Fiul lui Ursu, românul care a murit pentru toţi românii: Îndreptaţi aservirea magistraţilor faţă de fosta Securitate

Nemulţumit profund de modul cum funcţionează justiţia din ţara noastră, Andrei Ursu, fiul celebrului disident omorât în bătaie de comunişti, Gheorghe Ursu, i-a adresat săptămâna trecută, o impresionantă scrisoare deschisă premierului Victor Ponta în care îi semnalează acestuia că magistraţii care s-au ocupat de caz sunt aserviţi intereselor fostei Securităţi şi au dus o politică de muşamalizare a crimelor Securităţii, scrie ziarulring.ro

Gheorghe Ursu şi-a pierdut viaţa în închisoare pentru că a vrut să dezvăluie cum a dat Ceauşescu ordin ca blocurile din Capitală afectate de cutremurul din 77 să fie doar tencuite şi zugrăvite, fără a fi consolidate.

"Vă scriu pentru a vă ruga să îndreptaţi o ruşine a justiţiei române: ruşinea aservirii unor magistraţi faţă de interesele şi influenţa fostei Securităţi. Aceşti magistraţi militari fac o batjocură din condamnarea crimelor comunismului în România, stârnind dezgustul opiniei publice şi nedumerirea presei şi organismelor internaţionale care se aşteptau ca ţara noastră să reuşească în sfârşit să-şi asume trecutul şi să se rupă de complicităţile perioadei de tranziţie la democraţie", şi-a început fiului lui Gheorghe Ursu scrisoarea adresată premierului României.

Andrei Ursu şi-a manifestat speranţa că premierul Victor Ponta nu a fost atins/marcat de "aripa malefică" a binomului torţionar "Partid-Securitate", adică fosta poliţie politică.

"Domnule prim-ministru, nu ştiu în ce măsură dictatura comunistă sub Ceauşescu v-a afectat direct şi personal. Milioane de oameni care au trăit cu frica Securităţii şi a informatorilor, la cozi nesfârşite, fără speranţă; fără alimente de bază, lumină şi căldură; cu raţia de două ore de televiziune pe zi slăvindu-l pe dictatorul ale cărui decizii arbitrare şi megalomanice le făcuseră viaţa amară; şi pe care trebuiau ei înşişi să-l aplaude, scandând dezgustătoarele lozinci pe trasee, în adunări, la uriaşele mitinguri ce-au lăsat o cicatrice încă sensibilă pe conştiinţa morală a poporului român. Aceste milioane de oameni nu au uitat", îi transmite Andrei Ursu lui Ponta.

În opinia lui, toţi români ar trebui să le acorde respectul cuvenit celor care, în condiţii de teroare a anilor '80, precum disidentul Gheorghe Ursu, şi-au dat viaţa pentru că, după 1989, să se poată respira aerul libertăţii.

"În cazul de faţă, e vorba de un om care a murit pentru că a avut curajul să se opună şi să pună pe hârtie ceea ce alte milioane gândeau. Un om care a fost ucis pentru că nu a acceptat delaţiunea şi pentru ideea de libertate care, inspirându-i pe revoluţionarii din decembrie 1989, a stat la baza sistemului democratic ce a făcut posibilă cariera dumneavoastră de azi, domnule prim-ministru", a subliniat Andrei Ursu.

În finalul scrisorii deschise, fiul celebrului disident face apel la premier "să-şi exercite atribuţiile legale ale funcţiei pentru a face posibilă înfăptuirea justiţiei în România".

"Până acum, magistraţii Vasilache Ion, Molcuţ Iuliu, Ionescu Ruxandra şi Gunescu Gabriel nu au vrut nici măcar să-l ancheteze pe torţionarului Pârvulescu (n.r.- anchetatorul lui Gheorghe Ursu), cu atât mai puţin să-l judece şi să-l condamne, folosind pretexte pe cât de nelegale, pe atât de aberante. Aici nu e vorba de o încălcare oarecare a legii; e vorba de o continuare sistematică a unei politici (...) de muşamalizare a crimelor Securităţii".

Întrebat de "Ring" dacă intenţionează să se adreseze şi unor organisme internaţionale şi dacă mai vrea să le transmită ceva aleşilor, Andrei Ursu a declarat: "Probabil că voi face plângere şi la CEDO, şi la alte organisme internaţionale, dar eu sper să se rezolve totul aici, în ţară. Şi să se mişte ceva şi la noi. Sunt oameni, politicieni care au făcut carieră datorită acestui nou sistem de după decembrie 1989. Le-am scris reprezentanţilor aleşilor noştri care au profitat de cei care şi-au dat viaţa, ca şi tatăl meu, pentru un nou sistem: pentru libertate, pentru democraţie. Ar fi bine să-şi aducă aminte cui le datorează cariera politică şi, poate, ca o datorie de onoare, să cureţe justiţia pentru că, dacă este ceva de făcut la acest nivel, reprezentanţii aleşilor trebuie să ia act de faptul că oameni ca judecătorul Gunescu sabotează justiţia română şi să facă în aşa fel încât să fie schimbaţi din funcţie pur si simplu. De câte probe mai e nevoie pentru aleşii noştri, vorbesc de toată ierarhia (preşedinte, premier, ministrul justiţiei) care au spus, cel puţin formal, că vor să condamne comunismul şi să reformeze justiţia? Păi cum o reformează dacă în tribunalele militare mai există oameni total aserviţi fostei Securităţi?!...".

Traseul dosarului nesoluţionat din 1990 este pe rol este absolut halucinant. Pentru a da un exemplu - colonelul Gabriel Gunescu, judecătorul care în octombrie 2013 a respins solicitarea fiului lui Gheorghe Ursu de a permite anchetarea maiorului de Securitate Marin Pârvulescu, care a coordonat "anchetarea" lui Ursu, a oferit câteva justificări incredibile pentru sentinţa dată.

Acesta a susţinut că Ursu a fost, de fapt, "un privilegiat" al regimului pentru că "a vizitat toate ţările din Europa", iar fiul său "era stabilit în SUA" şi totuşi nu a fost dat afară din serviciu.

"În speţă, este totuşi dificil de considerat că victima a fost un adevărat "dizident politic."(...) După cum am arătat, "opoziţia" victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind şi din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim”, afirmă colonelul Gabriel Gunescu.

E vorba de un om care a murit pentru că a avut curajul să se opună şi să pună pe hârtie ceea ce alte milioane gândeau. Un om care a fost ucis pentru că nu a acceptat delaţiunea şi pentru ideea de libertate care, inspirându-i pe revoluţionarii din decembrie 1989, a stat la baza sistemului democratic ce a făcut posibilă cariera dumneavoastră de azi, domnule prim-ministru

În plus, în motivarea deciziei de a nu admite anchetarea maiorului de securitate Pârvulescu, judecătorul opinează că în 1985, anul în care a murit Ursu, regimul comunist nu îşi mai extermina "sistematic" opozanţii, aşa cum se întâmpla în anii 50. În consecinţă, Gunescu concluzionează că uciderea lui Gheorge Ursu nu poate fi privită ca o crimă împotriva umanităţii ci ca omor calificat, pentru care deja au fost pedepsite alte persoane, respectiv Marian Clită (infractor care l-a bătut în arest pe Ursu) şi ofiţerii de Miliţie Mihail Creangă şi Tudor Stanică, căruia, de altfel, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti i-au amânat în februarie 2014, pentru a zecea oara, executarea pedepsei cu închisoarea, motivând că acesta este grav bolnav.

Cazul disidentului Gheorghe Ursu

Inginerul Ursu a fost arestat pe 17 septembrie 1985, sub acuzaţia de deţinere ilegală de valută, o acuzaţie fabricată de comunişti. După două luni de anchete, coordonate de maiorul Pîrvulescu, Ursu a murit.

"Crima" inginerului Ursu a fost intenţia de a trimite prietenilor săi de la Europa Liberă informaţii despre faptul că "cel mai iubit fiu al poporului", Nicolae Ceauşescu i-a cerut să fie părtaş la condamnarea la moarte a sute de bucureşteni.

În calitate de inginer constructor specializat în seismologie şi şef de atelier de proiectări, Ursu a luat parte la o şedinţă în care Ceauşescu a dat personal ordin de oprire a lucrărilor de consolidare la blocurile din centrul capitalei (Scala, Patria) grav avariate de cutremurul din 77.

Ceauşescu, pe care crăpăturile ce vârstau clădirile îl deranjau vizual când trecea cu maşina prin centrul Capitalei, a dat dispoziţia ca acestea să fie pur si simplu acoperite cu un strat de tencuială şi var, căci consolidările ar fi durat mult şi consumau din fondurile ce trebuia direcţionate masiv către ridicarea Casei Poporului.

Ursu a refuzat să fie părtaş şi, mai mult decât atât, a vrut să facă publică în întreaga lume liberă, prin intermediul prietenilor săi de la Europa Liberă, crima lui Ceauşescu.

Denunţat, inginerul a fost arestat, însă nu de Securitate, pentru a nu se stârni valuri pe plan internaţional, căci Europa Liberă, unde Ursu trimisese scrisori, şi chiar şi Ambasada SUA se interesau de el. Lui Ursu i s-a fabricat un dosar de delicvent de drept comun şi a fost arestat de Miliţie sub acuzaţia de deţinere ilegală de valută.

De anchetarea lui Ursu s-a ocupat însă securitatea, însărcinat cu coordonarea interogatoriilor fiind maiorul Pârvulescu. Deşi securiştii intraseră în posesia jurnalului în care disidentului scrisese despre legăturile sale atât din ţară, cât şi din străinătate, anchetatorii au vrut că Ursu să se incrimineze personal, dând declaraţii pentru a nu fi obligaţi să facă public jurnalul în care inginerul îl acuza pe Ceauşescu practic, de genocid.

Ursu a fost bătut crunt pentru a îşi mărturisi "crimele" şi a turna eventuali "complici." Sub coordonarea securităţii, miliţieni l-au bătut cumplit, ajutaţi de deţinuţi. Ursu era adus pe pătură de la interogatorii şi luat în serie de colegii de celulă năimiţi de securişti. În cele din urmă, intestinul subţire i-a fost spart de atâtea bătăi. Lipsit de tratament medical, infecţia s-a răspândit. Ursu a fost dus cu mare întârziere la spitalul penitenciarului Jilava, unde a murit.