Irisul sau Zeiţa Soarelui [video]
alte articole
Irisul sau stânjenelul este o plantă de grădină foarte îndrăgită, care se prezintă ca o "prinţesă" delicată ce cucereşte prin mirosul discret şi prin culorile fantastice ce încântă ochiul. Aceasta este o plantă perenă, face parte din familia Iridaceae, cuprinzând specii cu rizomi sau bulbi, astfel că întâlnim peste 210 specii, majoritatea fiind destinate plantării în grădină. Datorită frumuseţii deosebite şi fiind uşor de cultivat, a primit denumirea de "orhideea săracului". Aceste minunate flori răspândite în natură şi cunoscute pentru caracteristicile ornamentale, cât şi pentru proprietăţile medicinale şi alimentare, au o istorie foarte bogată.
Se crede că irisul ar fi apărut acum 50 de milioane de ani, iar numele derivă de la latinescul "iris iridis", care înseamnă "mesager al zeilor" sau "zeiţa curcubeu".
Există o mulţime de combinaţii cromatice ale acestei flori: albastru şi mov, alb şi galben, roz şi portocaliu, brun şi roşu sau chiar negru. Locul unde îşi expune frumuseţea este destul de variat, de la deşert la terenuri unde temperatura este mai rece, în mlaştini, dar marea majoritate sunt întâlniţi în zonele cu climă temperată. Prin plaja lungă de culori pe care o prezintă, irisul a încântat şi inspirat mulţi scriitori, oameni de artă, cât şi designeri în prezentările de modă. În principiu, este o plantă ornamentală, dar numai Iris Germanica (Iris de Florenţa) se poate folosi în industria cosmetică şi pentru producerea parfumurilor.
Legende despre această "Zeiţă a naturii"
Numele provine din mitologia greacă, Iris fiind "Zeiţa Soarelui", care avea menirea de a fi mesagerul lui Zeus între Olimp şi pământeni. Legenda spune că, în călătoriile sale, zeiţa marca un curcubeu pe cer cu paşii săi. La romani, irişii erau culeşi de vestale, ca simbol al păcii, al somnului şi al morţii, de unde şi obiceiul păstrat până azi de musulmani, de a planta o tufă de irişi pe morminte.
Odată cu creştinismul, irisul a fost considerat floarea Fecioarei Maria, simbol reprezentat în zilele noastre de crin. Deci irisul reprezenta credinţa, protecţia divină şi înţelepciunea.
A fost simbol al regalităţii franceze înaintea crinului. O legendă franceză povesteşte că soţia lui Clovis, primul rege al francezilor (481-511), era creştină, iar ea l-a atras spre această credinţă şi pe soţul său. Când regatul a fost invadat de un trib germanic, acesta a promis că, în cazul în care va ieşi învingător, va deveni creştin şi va înlocui cele 3 broaşte de pe stindard cu 3 irişi. Aşa a rămas irisul emblema de pe steagul de luptă.
Irisul a rămas un simbol oficial al Japoniei, alături de crizantemă.
În Japonia cultivarea irisului era interzisă săracilor, deoarece aceste flori reprezentau un privilegiu al claselor aristocrate. Fiind cunoscute proprietăţile cosmetice ale acestei flori, femeile japoneze încălcau legea şi le cultivau în locuri ascunse, de multe ori pe acoperişul din stuf al caselor.
Este de menţionat o legendă despre regele francez Ludovic al VII-lea (1137-1180), care a visat înaintea unei bătălii că, dacă doreşte să fie biruitor, steagul de luptă trebuie să aibă ca emblemă un iris. Tot aşa se spune despre Ioana d'Arc că, atunci când a învins trupele engleze, a purtat un steag alb cu emblema "Dumnezeu binecuvântează Franţa", care avea forma unei flori de iris.
Toate aceste legende justifică semnificaţia florii de iris ca simbol al protecţiei divine şi regalităţii franceze.
În Europa, istoria horticolă a irisului începe din secolul al XIX-lea, când apar primele colecţii renumite de irişi, care există şi în zilele noastre cu sute de specii, cum ar fi cele din Parcul floral din Paris, Grădinile din Hamburg şi Wursburg, Parcul Valentino din Florenţa etc. În general, speciile sunt din Europa, Asia, America de Nord şi chiar din Africa de Nord.
Ce simbolizează irisul
După cum am spus, iris înseamnă curcubeu, în mitologia greacă fiind "zeiţa mesageră a iubirii". Deci irisul este asociat cu comunicarea, aşa că este foarte potrivit pentru transmiterea unui mesaj de dragoste, apreciere sau prietenie.
Semnificaţia irişilor după culori: mov este simbol al "înţelepciunii şi al complimentelor", albastru simbolizează "credinţa şi speranţa", cel galben simbolizează "pasiunea", iar cel alb reprezintă "puritatea".
Unele varietăţi de iris
Din vremuri străvechi, în limbajul florilor irisul simboliza veştile bune, fiind considerat vestitorul primăverii, având o paletă cromatică minunată şi un parfum special.
Mai puţin cunoscute şi chiar mai interesante şi fermecătoare sunt speciile de iris care înfloresc la sfârşitul lunii decembrie - începutul lunii ianuarie, când grădina este lipsită de multă culoare. Prima varietate ce apare este Iris Unguicularis sau aşa-numitul iris algerian, cum este numit de americani. Acesta poate creşte într-un loc pietros uscat şi cu o expunere bună la soare, înflorind haotic, în funcţie de căldura verii precedente, procesul prelungindu-se de la Crăciun până în perioada Paştilor. Cel mai cunoscut iris din perioada iernii este "Iris Reticulata", ce creşte mai mult de 15 cm în înălţime.
Cele mai bune soiuri cotate sunt "Mary Bernard" (albastru-purpuriu), "Abington Purple" (albastru) şi "Walter Butt", care au un miros aparte, fără egal.
Plantaţi în locuri potrivite, irişii ne bucură cu florile lor superbe în tonuri calde şi reci, alternând în forme şi modele, cu o multitudine de culori, pe care nicio altă floare nu o poate oferi.
Ştiţi ce floare sunteţi? Pentru cei născuţi în zilele de 5, 14 şi 23: indiferent de lună, deţineţi din calităţile şi farmecul florii.
Iubiţi "IRIŞII" pentru prezenţa lor uimitoare şi pentru calităţile cromatice pe care ni le pot transmite, încercând să facă lumea mai frumoasă.
