

- Între 15 şi 24 de luni: Puţine sau deloc fraze spontane din două cuvinte.

Semne şi simptome

Următoarele sunt comportamente comune observate la persoanele cu TSA. Deşi nu toate persoanele cu autism prezintă fiecare comportament în parte, majoritatea va prezenta mai multe trăsături. Unele dintre aceste comportamente pot apărea şi la persoanele fără TSA.

Interacţiuni sociale:

• Contact vizual minim sau inconsistent cu ceilalţi
• Aparent dezinteresat sau neatent atunci când alţii vorbesc
• Rar împărtăşirea entuziasmului sau a sentimentelor cu privire la obiecte sau activităţi
• Evitarea afecţiunii fizice şi preferarea jocurilor solitare, adesea retragerea în propria lume
• Nu răspunde sau îi ia mult timp să răspundă atunci când este strigat pe nume
• Vorbire limitată sau întârziată sau pierderea cuvintelor dobândite anterior
• Dificultăţi în a da şi primi în conversaţii
• Repetă cuvinte sau fraze fără să le înţeleagă sensul
• Dificultăţi în înţelegerea întrebărilor sau instrucţiunilor de bază
• Recurgerea la un discurs memorat în loc să folosească un limbaj spontan
• Utilizarea incorectă a pronumelor, cum ar fi „tu” în loc de „eu” sau „mine” atunci când se referă la sine
• Vorbirea extensivă despre subiecte specifice fără a recunoaşte dezinteresul celorlalţi sau fără a le permite să contribuie
• Expresii faciale şi gesturi care nu sunt în concordanţă cu mesajele verbale
• Manifestarea unei caracteristici neobişnuite a vocii, cum ar fi o voce cântată sau monotonă
• Dificultăţi în a înţelege perspectiva celorlalţi sau în a anticipa comportamentul lor
• Manifestă puţine expresii emoţionale şi pare că nu este conştient de emoţiile celorlalţi sau manifestă expresii anormale de empatie
• Dificultatea de a înţelege semnalele nonverbale, cum ar fi limbajul corpului sau tonul vocii
• Nu dezvoltă relaţii personale apropiate, în special în afara familiei
• Lipsa vorbirii, în cazuri grave
• Luarea lucrurilor foarte literal, cum ar fi neînţelegerea sarcasmului sau a expresiilor precum „plouă cu găleata”

Comportamente restrictive sau repetitive:

• Stimmingul (self-stimulating behaviors)(comportamente de auto-stimulare), care implică mişcări repetitive ale corpului sau manipularea obiectelor. Deşi comun în rândul persoanelor autiste, este un comportament pe care aproape toată lumea îl prezintă într-o anumită formă, cum ar fi roaderea unghiilor. Pentru persoanele autiste, stimmingul poate interfera ocazional cu viaţa de zi cu zi sau poate provoca vătămări, dar adesea serveşte ca mecanism de adaptare pentru gestionarea suprasolicitării senzoriale sau a situaţiilor stresante.
• Stabilirea de rutine sau ritualuri rigide şi supărarea chiar şi la schimbări minore.
• Probleme de coordonare sau modele neobişnuite de mişcare, cum ar fi neîndemânarea, mersul pe vârfuri sau limbajul corpului exagerat.
• Accese de furie sau izbucniri emoţionale grave.
• Fixarea pe un singur subiect sau activitate sau menţinerea unui interes profund şi de durată pentru anumite subiecte, cum ar fi numerele sau faptele.
• Manifestarea unei atenţii limitate.
• Mâncatul pretenţios, cum ar fi preferarea doar a câtorva alimente sau evitarea celor de o anumită consistenţă.
• Sensibilitate crescută sau diminuată la stimuli senzoriali precum lumina, sunetul, îmbrăcămintea sau temperatura.
• Dezvoltarea unui ataşament intens faţă de anumite obiecte inanimate.
• Au interese foarte specializate şi uneori neobişnuite (de exemplu, fascinaţie intensă pentru aspiratoare).

Persoanele din spectrul autist au adesea puncte forte notabile, cum ar fi capacitatea de a învăţa şi de a reţine informaţii detaliate, abilităţi excelente de învăţare vizuală şi auditivă şi excelenţă în memorie, matematică, ştiinţă, muzică sau artă. De asemenea, aceştia pot observa detalii subtile, modele, mirosuri sau sunete pe care alţii le pot trece cu vederea.

Semnele autismului la femei

Simptomele autismului la femei şi fete pot fi diferite de cele de la bărbaţi. Conform DSM-5-TR, femeile cu autism pot prezenta:

• Abilităţi îmbunătăţite de conversaţie reciprocă
• O mai bună înţelegere a comunicării verbale şi nonverbale
• O capacitate mai mare de a-şi adapta comportamentul la diferite situaţii
• Comportamente repetitive mai puţin vizibile
• Interese speciale mai acceptate social (de exemplu, celebrităţi)

Cercetările indică faptul că femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să îşi mascheze simptomele autismului pentru a se integra. Acestea pot rămâne aproape de colegi şi pot intra şi ieşi din activităţi, indiferent de statutul de angajare.

Care sunt cauzele autismului?

Cercetările indică faptul că autismul este cauzat de o combinaţie de factori genetici şi de mediu, precum şi de o dezvoltare anormală a creierului.

Factori genetici

Se crede că factorii genetici contribuie cu 40 până la 80 la sută la riscul de autism. Peste 1.000 de gene au fost legate de TSA, deşi multe asocieri rămân neconfirmate. Variaţiile genetice comune pot creşte riscul de TSA, dar majoritatea au un efect individual mic şi nu toate persoanele cu aceste variaţii dezvoltă TSA.

În aproximativ 2 până la 4 la sută din cazuri, mutaţiile genetice rare sau anomaliile cromozomiale sunt o cauză directă, ca în cazul sindromului ADNP, cunoscut şi sub numele de sindromul Helsmoortel-Van der Aa (HVDAS). Alte gene ale căror mutaţii rare sunt asociate cu autismul includ ARID1B, ASH1L, CHD2, CHD8, DYRK1A, POGZ, SHANK3 şi SYNGAP1. Multe gene asociate cu ASD joacă roluri în dezvoltarea creierului sau reglează alte gene sau proteine.

La unii copii, autismul poate fi legat de o afecţiune genetică precum sindromul X fragil sau sindromul Down.

Dezvoltarea creierului

Cercetările sugerează că, în timpul dezvoltării creierului, persoanele cu TSA pot avea un exces de neuroni şi o creştere excesivă în anumite părţi ale stratului exterior al creierului, cortexul. În plus, există zone neregulate în care structura tipică a cortexului este perturbată. Cortexul are în mod normal şase straturi, formate înainte de naştere, fiecare cu neuroni şi conexiuni specializate. Aceste anomalii sunt observate în lobii frontali şi temporali, regiuni implicate în emoţii, comportament social şi limbaj. Se crede că aceste diferenţe contribuie la provocările sociale, de comunicare şi cognitive asociate autismului.

Alte părţi ale creierului în cazul persoanelor cu autism care prezintă anomalii includ cerebelul şi amigdala. Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste modificări ale creierului stimulează autismul sau viceversa.

Factori de mediu

Factorii de mediu pot varia de la infecţii şi boli la toxine şi sănătatea maternă în timpul sarcinii. Aceştia includ:

• Anumite boli: Un subtip de TSA numit tulburare dezintegrativă a copilăriei este asociat cu anumite boli, mai ales dacă este cu debut tardiv, inclusiv panencefalita sclerozantă subacută (o infecţie cronică a creierului cauzată de o formă a virusului rujeolei), scleroza tuberoasă (o tulburare genetică caracterizată prin formarea de tumori benigne în creier şi alte organe), leucodistrofia (o afecţiune care implică dezvoltarea defectuoasă a tecii de mielină, ducând la dezintegrarea materiei albe din creier) şi bolile de stocare a lipidelor (afecţiuni în care se acumulează grăsimi în exces în creier şi în sistemul nervos, cauzând toxicitate).
• Infecţii prenatale: Exemplele includ rubeola şi infecţiile cu citomegalovirus.
• Afecţiunile imunitare materne: Condiţiile imunitare materne cresc riscul de autism la copii. Un studiu din 2020 a constatat că astmul matern a fost cel mai frecvent raportat la mamele copiilor cu TSA. Băieţii autişti erau mai predispuşi să aibă mame cu antecedente de afecţiuni imune decât fetele cu TSA.
• Expunerea prenatală la poluarea aerului: Expunerea la PM2,5 (particule cu diametrul de 2,5 micrometri sau mai mic) în timpul primelor două trimestre de sarcină a fost legată de un risc mai mare de TSA la copii, în special la băieţi.
• Expunerea la toxine în uter: Expunerea la toxine (de exemplu, metale grele) sau medicamente (de exemplu, antidepresive, acid valproic şi talidomida) în uter sau în copilăria timpurie ar putea creşte riscul de autism.
• Niveluri mai scăzute de mangan şi zinc.
• Diabetul şi obezitatea maternă: Diabetul de tip 2 preexistent la mamă, diabetul de tip 1 şi diabetul gestaţional diagnosticat până la 26 de săptămâni de sarcină sunt legate de un risc mai mare de TSA la copii. Potrivit unui studiu din 2016, copiii născuţi de femei obeze cu diabet sunt de peste trei ori mai predispuşi să fie diagnosticaţi cu autism comparativ cu copiii mamelor cu o greutate sănătoasă şi fără diabet.
• Complicaţii la naştere: Naşterea prematură poate creşte riscul de TSA, cu un risc mai mare asociat cu niveluri mai mari de prematuritate. Provocările din timpul naşterii care rezultă în episoade de privare de oxigen a creierului copilului pot, de asemenea, să crească riscul.
• Tehnologia de reproducere asistată: Un studiu din 2017 a sugerat că utilizarea tehnologiei de reproducere asistată (de exemplu, fertilizarea in vitro) poate fi asociată cu un risc crescut de autism la copii.
• Consumul patern de canabis: Un studiu din 2019 a constatat că o genă legată de autism, DLGAP2, se poate modifica în sperma bărbaţilor care consumă canabis. Aceste modificări ale ADN-ului genei ar putea fi transmise viitorilor copii, putând afecta riscul lor de autism.

Vaccinurile pentru copii

Deşi organizaţii cu autoritate precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Academia Americană de Pediatrie (AAP) şi Centrul pentru prevenirea şi controlul bolilor (CDC) din SUA asigură părinţii că nu există nicio legătură între vaccinurile din copilărie şi autism, unii oameni de ştiinţă solicită studii suplimentare.

Un studiu din 2011 a examinat datele privind toate statele între 2001 şi 2007 şi a constatat că, odată cu creşterea numărului de copii care au primit vaccinurile recomandate în copilărie, a crescut şi prevalenţa autismului sau a deficienţelor de vorbire şi limbaj. Cercetătorul a declarat: „Deşi vaccinurile individuale sunt testate pentru siguranţă şi eficacitate, niciun studiu nu a examinat vreodată siguranţa întregului program de vaccinare recomandat pentru copiii din SUA de către CDC”. Deşi autoarea nu a identificat în mod specific vaccinurile ca factor de risc pentru autism, ea a sugerat continuarea cercetărilor cu privire la această posibilă legătură.

Care sunt tipurile de autism?

Autismul este numit o tulburare de „spectru” datorită gamei largi de simptome şi severitate pe care o prezintă persoanele.

Conform Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mintale, ediţia a patra (DSM-4) publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie (APA), cinci subtipuri erau diagnosticate anterior separat, inclusiv tulburarea Asperger şi sindromul Rett.

În 2013, toate diagnosticele subtipurilor de autism au fost fuzionate în diagnosticul mai larg de TSA în cadrul DSM-5, actualizat acum ca DSM-5-TR. În prezent, semnele şi simptomele sunt privite pe un continuum de trăsături autiste.

DSM-5 include, de asemenea, o evaluare a severităţii pentru TSA cu trei niveluri:

• Nivelul 1 (necesită sprijin): Persoanele au nevoie de sprijin pentru a se implica social şi pot avea comportamente repetitive care perturbă viaţa de zi cu zi. Acestea au dificultăţi în a se abate de la interesele lor fixe.
• Nivelul 2 (necesită sprijin substanţial): Persoanele se confruntă cu întârzieri semnificative în comunicare şi au abilităţi limitate de interacţiune socială. Interesele lor restrictive vizibile şi comportamentele repetitive pot provoca suferinţă şi pot interfera cu funcţionarea zilnică.
• Nivelul 3 (care necesită un sprijin foarte substanţial): Persoanele prezintă deficienţe grave, cu interacţiune socială minimă, comunicare verbală foarte limitată şi dificultăţi semnificative din cauza preocupărilor intense şi a comportamentelor repetitive. Aceste persoane se confruntă cu dificultăţi majore în ceea ce priveşte funcţionarea zilnică şi adaptarea la schimbare.

O persoană poate fi diagnosticată cu afecţiuni multiple dacă semnele şi simptomele sale îndeplinesc criteriile pentru mai mult de o afecţiune, cum ar fi TSA şi tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitate (ADHD). Acest lucru este denumit un specificator.

DSM-5 identifică în prezent cinci specificatori ASD, inclusiv următoarele:

• cu sau fără deficienţă intelectuală însoţitoare
• cu sau fără tulburări de limbaj însoţitoare
• asociat cu o condiţie medicală sau genetică cunoscută sau cu un factor de mediu
• asociat cu o altă tulburare de neurodezvoltare, mentală sau comportamentală
• cu catatonie (un sindrom neuropsihiatric marcat de mişcări neobişnuite, comportamente şi retragere semnificativă - lipsa de interacţiune socială, activitate redusă, imobilitate sau letargie).

Cine este expus riscului de a dezvolta autism?

TSA poate afecta copiii din toate mediile rasiale şi etnice, dar anumite grupuri tind să dezvolte autism mai frecvent decât altele. Următorii factori de risc pentru autism:

• Sexul: Autismul este diagnosticat de aproximativ patru ori mai des la băieţi decât la fete.
• Rasă: În rândul copiilor asiatici şi din insulele din Pacific din Statele Unite, 3,3% au autism. Prevalenţa autismului în rândul copiilor albi, negri şi hispanici este de 2,4 %, 2,9% şi, respectiv, 3,2%.
• Antecedentele familiale: Riscul de TSA la un al doilea copil pentru un cuplu cu un copil cu TSA de cauză necunoscută este estimat a fi de aproximativ 10 ori mai mare. TSA se transmite adesea în familie, dar modelul exact de moştenire este neclar. Persoanele care moştenesc modificări genetice legate de TSA moştenesc de obicei un risc mai mare de a dezvolta această afecţiune, mai degrabă decât să moştenească direct TSA în sine.
• Vârsta paternă: Deşi, în general, se crede că a avea copii la o vârstă mai înaintată (de exemplu, 30 de ani sau mai mult) creşte riscul de autism, un studiu realizat în 2020 pe aproape 400 de fraţi mai mici ai copiilor autişti nu a găsit dovezi puternice că părinţii mai în vârstă sunt legaţi de un risc mai mare de autism la copiii lor. Cu toate acestea, s-a constatat că taţii mai tineri de 30 de ani erau de 2,83 ori mai predispuşi să aibă copii cu TSA decât ceilalţi taţi. De asemenea, atunci când ambii părinţi aveau sub 30 de ani, copiii lor tindeau să aibă scoruri mai mici la învăţarea timpurie în cadrul unui test de dezvoltare.
• Copii extrem de prematuri: Prevalenţa TSA în funcţie de vârsta gestaţională la naştere este de 6.1% pentru copiii extrem de prematuri (născuţi între 22 şi 27 de săptămâni). Greutatea foarte mică la naştere este, de asemenea, un factor de risc.

Cum este diagnosticat autismul?

Prevalenţa autismului a crescut semnificativ în ultimele câteva decenii. Rata incidenţei autismului în Statele Unite era de numai aproximativ una la 2.000 în anii 1980. Nu este clar dacă această creştere reflectă metode mai bune de detectare şi diagnosticare, o creştere reală a cazurilor sau o combinaţie. Schimbarea modului în care TSA este definit şi diagnosticat poate contribui, de asemenea, la schimbarea prevalenţei.

Depistarea

Deşi nu există un test medical pentru autism, instrumentele de screening pot ajuta la identificarea potenţialelor simptome ale autismului la copii şi adulţi. Depistarea precoce poate îmbunătăţi accesul la servicii şi sprijin. Cu toate acestea, un rezultat pozitiv al unui instrument de screening nu reprezintă un diagnostic; acesta trebuie urmat de o evaluare completă din partea unui profesionist calificat. Instrumentele de screening pentru autism includ:,

• Modified Checklist for Autism in Toddlers, Revised (M-CHAT-R) (pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 16 şi 30 de luni).
• Instrumente de supraveghere a atenţiei şi comunicării sociale, revizuite (SACS-R) şi SACS-Preschool (SACS-PR) (pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 60 de luni).
• Social Challenges Screening Questionnaire (SCSQ) (pentru copiii de vârstă şcolară).
• Autism Spectrum Quotient (AQ) Test (pentru adulţi). Există, de asemenea, o versiune AQ-Child pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 11 ani şi o versiune AQ-Adolescent pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 11 şi 18 ani.

Diagnosticul

De obicei, autismul poate fi diagnosticat cu precizie până la vârstă de 2 ani. Diagnosticarea copiilor mici implică adesea un proces în două etape:

• Etapa 1 (screening general al dezvoltării): AAP recomandă depistarea întârzierilor de dezvoltare la toţi copiii în timpul vizitelor de control la 9, 18 şi 24 sau 30 de luni. Screeningurile specifice autismului ar trebui să aibă loc la vizitele de la 18 şi 24 de luni. Pot fi necesare examinări suplimentare dacă un copil prezintă un risc mai mare de autism sau probleme de dezvoltare. Furnizorul de servicii medicale evaluează comportamentul copilului folosind întrebări, instrumente de screening şi observaţii clinice. Dacă sunt detectate diferenţe de dezvoltare, copilul poate fi trimis pentru o evaluare suplimentară.
• Etapa 2 (evaluare diagnostică suplimentară): O echipă de profesionişti cu experienţă efectuează evaluarea diagnostică, ce implică, de obicei, examene medicale şi neurologice, evaluări cognitive, evaluări ale limbajului, observaţii comportamentale, discuţii detaliate cu îngrijitorii despre comportamentul şi dezvoltarea copilului şi evaluarea abilităţilor necesare pentru activităţile zilnice (de exemplu, îmbrăcarea şi toaletarea).

De asemenea, pot avea loc teste de sânge şi auditive şi teste ADN pentru boli genetice.

TSA este diagnosticat clinic folosind criteriile DSM-5-TR. Diagnosticul necesită dovezi ale dificultăţilor de interacţiune socială şi comunicare, împreună cu cel puţin două comportamente sau interese limitate, repetitive sau stereotipe, după cum se menţionează în secţiunea privind simptomele.

În afară de criteriile DSM, noi metode de diagnosticare s-au dovedit promiţătoare în ultimii ani. De exemplu, un studiu publicat în iulie a arătat că microbiomul are un rol principal în prezicerea TSA.

Diagnosticarea autismului la adulţi poate fi mai dificilă decât la copii din cauza suprapunerii simptomelor cu alte afecţiuni mintale. Adulţii care suspectează că ar putea avea TSA ar trebui să consulte un medic şi să solicite o trimitere pentru o evaluare a TSA, care implică, în general, evaluarea dificultăţilor de interacţiune socială şi de comunicare, a sensibilităţilor senzoriale, a comportamentelor repetitive, a intereselor limitate şi colectarea de informaţii de la membrii familiei cu privire la istoricul dezvoltării timpurii a individului. Mulţi adulţi se confruntă cu simptome legate de autism, dar nu au fost niciodată diagnosticaţi oficial.

Femeile şi fetele cu autism, în special cele fără dizabilităţi intelectuale sau întârzieri de limbaj, întâmpină adesea dificultăţi în a fi diagnosticate din cauza simptomelor mai subtile. Fetele sunt, în medie, diagnosticate la vârstă de 5,6 ani, comparativ cu 4,8 ani pentru băieţi.

Cu toate acestea, diagnosticarea greşită este o preocupare şi poate fi mai frecventă decât credem. Procentul de copii mici care primesc un diagnostic greşit de TSA ar putea fi de la 23 la 47 la sută din toate cazurile diagnosticate.

Care sunt comorbidităţile şi complicaţiile autismului?

Unele dintre comorbidităţile comune ale autismului includ:

• Probleme de somn.
• Tulburări de alimentaţie: Provocările alimentare afectează până la 80 la sută dintre copiii autişti, cu aproximativ 10 la sută dintre aceste cazuri care persistă de-a lungul vieţii.
• Tulburări gastrointestinale.
• Anxietate.
• Depresie.
• Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
• Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD).
• ADHD.
• Dizabilităţi intelectuale.
• Tulburări de învăţare.
• Pierderea completă/parţială a vorbirii.
• Probleme metabolice.
• Reacţii atipice la durere (reacţii exagerate sau diminuate).
• Epilepsie.

În ceea ce priveşte complicaţiile, persoanele cu tulburări din spectrul autist au o rată de mortalitate dublă faţă de populaţia generală, în principal din cauza complicaţiilor legate de epilepsie. De asemenea, acestea pot avea dificultăţi în a trăi independent şi se confruntă cu dificultăţi de angajare, izolare socială, victimizare şi intimidare.

Care sunt tratamentele pentru autism?

În prezent, autismul este incurabil. Cu toate acestea, persoanele cu TSA pot trăi în continuare o viaţă împlinită. Tratamentul precoce al autismului este esenţial, deoarece ajută la reducerea dificultăţilor, la dezvoltarea punctelor forte şi la învăţarea de noi abilităţi. Deoarece fiecare persoană cu autism are puncte forte şi provocări unice, intervenţiile ar trebui să fie personalizate pentru a răspunde nevoilor specifice. Planurile de tratament adaptate pot îmbunătăţi semnificativ rezultatele pentru copiii mici. Există unele servicii guvernamentale şi comunitare disponibile pentru a ajuta.

Copiii sub 3 ani se pot încadra pentru servicii de autism prin programul de intervenţie timpurie al statului lor. Familiile colaborează cu experţi pentru a crea un plan individualizat de servicii pentru familie (IFSP). Terapia este oferită de o echipă de terapeuţi, fie la domiciliu, fie la creşă, pentru familiile eligibile.

Copiii cu autism cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani care sunt eligibili au dreptul la servicii preşcolare gratuite oferite prin intermediul districtelor şcolare locale sau al centrelor de învăţare. Acestea pot include terapie şi asistenţă pentru învăţare la domiciliu sau într-o sală de clasă. Dacă un copil îndeplineşte condiţiile, se creează un program educaţional individualizat (IEP), care defineşte obiectivele de învăţare, comportamentale, sociale şi de autoîngrijire. Serviciile de educaţie specială sunt disponibile până când copilul împlineşte 21 de ani. La vârstă de 6 ani, se efectuează o reevaluare pentru a stabili dacă copilul mai are nevoie de un IEP.

Opţiunile comune de tratament includ cele enumerate mai jos.

Intervenţii comportamentale, psihologice şi educaţionale

Acestea includ:

• Analiza comportamentală aplicată (ABA): Analiza comportamentală aplicată este o abordare terapeutică care îi învaţă pas cu pas pe copii anumite abilităţi cognitive, sociale, lingvistice, comportamentale şi de autoîngrijire. Îmbunătăţirile minore sunt consolidate şi dezvoltate pentru a ajuta la dezvoltarea sau modificarea comportamentelor, iar comportamentele perturbatoare, cum ar fi agresivitatea, sunt reduse la minimum. Terapia este personalizată pentru a se potrivi nevoilor unice ale fiecărui copil.
• Modelul Early Start Denver (ESDM): Această terapie comportamentală este destinată copiilor cu autism cu vârste cuprinse între 12 şi 48 de luni şi încorporează tehnici ABA. Părinţii şi terapeuţii folosesc jocul pentru a promova relaţii pozitive şi a încuraja dezvoltarea abilităţilor lingvistice, sociale şi cognitive prin activităţi interactive.
• Floortime: Floortime este o terapie bazată pe relaţii în care părinţii sau îngrijitorii se implică alături de copil aşezându-se pe podea pentru a se juca şi a interacţiona la nivelul copilului. Este o alternativă la terapia ABA şi poate fi, de asemenea, utilizată în combinaţie cu ABA.
• Terapia logopedică: Aceasta poate ajuta un copil să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare socială, verbală şi nonverbală.
• Terapia ocupaţională: Terapia ocupaţională poate juca un rol crucial pentru copiii cu autism, deoarece mulţi prezintă întârzieri în abilităţile motorii fine (de exemplu, scrisul de mână). În plus, aceasta poate ajuta la abordarea provocărilor de integrare senzorială.
• Intervenţia pentru dezvoltarea relaţiilor (RDI): RDI este o terapie comportamentală centrată pe familie, concepută pentru a îmbunătăţi abilităţile sociale şi emoţionale ale persoanelor autiste. Ea subliniază rolul părinţilor ca terapeuţi primari, oferindu-le instruire pentru a-şi ajuta copiii să dezvolte aceste abilităţi de bază.

Medicaţie

Terapia medicamentoasă nu vindecă autismul, dar poate ajuta la gestionarea simptomelor specifice. Următoarele medicamente sunt uneori utilizate:

• Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI): Fluoxetina, paroxetina şi fluvoxamina sunt eficiente în reducerea comportamentelor de tip ritualic la persoanele cu TSA.
• Medicamente antipsihotice: Medicamentele antipsihotice (de exemplu, risperidona) pot fi indicate în comportamentele autoagresive, dar există potenţiale efecte secundare.
• Stabilizatori ai dispoziţiei şi psihostimulante: Acestea ar putea fi benefice celor care se confruntă cu neatenţie, impulsivitate sau hiperactivitate.

Cum afectează mentalitatea autismul?

Mentalitatea, fie la persoanele cu autism, fie la cei din jurul lor, are un impact profund asupra învăţării, bunăstării emoţionale şi dezvoltării generale. O mentalitate de creştere - convingerea că abilităţile, competenţele şi comportamentele se pot îmbunătăţi cu efort şi cu strategiile potrivite - poate duce la rezultate mai bune prin încurajarea învăţării şi a perseverenţei, deoarece familiile şi persoanele cu această mentalitate sunt mai deschise la adoptarea terapiilor comportamentale, la formarea abilităţilor sociale şi la alte intervenţii.

O mentalitate pozitivă, susţinută de îngrijitori şi educatori, ajută la construirea încrederii în sine, ducând la îmbunătăţirea interacţiunilor sociale, a învăţării şi a reglării emoţionale.

Care sunt abordările naturale ale autismului?

Deoarece sunt necesare cercetări suplimentare privind eficacitatea şi siguranţa următoarelor abordări naturale, vă rugăm să consultaţi medicul înainte de a încerca să utilizaţi oricare dintre ele.

1. Plante medicinale

Următoarele plante au arătat unele promisiuni în studiile pe animale:

• Licorice (Glycyrrhiza glabra): Un studiu din 2024 a constatat că extractul de lemn-dulce, în special la o doză de 300 miligrame pe kilogram, a îmbunătăţit mai multe comportamente la şobolanii care prezentau un comportament asemănător TSA. Acesta a stimulat interacţiunile sociale ale şobolanilor, i-a făcut mai activi, a redus acţiunile repetitive şi a contribuit la scăderea anxietăţii lor. Extractul a prezentat, de asemenea, beneficii pentru funcţia cognitivă.
• Steagul dulce (Acorus calamus): Rădăcina de steag dulce are efecte sedative şi anticonvulsive, reduce inflamaţia şi stimulează imunitatea în studii pe animale şi în vitro. Într-un studiu din 2022 , când puii de şobolan cu simptome asemănătoare autismului au fost trataţi cu un extract de steag dulce în perioada postnatală timpurie, creierul lor a prezentat mai puţine leziuni în comparaţie cu şobolanii netrataţi, sugerând că tratamentul poate ajuta la protejarea celulelor creierului de autism.
• Ginseng roşu coreean: Un studiu din 2016 a constatat că tratamentul cu ginseng roşu coreean a îmbunătăţit toate comportamentele legate de autism la şoareci, cu excepţia capacităţii lor de a coordona mişcările.

2. Produse naturale

• Laptele de cămilă: Laptele de cămilă conţine niveluri mai ridicate de minerale esenţiale (de exemplu, calciu, fier şi zinc) şi vitamine decât laptele de vacă. Într-un studiu din 2013, 45 de copii cu autism care au băut lapte crud de cămilă timp de două săptămâni au prezentat îmbunătăţiri semnificative ale comportamentelor lor legate de autism.
• Acizi graşi omega-3: Într-un studiu din 2015, după ce 41 de copii şi adolescenţi autişti au primit 12 săptămâni suplimente de acizi graşi omega-3, ei au prezentat îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte abilităţile sociale, atenţia şi problemele de comportament. Modificările nivelului de acizi graşi din sânge au fost strâns legate de ameliorarea simptomelor principale ale autismului.
• Luteolina şi quercetină: Luteolina şi quercetină sunt flavonoide naturale care se găsesc în diverse plante alimentare. Într-un studiu din 2011, 37 de copii cu autism care au primit o formulă de luteolină cu conţinut de quercetină timp de patru luni au înregistrat o îmbunătăţire cu 10 % a vorbirii, o îmbunătăţire cu 25 % a abilităţilor sociale, o îmbunătăţire cu 50 % a contactului vizual şi o îmbunătăţire cu 75 % a simptomelor gastrointestinale. Într-un studiu clinic controlat din 2013, 40 de copii care au primit un supliment alimentar compus din luteolină şi quercetină au prezentat o îmbunătăţire semnificativă a simptomelor autismului.

3. Dieta

Copiii cu autism au adesea o stare nutriţională deficitară din cauza preferinţelor lor dietetice specifice, care favorizează de obicei alimentele bogate în calorii şi sărace în nutrienţi, cum ar fi alimentele cu amidon, în detrimentul fructelor şi legumelor. Aceste preferinţe devin adesea mai pronunţate odată cu vârsta şi sunt legate de sensibilităţi senzoriale anormale, cum ar fi gustul şi mirosul accentuate. Aceste alegeri alimentare unice pot perturba microbiota intestinală, ducând la reducerea diversităţii acesteia şi putând afecta sănătatea generală. În plus, varietatea limitată a dietei lor poate duce la deficienţe de vitamine şi poate afecta creşterea.

Unii copii cu autism pot beneficia de o dietă fără gluten sau fără cazeină. Glutenul se găseşte în grâu, secară şi orz, în timp ce cazeina este prezentă în produsele lactate precum laptele şi brânza. Cu toate acestea, o dietă fără gluten şi fără cazeină poate să nu funcţioneze pentru toată lumea.

Se recomandă copiilor cu TSA să urmeze o dietă echilibrată bogată în nutrienţi şi antioxidanţi, cum ar fi cu carne, ouă, brânză naturală, nuci, fasole, legume şi fructe.

4. Acupunctura

O revizuire din 2011 a 31 de studii privind eficacitatea acupuncturii a constatat că toate acestea au raportat îmbunătăţiri ale comportamentului sau dezvoltării la copiii ce autism. O revizuire sistematică din 2019 şi o meta-analiză a 11 studii au constatat că acupunctura scalpului a redus semnificativ scorurile generale ale Scalei de evaluare a autismului la copii (CARS) la copiii sub 3 ani. Cu toate acestea, sunt necesare studii clinice mai ample pentru a susţine eficacitatea şi siguranţa acupuncturii în tratarea autismului.

5. Terapia prin muzică

Muzica poate regla excitaţia şi atenţia în creier, angajând diferite zone ale creierului la persoanele cu afecţiuni neurologice. Terapia prin muzică poate îmbunătăţi coordonarea mişcărilor şi creşte motivaţia socială la copiii cu autism. Muzica poate sprijini dezvoltarea interacţiunilor sociale ale acestora prin activarea reţelelor cerebrale implicate atât în sarcinile muzicale, cât şi în cele nonmusicale. Cu toate acestea, nu este clar cât timp pot dura efectele.

Un studiu controlat randomizat din 2010 a constatat că educaţia muzicală este capabilă să îmbunătăţească vorbirea la 50 de copii cu TSA, îmbunătăţind domenii precum vocabularul, pronunţia, utilizarea socială a limbajului şi tonul vocii.

Cum se poate preveni autismul?

Deşi nu există un leac sau o modalitate sigură de a preveni autismul, părinţii pot lua anumite măsuri pentru a reduce riscurile, cum ar fi scăderea şanselor de a avea un copil cu autism sau o naştere prematură.

Dacă planificaţi o sarcină sau sunteţi în prezent însărcinată, luaţi în considerare următoarele:

• Evitaţi fumatul, consumul de alcool şi consumul de canabis.
• Fiţi prudentă cu suplimentele de vitamine, în special zinc şi fier.
• Consumaţi o dietă sănătoasă bogată în alimente integrale şi evitaţi alimentele ultraprocesate.
• Deşi este important să rămâneţi activă, evitaţi efortul fizic excesiv în timpul sarcinii, care poate duce la naşterea prematură.
• Protejaţi-vă de poluarea externă, în special de poluanţii atmosferici, şi evitaţi expunerea la metale grele, substanţe chimice care perturbă sistemul endocrin, şi alte toxine.