Intră cineva garantat în finala prezidenţială? "Ciolacu beneficiază totuşi de o maşinărie politică absolut infernală"
Premierul PSD Marcel Ciolacu este singurul care are şanse aproape de 100% să intre în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, pentru că beneficiază de "o maşinărie politică absolut infernală", a apreciat consultantul politic George Rîpă, în emisiunea "Pe bune", realizată de jurnalistul Răzvan Zamfir.
Răzvan Zamfir: Credeţi că e cineva garantat în finala prezidenţială?
George Rîpă: 100% cred că nu e nimeni sigur că va intra în turul doi. Dar cred că este un singur candidat care are şanse apropiate de acest procent, să fie acolo. Şi acel candidat este Marcel Ciolacu. Chiar dacă acum se află puţin în spatele domnului Geoană, beneficiază totuşi de o maşinărie politică absolut infernală. Şi asta ne-a arătat Partidul Social-Democrat la aproape toate alegerile, cu excepţia europarlamentarelor din '14 şi '19. Nu, infernală poate fi şi în sensul bun.
Răzvan Zamfir: Sunt cunoscute valenţele pozitive ale iadului.
George Rîpă: Din punctul ăsta de vedere, cred că domnul Ciolacu are şanse de a ocupa primul loc în primul tur al alegerilor prezidenţiale, urmând ca pentru al doilea loc să se bată, în momentul de faţă, cred eu, cu şanse destul de apropiate ceilalţi trei candidaţi. Adică doamna Lasconi, încep cu dumneaei, pentru că e o doamnă, domnul Geoană şi domnul Ciucă.
Cu menţiunea că pentru domnul Ciucă va trebui ca partidul să facă nişte eforturi infernale. Uite, folosesc încă o dată termenul ăsta, pentru a-l duce acolo. Pentru că ce vedem la PNL este faptul că, deşi l-ai avut aici pe Primarul General al Capitalei, nu reuşeşte să vină cu nişte candidaţi, deşi există politicieni cu vizibilitate acolo şi în care oamenii au încredere, nu reuşeşte să vină cu candidaţi care să se apropie de scorul partidului.
Şi nu discutăm despre un PNL umflat la 40%, aşa cum a fost la câteva luni după ce alegerile s-au apropiat de 40%, după ce Klaus Iohannis a câştigat prima dată alegerile prezidenţiale.
Vorbim de un PNL la 20%, 22%, 23%. Ei, în momentul în care vii şi la Bucureşti cu domnul Burduja, şi la prezidenţiale cu domnul Ciucă, înseamnă că ai o problemă de selecţie în modul în care îţi alegi oamenii. Sunt mulţi oameni acolo, nu vreau să dau nume, care probabil ar funcţiona mult mai bine în calitatea asta de candidat decât domnul Ciucă.
Răzvan Zamfir: Am vorbit mai devreme despre domnul Bolojan.
George Rîpă: La domnul Ciucă s-au investit foarte mulţi bani, s-au făcut eforturi, ştiu că lucrează foarte multă lume cu el, dar nu reuşeşte să facă pasul ăsta... de la ce este domnia sa, militar, sau ce vrea să creadă lumea că este, la cea de politician.
Răzvan Zamfir: Şi culmea, l-aţi văzut în interacţiunea cu Ursula von der Leyen, cu preşedintele Cehiei, a ţinut un discurs în limba engleză, chestiuni pe care, atunci când le punem pe masă, la plusuri şi minusuri, oamenii le evaluează diferit. De exemplu, când nu vorbeşte un candidat o limbă străină, ne facem de râs cu el în străinătate. Când vorbeşte într-o limbă străină, doamne, asta se subînţelege, nu-i mare lucru.
Antonio Amuza (sociolog): Sunt atribute pe care cetăţenii români le caută intens când vine vorba despre alegerile prezidenţiale.
Răzvan Zamfir: Dar sunt pertinente solicitările astea? Sau ne-a intrat nouă în cap că trebuie să fie...?
Antonio Amuza: Sunt şi ceva complexe provinciale pe care le avem în continuare. Adică nevoia asta - candidaţii să performeze foarte bine, pentru că sunt reprezentanţii noştri şi merg acolo să vorbească la televizor. Funcţionează în continuare şi genul acesta de elemente în construcţia personajului sau profilului prezidenţiabil în mintea cetăţenilor români. Dar asta nu înseamnă că nu există un trend ascendent în zona de emancipare. Adică, am înţeles cumva mai bine şi care este rolul Preşedintelui.
Pe de altă parte, nici din punct de vedere constituţional, aşa cu adevărat nu am văzut în ultimii 10-20 de ani un preşedinte care să se ocupe strict de propriile atribute. Că am avut preşedinţi jucători sau nu, de fiecare dată am văzut preşedinţi care au mers dincolo de atribuţiile pe care le au cu adevărat...
Răzvan Zamfir: Preşedinţii care au făcut mai mult decât ar fi trebuit şi cei care au făcut mai puţin.
Antonio Amuza: Sau mai puţin decât ar fi trebuit şi atunci, automat, modul în care ne alegem preşedintele de foarte multe ori merge dincolo de fişa postului acestuia. Şi atunci, contează şi modul în care joacă un rol pe scena publică, contează şi dacă ştie sau nu o limbă străină. Profilul, să nu uităm... Klaus Iohannis a fost ales ca principalul neamţ al românilor. Pentru că noi avem fetişul ăsta al nemţelăriei, inclusiv în termeni de maşini, case, apartamente şi aşa mai departe.
George Rîpă: Lucru nemţesc...
Antonio Amuza: Lucru nemţesc, e lucru nemţesc. Preşedintele nemţesc aparent nu a fost neamţ, nu a fost chiar ca atare, cel puţin asta spun românii acum.
Răzvan Zamfir: Dar de ce are Geoană imaginea asta atât de bună în România? Pentru că în momentul în care făcea politică activă în ţară, s-a lovit de multe reproşuri. Nu are sens să plonjăm în memorie până la alegerile prezidenţiale din 2009, când s-a dus la Vântu acasă, aşa! Dar cum n-a fugit? Adică până unde ideea asta că tocmai dacă a fost acolo şef peste birocraţia, şef-adjunct peste birocraţia NATO eşti şi ceva...?
Antonio Amuza: În momentul în care te bucuri de genul ăsta de asociere, automat, apropo de complexele provinciale de care vorbeam, ai stat lângă Trump în poză. Să nu uităm, ultima dată, când Dragnea mergea prin Statele Unite să caute fotografia cu Donald Trump la momentul respectiv. Nevoia asta de validare e foarte importantă pentru o bună parte a electoratului. Mi se pare totuşi că nu mai este atât de tare sau atât de intens căutată de politicienii noştri. Iar asta vorbeşte inclusiv despre societate, nu doar despre modul în care fac politică.
Răzvan Zamfir: Asta e o chestie interesantă. În urmă cu câţiva ani, Călin Popescu-Tăriceanu plătea zeci de mii de euro, cred că dolari, că era în SUA, să se fotografieze cu un vicepreşedinte american, ceva de genul ăsta.
George Rîpă: La fel cum şi Liviu Dragnea a plătit să facă poza aia de chelner, că stătea Trump la o masă şi trecea lumea a treia prin faţa lui.
Răzvan Zamfir: Şi acum nu mai merge nimeni să se pozeze…? În afară de Ursula von der Leyen, nu s-au tras în cadru cu nimeni?
George Rîpă: Eu cred că lucrurile astea, gen facem o poză, un selfie, şi omul ăla e în spate la 100 de metri şi uite, o poză cu Papa, şi Papa e la balcon, cred că lucrurile astea nu mai emoţionează atât de mult românii. Dar, pe de altă parte, sunt nişte calităţi absolut obligatorii. De exemplu, cunoaşterea unei limbi străine.
Şi mă refer la limba engleză. Că îmi amintesc pe Crin Antonescu, îl întreba CTP în 2009, să zică ceva în engleză, şi Crin a zis, doamne, eu nu prea mă pricep la de-astea, şi a încropit el ceva acolo în limba franceză. Era mai bun pe franceză. Şi a ieşit relativ ok, da. Dar, până la urmă, doamne, fără limba engleză nu poţi să te mişti în lumea asta. Oriunde, dacă în momentul de faţă te paraşutezi din spaţiu şi cazi undeva, de la o insulă oarecare din Pacific, prin Europa, în Africa, sau unde vrei, în limba engleză, cât de cât s-ar putea să te înţelegi cu oamenii ăia.
Pe de altă parte, lucrurile la nivel internaţional nu se fac cu translator. Nu poţi să stai cu translatorul lângă tine, într-un tête-à-tête, aşa cum făcea Ceauşescu cu Mobutu Sese Seko, sau mai ştiu eu, cu ce lider african. Lucrurile se fac în dialoguri, se poartă între doi oameni, undeva retras, acolo unde relaţionezi cel mai bine.
Plus că, chiar dacă eşti la o reuniune, să zicem, internaţională, să stai cu casca în ureche, să-ţi traducă ăla, să nu ştiu ce, iei cuvântul în limba ta, nu se mai practică aşa ceva.
Uite, de exemplu, astăzi nu ştiu să fie vreun lider în Consiliul European care să nu vorbească, inclusiv Klaus Iohannis. Pe asta a avut-o! Deci, din 10 chestii pe care trebuia să le bifeze, a bifat una, la limbi străine a stat bine.
Răzvan Zamfir: Mai bine decât la română!
George Rîpă: Şi soţia profesoară de engleză!
Răzvan Zamfir: Era de meserie… A contat, a făcut meditaţii!
George Rîpă: Cred că a făcut cu el acasă, da!
Antonio Amuza: Nu doar acasă...
Răzvan Zamfir: Şi în deplasare!
George Rîpă: Exact! Deci asta cu limba străină mi se pare obligatorie, dincolo de alte atribute ale unui preşedinte, care sunt atribute morale, în primul rând.
Eu cred că oamenii se uită, în primul rând, ca persoana respectivă să fie o persoană cinstită. Înainte de a discuta despre experienţa politică externă, experienţa pe zonă de apărare, justiţie şi aşa mai departe. Adică lucrurile care ţin de Preşedinte, constituţional.
Domnule, în primul rând, în momentul în care îţi alegi Preşedintele, îţi alegi şi o persoană dreaptă, onestă, cinstită.
