Lăcrămioara - minunatul crin din vale [video]

Lăcrămioara (Convallaria majalis) este cunoscută cu numele de: mărgăritar, clopoţel, dumbrăvioară, cerceluşi, floare domnească etc. Denumirea latină a plantei, Lilium convallium, a supravieţuit din timpul medicului suedez şi naturalist Carl Linneaus (1707-1778), care a modificat numele vechi roman al plantei în crin din vale. În limba spaniolă, engleză, daneză şi în alte limbi, lăcrămioarele sunt şi astăzi numite ”crini din văi” (Lirio de los Valles).

Acest ”crin din vale” se găseşte în întreaga Europă, America de Nord, Asia de Est, Anatolia şi China. În principal creşte în zona temperată, având o tulpină de 15-20 de cm, două frunze mari eliptice şi flori mici albe cu miros plăcut.

Este interesant faptul că pe diferite teritorii planta este denumită altfel: cehii îi spun ”bun”, germanii ”clopotul de mai”, bulgarii ”lacrimile fetei”, polonezii ”urechea unui cerb”, iar italienii şi francezii ”dulce”.

Gingaşele lăcrămioare înfloresc în luna mai şi semnifică ”reîntoarcerea la fericire” şi cel mai adesea semnifică noroc, puritate, castitate, fericire şi umilinţă. Semnificaţiile şi sensurile lor se regăsesc în religia creştină, în folclor la nunţi - mireasa poartă lăcrămioare la nuntă, acesta fiind cel de al cincilea element, alături de ceva împrumutat, vechi, nou şi albastru - la zile de naştere, dar şi la alte sărbători din întreaga lume.

Se spune că, dacă sunt cultivate în grădină, lăcrămioarele protejează grădina de spiritele rele. În Olanda este plantată în grădina unui cuplu proaspăt căsătorit, ca simbol al reînnoirii iubirii. În unele zone se crede că sunt florile zânelor datorită clopoţeilor mici din care acestea obişnuiau să bea. În Europa se consideră că acestea stimulează viziunile şi sunt considerate un simbol al primăverii şi al norocului în Germania şi în ţările scandinave.

Potrivit unei legende creştine, lacrimile Fecioarei Maria, care-şi plângea fiul răstignit pe cruce, s-au transformat în mici flori albe, care au primit numele de lăcrămioare sau lacrimile Fecioarei Maria.

Într-o altă legendă se povesteşte că doi prinţi - soră şi frate - se jucau împreună pe toate câmpiile şi în pădurile din regat. Deodată, împărăţia a fost lovită de o boală necruţătoare, ce a secerat multe vieţi omeneşti, printre care şi pe cea a fetei. Fratele a suferit mult după dispariţia surorii sale şi a plecat în lume. Prin toate locurile pe unde se jucase cu sora sa a văzut că au apărut aceste gingaşe flori .

O poveste spune că lăcrămioara din pădure s-a îndrăgostit de privighetoarea care cânta atât de frumos în copacul lângă care înflorise lăcrămioara. Aceasta era foarte sfioasă şi nu îndrăznea să ridice capul spre privighetoare şi să-şi mărturisească dragostea. Într-o zi, privighetoarea n-a mai venit în pădure să cânte. Tristă, lăcrămioara n-a mai înflorit până în luna mai, când s-au auzit din nou triluri de privighetoare.

Remedii naturiste

Autoterapia cu lăcrămioare nu este indicată, aceasta fiind considerată toxică.

Se consideră însă că planta este un remediu natural, cu efect benefic asupra inimii, fiind recomandată, cu prescripţie medicală, în insuficienţă cardiacă şi probleme cardiovasculare. Este un bun diuretic, iar în antichitate era folosit în cazuri de gută şi pentru îmbunătăţirea memoriei.

Parfumul de lăcrămioare

Lăcrămioarele au un miros intens, aparte, având efectul de prospeţime şi se folosesc în industria parfumurilor.

Această esenţă înnobilează orice combinaţie de parfum. O serie de parfumuri de top folosesc această esenţă caldă, suavă şi înmiresmată. Multe femei îşi amintesc parfumul “Lily of the Valley Silver” marca “New Dawn”, foarte popular în anii '80 ai secolului trecut.

Curiozităţi

Lăcrămioara apare pe blazonul oraşului norvegian Lumen.

În Franţa se organizează anual, în luna mai, un festival dedicat lăcrămioarelor.

Lăcrămioara a fost declarată, în 1967, floarea naţională a Finlandei.

Lăcrămioarele - cu florile mici şi graţioase, cu un parfum de o fineţe inegalabilă - au ajuns să fie foarte îndrăgite, devenind un simbol al gingăşiei şi purităţii.