Sportul românesc, cu un picior în groapă. Comunică ministerul de resort cu specialiştii?

Ministerul Tineretului şi Sportului a lansat recent în dezbatere proiectul de act normativ vizând modificarea şi completarea Legii educaţiei şi sportului, dezbatere ce se va încheia pe 29 iulie a.c. Tot recent, acelaşi minister a publicat pe site-ul său îndelung aşteptata strategie pentru sport pentru perioada 2016-2032.

Aceste documente au fost făcute publice şi ar urma să producă efecte într-o perioadă în care sportul de performanţă este în picaj - România pleacă la Rio cu cea mai redusă numeric echipă din ultimi 28 de ani, gimnastele au ratat calificarea la Olimpiadă, fotbaliştii noştri s-au întors cu capul în pământ de la Euro 2016 etc.- , iar sportul de masă este, puţin spus, cu un picior în groapă. Din cei circa 3,2 milioane de elevi în sistemul preuniversitar doar 12.203 erau înregistraţi ca sportivi în anul şcolar 2014 - 2015, avem o pistă de atletism la 1,2 milioane de oameni, avem o finanţare de 0,07% maxim din PIB pentru sport şi tineret, iar România este pe locul 3 în Europa la obezitate, explica recent Constantin Caliman, director adjunct în Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

Nu este de mirare că în acest context aşteptările sunt foarte mari şi toţi cei interesaţi de domeniu îşi doresc modificări legislative care să scoată sportul din colaps, căci dincolo de medalii şi mândria pe care o simţim când imnul României este cântat pe podiumurile lumii, sportul ar trebui să aibă în vedere, în primul rând, starea de sănătate a naţiei.

Având în vedere aceste aspecte şi faptul că proiectul de lege a stârnit numeroase controverse, mai ales în ceea ce priveşte finanţarea sportului (parte din federaţii urmează să fie excluse de la finanţare de la buget iar cluburile locale nu vor putea plăti salarii antrenorilo cu bani publici). Epoch Times şi-a propus să facă publice opiniile unor specialişti în domeniu despre modificările legislative propuse de minister şi despre strategia care, teoretic, va da linia în sportul românesc pe următorii 16 ani.

Primul articol din această serie, care include opinii ale dlui. prof. dr. Pierre Joseph de Hillerin poate fi accesat aici

Astăzi, vă vom prezenta opinia dlui profesor Bogdan Vasile, Decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Babeş Bolyai si vicepreşedinte al Federaţiei Române de Atletism.

Reporter: Mediul universitar a fost consultat la realizarea strategiei şi viziunii sportului propusă de Ministerul Tineretului şi Sportului? Şi dacă da, în ce măsură au fost opiniile mediului universitar incluse în aceasta?

Bogdan Vasile: Interesantă întrebare. Eu cel puţin nu ştiu să fi fost chestionat în această direcţie. Probabil, conform uzanţelor, se postează pe un site documentul şi se propune citirea acestuia şi comunicarea unor opinii sau observaţii. Cred că o dezbatere publică, cu reprezentanţii facultăţilor de profil (educaţie fizică şi sport) a conducătorilor acestora, ar fi fost benefică.

În general continuă o anumită distanţare de mediul universitar, cu toate că în toate ţările cu o strategie şi un management sportiv bine evidenţiat, parteneriatul dintre cele două entităţi este foarte bine precizat şi utilizat.

R: Ce opinie v-aţi format despre proiectul de completare şi modificare a legii sportului?

B.V. Am citit Proiectul. În general cuprinde multe aspecte care, dacă vor fi aplicate, vor asigura o altă abordare a mişcării sportive naţionale.

Problema noastră este alta: elaborăm planuri, proiecte foarte sofisticate, care arată frumos pe hârtie, dar finalizarea este de cele mai multe ori nesatisfăcătoare, să nu spun opusă aşteptărilor noastre.

Până la urmă, cel puţin în opinia mea, există un aspect primordial în această ecuaţie dificil de soluţionat, şi anume finanţarea. Dar şi această finanţare este nevoie să fie cheltuită cu cap, cu proiecte viabile, testabile şi decontabile în parametrii legali, efectuate după foarte serioase evaluări de piaţă şi cu responsabilizarea celor care risipesc banii contribuabililor pe proiecte fanteziste.

R: Ce părere aveţi despre propunerea realizării unui sistem competiţional al sportului universitar după modelul NCAA (National Collegiate Athletic Association - structura care organizează campionatele sportive universitare din SUA) în România?

B.V. Fără discuţie ar fi un lucru util. Cu o finanţare satisfăcătoare, cu un marketing agresiv, între un parteneriat viabil, MTS cu MEC şi alte Instituţii ar revigora sportul national. Aici doresc să precizez foarte clar, fără să se suprapună peste sistemul competiţional al Federaţiilor sportive. Este nevoie de identificarea unor soluţii ca aceste competiţii să se desfăşoare în paralel, ca o completare a unui calendar ritmic competiţional, şi sub nici o formă să nu se elimine una pe alta.

R: Universităţile de astăzi mai produc antrenori pentru sportul de masă şi performanţă? În ce proporţie se orientează absolvenţii dvs. spre aceste profesii?

B.V.: Facultăţile de profil, cele care au în cadrul organigramei Programa de studii SPM (Sport şi performanţă motrică) eliberează Diplome care cuprind şi competenţele de antrenor. Deocamdată, datorită grilei de salarizare, această `meserie` nu este foarte atractivă.