EXCLUSIV. Cum poate fi oprită distrugerea pădurilor României (Interviu)

Potrivit unui studiu Greenpeace, România pierde 3 hectare de pădure în fiecare oră. În perioada 2009-2012 s-au înregistrat în total la nivel naţional 31.456 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, soldate cu amenzi sau dosare penale. Expertul silvic Octavian Berceanu arată într-un amplu interviu acordat Epoch Times care sunt problemele structurale ale domeniului forestier din România şi propune câteva soluţii pentru combaterea defrişărilor ilegale, printre care şi măsuri de îmbunătăţire a Radarului Pădurilor.

Epoch Times: Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă domeniul forestier în acest moment?

Cele mai mari probleme sunt date de ingerinţa actorilor politici în administrarea pădurilor de stat şi private şi selectarea clientelară a resursei umane în cadrul instituţiilor de control din domeniului forestier. De la pădurar până la director sau inspector, personalul tehnic este numit în urma recomandărilor partidului care deţine ministerul, consiliul judeţean sau primăria, urmând ca aceştia să răspundă la solicitările politicului ori de câte ori este nevoie. Acest tipar comportamental s-a extins de la administraţia de stat către ocoalele de stat, apoi la ocoalele private ale primăriilor (UAT-uri, unităţi administrativ - teritoriale) până la ocoalele private, de la operatorii din industrie până la personalul cu atribuţii de control.

Principalele abuzuri comise de către cei implicaţi, respectiv gestionarii de păduri (agenţii economici), instituţiile de control şi actorii politici sunt: facilitarea accesului preferenţial la sursa de lemn, utilizarea mitei provenite din tăieri ilegale în susţinerea reţelelor de crimă organizată, transpunerea eronată în practică a legislaţiei silvice şi eludarea normelor tehnice, uzarea calităţii profesionale a personalului silvic prin promovarea incompetenţilor şi menţinerea salarizării la valori minime, impunerea unui regim de teroare şi şantaj asupra lucrătorilor angajaţi ai statului, numirea directorilor doar pe criterii de apartenenţă politică, gestionarea fondului-proprietate a statului ca o feudă, utilizarea lemnului de foc pentru populaţie ca ”pomană” electorală, restituirea unor păduri preferenţial şi cu încălcarea legislaţiei şi acordarea/aranjarea licitaţiilor de masa lemnoasă sau pentru prestări servicii.

Cum se poate rupe cercul vicios al complicităţii cu politicieni, autorităţi locale şi autorităţi silvice al celor care sunt responsabili pentru tăierile ilegale de pădure?

Soluţia este aceeaşi pentru majoritatea domeniilor de activitate, respectiv schimbarea integrală a compoziţiei şi calităţii actualei clase politice. Restul de muncă se rezumă la aplicarea legii, nimic mai mult.

Ce soluţii vedeţi pentru combaterea fenomenului defrişărilor ilegale?

Soluţiile imediate ar trebui să fie îmbunătăţirea implementării programului ”Radarul Pădurilor”, deblocarea dosarelor de corupţie din domeniul forestier, întărirea instituţiilor cu atribuţii de control în silvicultură, confiscarea utilajelor şi a mijloacelor de transport ale infractorilor şi contravenienţilor silvici şi recuperarea valorică a pagubelor produse, introducerea în Codul Penal a unui capitol dedicat infracţiunilor împotriva mediului, înfiinţarea unei structuri mixte, în cadrul Ministerului Public, care să investigheze tăierile ilegale, retrocedările ilegale, precum şi deturnarea retrocedărilor de la proprietarii îndreptăţiţi către diverse grupuri infracţionale, adoptarea urgentă a unui act normativ care să reglementeze circulaţia juridică a terenurilor forestiere, cu menţinerea interdicţiei de înstrăinare a proprietăţilor formelor asociative reglementate de legea 1/2000 şi a drepturilor devălmaşe ori indivize în cadrul acestora.

Ce ar trebui societatea civilă să ceară în acest scop autorităţilor?

Solicitările societăţii civile propun schimbări fundamentale aşteptate de toţi cetăţenii, respectiv combaterea structurală a tăierilor ilegale prin: parteneriate oficiale între instituţiile statului şi ONG-urile specializate pentru identificarea zonelor expuse despăduririlor, monitorizarea şi intervenţia comună, măsuri drastice în cazul ilegalităţilor din domeniul achiziţiei şi prelucrării lemnului, protecţia reală a Pădurilor Virgine, Cvasivirgine, a Ariilor Protejate şi a Parcurilor Naţionale, elaborarea Strategiei Naţionale Forestiere şi finanţarea adecvată a Programului Naţional de Împăduriri, instituirea unor reguli de bune practici de valorificare a lemnului în beneficiul dezvoltării durabile a comunităţilor locale şi finanţarea adecvată a sectorului forestier pentru menţinerea echilibrului între protecţie şi exploatare.

Comunităţile locale sunt încă sub povara celor două tare ale comunismului: respectiv incapacitatea de coagulare a cetăţenilor pentru susţinerea interesului comun şi frica faţă de autorităţile statului.

Cum ar trebui implicate comunităţile locale în soluţionare problemei?

Comunităţile locale sunt încă sub povara celor două tare ale comunismului: respectiv incapacitatea de coagulare a cetăţenilor pentru susţinerea interesului comun şi frica faţă de autorităţile statului. Comunităţile locale trebuie să-şi găsească resursa umană care să le reprezinte şi să le coaguleze pe alte criterii decât cele de până acum, respectiv competenţă, integritate morală, predictibilitate şi transparenţă decizională.

Voluntariatul promovat în rândul micilor comunităţi este un început sănătos de renaştere socială. Implicarea majorităţii în rezolvarea problemelor de distribuţie locală a resurselor, a investiţiilor şi promovare a specificităţii locale este o cale de atragere a investiţiilor.

Cum ar putea fi îmbunătăţit Radarul Pădurilor?

În primul rând prin intervenţia promptă a Poliţiei Române în oprirea transporturilor ilegale dovedite prin verificarea la 112. A doua etapa constă în verificarea faptică prin comparare, adică cubarea sau cântărirea volumul efectiv al lemnului transportat cu cantitatea scriptică, menţionată în avizului de însoţire. A treia etapă este marcarea prin coordonate GPS a locului de recoltare/origine a lemnului pentru trasabilitatea şi vizibilitatea provenienţei acestuia. A patra etapă este generarea soft-ului care să facă posibilă verificarea directă, on-line, a legalităţii transportului de material lemnos, de către orice persoană printr-o aplicaţie de pe telefonul mobil. A cincea etapă constă în transparentizarea datelor referitoare la infracţionalitatea silvică şi transpunerea acestora într-o hartă a riscului cu coordonate GPS, accesibilă publicului larg.

Octavian Berceanu este expert silvic şi vicepreşedinte al Institutului pentru Dezvoltare şi Inovare.

Interviul este parte a serialului ”Ce poate face societatea civilă pentru a salva pădurile”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.