Faimoasa expresie "panem et circenses", ieri şi astăzi
alte articole
Cei mai mulţi dintre noi au avut ocazia să audă deseori această expresie latină, dar ştiţi ce înseamnă Panem et circenses? Semnificaţia expresiei - tradusă literal prin "pâine şi circ (jocuri)" - ne duce cu gândul la Roma antică şi la un poet, Juvenal, celebru pentru satirele cu care denunţa nefirescul din vremea sa.
Juvenal a fost ultimul poet latin care a folosit satira şi şi-a găsit cei mai mari exponenţi în Horaţiu, Lucilius şi Persius. Caracteristica principală a satirei era varietatea temelor pe care le aborda. S-a născut probabil la Aquino la mijlocul secolului I d.Hr. şi s-a mutat la Roma pentru a-şi finaliza primele studii. La o vârstă matură, a început să compună primele sale satire, care sunt în număr de 16 şi sunt împărţite în cinci cărţi, a căror ordine corespunde cu ordinea în care au fost publicate.
Expresia în cauză, de fapt, este preluată dintr-unul dintre cele mai celebre poeme ale sale (Satira X, cea despre deşertăciunea bunurilor false şi necesitatea de a cere zeilor un mens sana in corpore sano) şi explică, raportat la contextul epocii sale, aspiraţiile poporului: distribuirea gratuită a pâinii şi jocurile gladiatorilor în circ. Dar de ce această expresie se mai aude des şi astăzi? Care este sensul actual al expresiei Panem et circenses?
Faimoasa expresie "panem et circenses", indică imensul rol politic şi social pe care divertismentul îl avea în societatea romană.
Din timpuri imemoriale, jocul a fost una dintre activităţile sociale umane prin excelenţă, un moment fundamental de agregare în orice epocă şi în orice loc, atât în sfera publică, cât şi în cea privată. Mai multe civilizaţii antice au exaltat această activitate, cum ar fi grecii şi etruscii antici. Dar romanii au fost, fără îndoială, poporul care, mai mult decât oricare altul, a acordat un loc central petrecerii timpului liber, instituţionalizând jocul şi multe alte ocazii de distracţie. Pentru a-şi asigura simpatia maselor romane, cei puternici trebuiau să ofere poporului "pâine şi jocuri". La Roma, jocurile spectaculoase se desfăşurau în marile amfiteatre şi în tot oraşul. Aveau loc lupte de gladiatori, curse de care de luptă şi multe altele.
Panem et circenses: satira lui Juvenal
[…] iam pridem, ex quo suffragia nulli / uendimus, effudit curas; nam sie dabat olim / imperium, fascio littorio, legiones, omnia, nunc se / continet atque duas tantum res anxius optat, / Panem et circenses – ‘[…], sau "din păcate, de când nu se mai vând voturi, [poporul] şi-a pierdut orice interes; înainte îşi atribuia totul, puteri, fasce, legiuni; acum lasă totul aşa, tânjeşte doar după două lucruri: pâine şi jocuri". (Juvenal, Satira X, 77-81)
Juvenal descrie ceea ce plebeii romani, neştiind de tergiversările privilegiaţilor, se mulţumeau să aibă: o împărţire periodică şi gratuită de cereale (panem) şi posibilitatea de a participa la jocurile de circ (circenses). În acest fel, potrivit poetului, cei care deţineau puterea şi conduceau îşi câştigau consimţământul poporului, în timp ce acesta din urmă, neînţelegând mizeria a ceea ce primea în comparaţie cu privilegiile celor mai bogaţi, se mulţumea cu puţin, doar cu pâine şi spectacole - luptele de gladiatori, cursele de care şi luptele teribile cu animale. Expresia panem et circenses indică astfel acţiunile celor care îşi câştigă simpatia maselor cu puţin. Cu alte cuvinte, din moment ce poporul aspiră acum doar la două lucruri (pâine şi jocuri, adică hrană şi distracţie), cei care le promit ceva concret le câştigă rapid simpatia, chiar dacă aceste promisiuni nu sunt niciodată respectate.
Practica distribuirii gratuite de grâne era foarte răspândită în epoca romană şi se întâmpla adesea ca magistraţii, sau cei care doreau să facă carieră politică, să fie cei care distribuiau grâne şi organizau spectacole publice pentru a câştiga simpatia poporului. În realitate, pentru un imperiu uriaş precum cel roman, a avea grâne la îndemână era esenţial pentru a asigura nevoile poporului, dar, cu timpul, a devenit un mod prin care diverşii împăraţi câştigau bunăvoinţa plebei - dar şi a armatelor - şi evitau astfel pericolul unor revolte (de fapt, diferitele legi ale grâului se adresau în principal cetăţenilor cu venituri mici şi medii).
Din această perspectivă, aşadar, locuţiunea panem et circenses capătă un sens care pare a fi, în realitate, un adevărat denunţ al demagogiei din partea autorului, atât de mult încât, mai târziu, ea a început să fie folosită în sens critic, pentru a indica o politică menită să menţină consensul poporului şi să-l deturneze, prin divertisment, de la viaţa administrativă rezervată elitelor. Cu alte cuvinte, a devenit o metaforă pentru a descrie o formă de guvernare.
Panem şi circenses, sensul astăzi
Panem e circenses are, prin urmare, un sens foarte precis astăzi: indică un consens (înţeles ca aprobare publică) obţinut nu printr-o bună administrare, ci prin distragere a atenţiei, prin satisfacerea nevoilor frivole şi superficiale ale unei societăţi căreia îi pasă mai mult de aspectele "uşoare" decât de valorile civice mult mai importante. De exemplu, zicala "sărbători, făină şi spânzurători", care în Napoli (Italia) pe vremea Bourbonilor definea viaţa oraşului alcătuită din ospeţe, distribuiri de pâine şi spânzurători publice, a fost făcută tot cu aceeaşi intenţie: demonstrarea faptului că puterea politică era capabilă să menţină ordinea şi legalitatea.
Prin urmare, maxima lui Juvenal este astăzi mai actuală ca niciodată: aşa cum, în acea epocă, oferirea de mâncare ieftină şi oferirea de spectacole şi distracţii era cel mai eficient mod de a cuceri şi de a menţine puterea, astăzi panem et circenses (cu un sens şi mai ironic şi polemic) indică orice atitudine demagogică meschină: în timp ce oamenii sunt distraşi (de televiziune, de exemplu, sau de fotbal sau de orice altă distracţie tipică societăţii moderne), puterea politică "îşi face jocul", flagelând masele şi distrăgând atenţia multor oameni de la problemele reale ale ţării. Şi nu numai, distrugând aproape complet valorile şi spiritualitatea.
Informaţii mult mai detaliate pe site-ul britannica.com, site-ul skuola.net folosit ca sursă principală, alături de Wikipedia şi Nanopress.
