Batik-ul din Java: O tradiţie veche de secole [video]
alte articole
Batik-ul din Java “povesteşte” despre istoria unui popor insular şi despre credinţele sale, aşa cum nu o poate face niciun alt material textil. De la influenţele timpurii ale hinduismului şi ale comerţului islamic până la cererea de ţesături florale viu colorate, foarte apreciate în Europa, batik-ul şi-a croit drum de la Palatul Sultanului din Yokyakarta până la comunităţile săteşti din împrejurimi, unde meşteşugari foarte pricepuţi produc batik pentru o gamă largă de cumpărători şi gusturi.
La origine, sensul cuvântului "batik" era „picături de ceară fierbinte” şi provine din javanezul "ambatik". În zilele noastre, batik are un sens mai larg şi califică diferite tehnici de vopsire, toate bazate pe utilizarea diferitelor substanţe (printre care parafina) care acoperă ţesătura şi împiedică coloranţii să pătrundă în fibre, o caracteristică folosită pentru a crea desene şi modele. Dar nicăieri în lume această metodă de desenare a textilelor nu este atât de rafinată ca în Indonezia.
Batik este una dintre tehnicile de vopsire care constă în aplicarea unor straturi de ceară pe regiunile care vor fi vopsite ulterior (zone rezervate) şi în colorarea părţilor care nu sunt acoperite. Acest proces poate fi repetat de câte ori se doreşte, ceea ce face posibilă suprapunerea culorilor, obţinându-se astfel o varietate foarte bogată de nuanţe. Proprietatea cerii de a se crăpa odată ce s-a întărit permite ca la vopsirea ulterioară să se deseneze linii frânte sau "crăpate", un efect care este caracteristica distinctivă a acestei tehnici de vopsire.
După ce desenul care urmează să fie trasat a fost conceput, acesta trebuie redesenat pe ţesătură, manual, în metoda tradiţională, cu creioane sau markere lavabile care vor dispărea atunci când ceara este întinsă.
Următorul pas este aplicarea cerii pe conturul desenelor. Liniile sunt trasate cu diferite tipuri de "tjanting", o unealtă din cupru cu un rezervor şi diferite duze în funcţie de grosimea liniilor. De asemenea, se pot folosi perii cu părul tare pentru a ridica ceara şi a o depune pe pânză.
Un alt mod de a crea desenele din ceară este cu matriţe, cu un sistem similar celui descris în articolul “Arta de a imprima cu rugină, unică în lume”.
După procesul de tjanting, artistul amestecă culorile dorite şi colorează anumite zone.
Ţesăturile sau hainele pot fi, de asemenea, scufundate în coloranţi temperaţi, urmând ca doar acele zone libere de ceară să prindă culoare. Odată ce ţesătura este uscată, ceara este îndepărtată cu ajutorul căldurii, fie cu fierul de călcat, fie cu apă clocotită. Rezultatele sunt incredibil de frumoase.
Adesea transmis în familie de generaţii întregi, meşteşugul batik-ului este împletit cu identitatea culturală a poporului indonezian şi, prin semnificaţiile simbolice ale culorilor şi desenelor sale, exprimă creativitatea şi spiritualitatea acestuia.
În 2009 această tradiţie antică a fost înscrisă (4.COM) pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.
