Istoria florilor

Superbele flori reprezintă una dintre expresiile majore ale frumuseţii vieţii, au semnificaţii şi sunt asociate cu culorile, mirosurile şi trairile. Florile reprezintă un adevărat spectacol al naturii şi a însoţit omul încă din antichitate la majoritatea evenimentelor importante din viaţă.

Vă prezentăm, pe scurt, cum a luat naştere această artă a florilor care a evoluat de-a lungul secolelor, ajungând la cote maxime în timpul Renaşterii. La început, plantele erau folosite doar pentru hrana oamenilor. Cu timpul, ele încep să fie utilizate ca simboluri pentru ofrande şi ritualuri funerare aproximativ din anul 7000 î.H.

Se considera că unele plante şi copaci aveau puteri divine, erau adorate şi venerate ca zeii sau ca lăcaşul zeilor, de exemplu stejarul, mesteacănul şi frasinul. Primele ghirlande menţionate în istorie au fost cele egiptene, formate din flori naturale şi artificiale. De la începuturile picturii, existau pictori care desenau flori. Pictarea florilor a avut loc în mod constant în întreaga istorie a artelor plastice şi apare ca o consecinţă a confecţionării buchetelor, ghirlandelor şi coroanelor. În China apar primele texte în care se vorbeşte despre flori, despre selecţia soiurilor nobile ce sunt asociate cu sentimentele. Parcuri imense de flori împrejmuiau palatele împăraţilor chinezi, cu flori precum azaleea, camelia, crinul, lotusul sau trandafirul.

Din secolul al VI-lea în China apar vasele frumoase şi aranjamentul florilor în funcţie de mărime, culori şi simbolistica lor. Puţin mai târziu călugări budişti vor trece această artă în Japonia, ceea ce va duce la apariţia şcolilor de Ikebana. După arta florală, se dezvoltă arhitectura, sculptura şi poezia, iar în viaţa cotidiană a oamenilor, florile sunt utilizate în producerea parfumurilor şi în alimentaţie. Lumea florilor nu este limitată la cunoscutele grădini, ci este perpetuată prin cele mai diverse creaţii ale omului.

Egipt

Florile au fost foarte apreciate în Egiptul antic, făcând parte din miturile religioase, dar erau preţuite nu numai pentru calităţile lor simbolice, ci şi pentru parfumul extras din acestea, devenind o necesitate în viaţa de zi cu zi a Egiptului. Opere din frunze de palmier au fost găsite lângă mormântul lui Tutankhamon, în 1349 î.Hr. Egiptenii cunoaşteau foarte bine plantele medicinale, pe care le foloseau pentru unguente, parfumuri şi ritualuri de îmbălsămare. Ei au fost pasionaţi de arta grădinăritului şi horticultură.

Florile au fost prezente şi în ceremoniile mortuare şi au fost înfăţişate în tablouri, utilizate la decorare, la monumente, în palate şi temple. De asemenea, se făceau buchete pentru a fi oferite celor morţi. Tablourile înfăţişează deseori personaje care oferă buchete de flori care conţin ramuri de măslin, flori de mure, flori de soc, crizanteme, narcise, irişi. Majoritatea rămăşiţelor de plante care au fost găsite în mormintele faraonilor aparţin florei sălbatice de pe câmpuri, dar, deoarece grădina şi grădinăritul erau preferate în Egipt, ei au folosit apoi şi florile. Grădinile erau decorate cu fântâni, arbori pletoşi şi foarte multe flori, printre care maci, trandafiri, albăstrele, crini, rezede, mirt, dar cea mai importantă era lotusul.

India

Din cele mai vechi timpuri, poate că nimeni nu a iubit atât de mult florile, ca hinduşii. Florile sunt prezente în grădini, dar şi în toate ornamentele grafice şi plastice. În cele două mari epopei naţionale sunt întotdeauna prezente florile, copacii şi fructele, iar în viaţa de zi cu zi femeile au utilizat florile pentru a-şi spori frumuseţea, combinându-le cu multă delicateţe. Dintre cele şaptezeci şi patru de arte pe care trebuiau să le înveţe adolescenţii, trei sau patru se refereau la flori, de exemplu: arta florarilor în grădini, confecţionarea coroanelor pentru petreceri şi înmormântări, precum şi arta de a face ghirlande ornamentale.

Iran

Era celebru pentru grădinile sale, aşa-numite paradisuri în care pe lângă arbori existau multe flori, precum toporaşi, zambile, lalele, narcise, maci, trandafiri, crini, liliac şi mirt. De altfel, Iranul era numit Ghiulistan (trandafir), iar capitala sa - Susa (oraşul crinilor).

Grecia

Influenţa botanică în arta greacă este evidentă, constantă şi rafinată. Cu toate acestea, din cele trei ordine de arhitectură care au apărut unul după celălalt în Grecia - doric, ionic şi corintic - numai ultimul prezintă ornamente vegetale.

Sculptorii greci au folosit de multe ori flori datorită influenţei din arta egipteană şi siriană. În frize există flori de lotus care alternează cu flori roz şi flori de crin. Florile au constituit elemente decorative în frize pe vase, frize în temple, decoraţiuni de camere, rochii, chiar pe scuturi şi armuri. De asemenea, au existat pictori celebri în arta greacă, ca Pausias, marele pictor de flori şi ghirlande, tema florală fiind prezentă şi în poezie, unde trandafirul este incontestabil numit ”regina florilor”.

Grecii dau un simbolism fiecărei flori şi le asociază cu zeii. De exemplu: trandafirul este simbol al Afroditei, reprezintă frumuseţea perfectă; măslinul este simbolul Athenei şi al celor care au câştigat războaie, precum şi al păcii; laurul (dafinul) este simbol al lui Zeus, al luiApollo şi al câştigătorilor Jocurilor Olimpice; frunza de palmier este simbolul lui Poseidon; frunza de viţă de vie este simbolul lui Dionysus şi al fertilităţii.

În lumea greacă, coroanele şi ghirlandele sunt folosite în diverse scopurit. La nunţi, mirele purta o coroană de viţă de vie, iar mireasa purta una de mirt. Au fost confecţionate coroane cu trandafiri pentru a le da celor dragi. Coroanele de măslin au fost purtate în paradele soldaţilor victorioşi.

Roma antică

În Roma antică, florile se bucurau de o atenţie deosebită. Poetul Horaţiu spunea că “plantele de ornament, trandafirii şi mixandrele au luat locul altor plante mai folositoare”. În celebrele grădini romane, locul principal era ocupat de flori, care erau folosite la împodobirea templelor, locuinţelor şi băilor, iar printre cele mai apreciate erau lalelele, zambilele, narcisele, violetele, gladiolele, iar garoafele şi trandafirii se cultivau iarna în sere din sticlă. Pe vremea împăratului Seneca, la Roma se plantau flori în ghivece, iar împăratul Nero (54-68) patrona aşa-numitele “ploi” cu petale de trandafir, închinate zeiţei Venus.

Coroanele romane de flori şi frunze erau mai complicate decât cele greceşti, fiind făcute cu mai multe răsuciri, cu fire de argint şi aur. Dar aveau aceeaşi simbolistică precum cele ale romanilor. Coroana era un simbol al onoarei, rangului şi triumfului. Cea a împăraţilor şi patricienilor (bogaţi) erau din aur sau argint cu pietre preţioase (Cesar avea coroana din crenguţe cu frunze de laur).

Coroanele pentru femei se confecţionau din tuberoze, iar miresele şi soţiile purtau coroane de mirt. Aceste coroane se puteau procura din magazine sau pieţe de flori. Pentru zilele de sărbătoare se făceau ghirlande pentru coloane, ferestre şi pereţi, acestea fiind antecedentul ghirlandei de piatră ca decor arhitectural. Unele ghirlande erau confecţionate cu frunze de laur, stejar, iederă, flori, fructe. Exista o mare piaţă unde se vindeau flori şi astfel au apărut primele florării. Într-o primă etapă, biserica interzicea utilizarea florilor în multe ritualuri şi festivaluri religioase, deoarece este considerată o practică păgână. Utilizarea trandafirului, de exemplu, nu a fost acceptată decât mai târziu.

Până în secolul al XII-lea, florile le găsim numai în biserică ca decor arhitectural (flori de piatră), în miniaturi de cărţi sau în romane şi cântece literare. Până atunci, florile erau cultivate în grădinile mânăstirilor în scopuri medicinale sau culinare. Apoi simbolismul florilor se schimbă apărând ghirlandele şi buchetele. Treptat, încep să se decoreze bisericile cu flori sălbatice, cum ar fi violetele, irişi şi crini. În anul 1006 se înfiinţează Ziua tuturor Sfinţilor în care coroane mici sunt oferite morţilor. Florile apar pe scuturile cavalerilor şi a familiilor nobile cum ar fi: fleur de lis Bourbono în Franţa; thisle în Scoţia; trifoiul Irlanda

Contribuţia culturii arabe se observă în istoria plantelor şi florilor din Europa, fiind foarte importantă şi menţinută de Spania şi Sicilia. Arabii introduc noi specii şi grădini sofisticate ce avea sisteme de irigare. Influenţa arabă se observă în mod obişnuit în grădinile medievale ale mănăstirilor cu aspect pătrat şi geometric.

Dacia

În Dacia, în grădini se aflau atât plante folosite în scopuri medicinale, cum ar fi mătrăguna, spânzul, iarba mare, cât şi plante utilizate în scop decorativ, cum ar fi merişorul, albăstreaua, lăcrămioarele, bujorul sau priboiul.

Perioada gotică

Din secolul al XIII-lea încep să se amenajeze grădini private în castele. Acestea sunt grădini cu plante ornamentale, flori şi bazine cu apă, ca un paradis particular. Din această perioadă se fac primele studii despre plante şi apar ierbare ilustrate.

Floarea este utilizată la festivaluri şi ritualuri religioase cu un sens simbolic. Se decorau străzile cu flori de sărbători, când se aruncau petale de flori de la ferestre. De asemenea, se împodobea pardoseala camerelor cu petale de lavandă, trandafir, violete şi cimbru. Se făceau ghirlande de flori pe care le atârnau pe pereţi sau de grinzi, pentru a decora şi parfuma atmosfera. Se decorau mesele de banchet cu flori, dar nu se foloseau vase. În luna mai se sărbătorea sosirea primăverii cu ghirlande şi coroane, iar în multe oraşe regina festivalurilor era încoronată.

Perioada Renaşterii

Acum se creează primele grădini botanice, cu specii aduse din America, în Pisa (1547), Oxford (1632), Versailles (1657), Florenţa şi în Valencia. În Frankfurt se înfiinţează bursa pentru comerţ şi import de flori. Apare obiceiul de a se pune flori în vase pe mese, în faţa busturilor şi a statuilor. Florile se transformă într-un element decorativ esenţial în casele nobililor şi în palate. Florile devin o prezenţă permanentă în toate tablourile cu temă religioasă, iar poeţii şi figurile literare purtau coroane de laurel ca Dante şi Petrarca. De acum florile vor fi permanent prezente în viaţa cotidiană excelând prin grandoare, frumuseţe, stil şi culoare. Prezenţa lor impresionează şi fascinează deoarece creează un cadru splendid atât prin cromatică, cât şi prin miresmele ce ne învăluie.

Întotdeauna florile reprezintă o surpriză pentru orice persoană care le primeşte, fiind considerat un cadou emoţionant pentru toate semnificaţiile cu care sunt asociate. Este o modalitate de a ne exprima sentimentele fără a spune nimic, iar frumuseţea şi aroma florilor nu vor putea fi uitate uşor.