Evreii si arabii isi dau mana pentru pace

KFAR KARA — In localitatea araba Kfar Kara, arabii si evreii au demonstrat pasnic, purtand esarfe albe si tinand in maini ramuri de maslin. Ei s-au tinut de mana, stand in tacere si solemni. Masinile care treceau prin zona i-au incurajat in eforturile lor pentru o coexistenta pasnica in Israel.

Lantul simbolic al arabilor si evreilor tinandu-se de mana a fost initiat de Amana Kna’an, o localnica de origine araba din satul Kfar Kara, mama a trei copii si fondatoarea unei societati pentru promovarea femeii. Kna’an a initiat “Green Carpet” (Covorul Verde), o miscare pentru promovarea cooperarii sociale dintre evrei si arabi prin care se urmareste ca acestia sa traiasca unii langa altii si sa dezvolte turismul in Wadi Ara, un defileu in nordul Israelului care adaposteste atat arabi, cat si evrei.

Scopul sau a fost acela de a crea un spatiu in care ambele parti pot vorbi despre confuzia, frica si frustarile pe care le-au indurat in timpul razboiului. Kna’an s-a impotrivit bombardarii orasului Sderot din sudul Israelului, iar inainte ca razboiul sa inceapa, ea a mers impreuna cu alte femei sa isi exprime empatia fata de locuitorii din Sderot.

Insa astfel de evenimente nu sunt mediatizate, a afirmat ea.

Eva Brenner, artista, a sosit din Austria cu cateva zile inainte. Cand prietenii i-au spus despre demonstratia care a avut loc sambata trecuta, a decis imediat sa participe.

“Canalele de televiziune din Austria si Europa nu difuzeaza niciodata faptul ca arabii si evreii doresc sa coexiste unul alaturi de celalalt in mod pasnic,” a declarat ea.

“Ei difuzeaza doar distrugerile si uciderile care au loc in partea palestiniana. Cred ca pacea este posibil sa fie facuta aici, dar ei nu arata acest lucru Europei.”

Neomi Geffen, o locuitoare din orasul Nahariya, situat in nordul Israelului, nu se preocupa de obicei de politica si nu participa niciodata la demonstratii. Dar de data aceasta a facut-o.

“Sunt suparata pe ambele parti ca nu opresc varsarea de sange si nu se gandesc la moduri de a se ajunge la pace,” a aratat ea.

Geffen crede ca Israelul ar trebui sa ajute oamenii la reconstructia Gaza si condamna bombardarea civililor nevinovati.

“Arabii si evreii au multe in comun, dar ei prefera sa accentueze diferentele si sa se invinovateasca unii pe ceilalti pentru cine a inceput primul,” a afirmat ea.

Convietuirea in ciuda neintelegerilor

Taki Jacoub, un arab din satul Kfar Kara si Offer Haramati, un evreu din orasul israelian Katzir, nu pot sa cada de acord asupra faptului daca razboiul era necesar sau nu, dar aceasta nu i-a impiedicat sa isi dea mana la demonstratie.

Copiii lor merg la scoala de copii evrei si arabi, “Bridge over the Ravine” (Pod peste Defileu). Jacoub afirma ca razboiul nu este solutia, iar istoria poate depune marturie pentru asta. El crede ca razboiul prezent nu este justificat. El crede de asemenea ca Hamas trebuie sa raspunda pentru bombardamentele impotriva civililor israelieni care dureaza de opt ani.

El crede ca situatia prezenta este rezultatul unui vid politic in ceea ce priveste atat Israelul, cat si autoritatea palestiniana.

Pe de alta parte, Haramati este sigur ca trebuie facut ceva pentru a opri atacurile cu racheta asupra Israelului de sud, dar el a admis de asemenea ca nu-i este usor sa treaca cu vederea scenele uciderilor din Gaza.

“Stim foarte bine cum sa murim impreuna. Ar trebui sa invatam sa traim unul langa celalalt,” a afirmat Haramati.

Jacoub a declarat ca oamenii din aceasta zona sunt oameni echilibrati si vor continua sa demonstreze cum cele doua popoare pot trai unul langa celalalt. El spera ca liderii drepti se vor intoarce si ii vor conduce pe copiii lor catre un viitor pasnic impreuna.

Cei doi fondatori ai scolii cu copii arabi si evrei din Kfar Kara, Husain Abu-Bakar si Tal Kaufman, s-au aflat de asemenea la eveniment. Abu-Bakar a explicat ca scopul scolii este acela de a crea o noua comunitate care sa coexiste in pace. “Este timpul pentru o masa rotunda si pentru un dialog deschis intre arabi si evrei.”

Kaufman a aratat ca copiilor le este greu la scoala. “Pe de o parte isi intalnesc colegii, iar pe de alta parte exista realitatea dura de acasa si realitatea dura de la televizor. Am muncit din greu cu copiii si cu parintii lor in scopul de a intari mesajul pe care aceasta scoala il exprima, si in principal pentru a condamna orice gen de violente.

La scoala, tinem activitati cu copiii si cu parintii lor pentru a le crea posibilitatea de a vorbi liber despre sentimentele lor referitoare la razboi. Parintii vorbesc liber despre mania si frustrarea lor, iar in cele din urma fiecare se simte mai puternic.”

Parintii au admis ca nici printre rude sau prieteni nu se simt atat de liberi, cum s-au simtit in timpul acelor intalniri de la scoala.

Demonstratia pasnica s-a incheiat cu un minut de tacere pentru a marca durerea reciproca a celor doua natiuni.

Inainte de oprirea focului

Chiar inainte ca focul sa inceteze, academicieni, politicieni si activisti s-au reunit pentru discutii referitoare la “Relatiile dintre evrei si arabi in umbra razboiului din sud” la Centrul Evreu-Arab din Jaffa. Au fost prezenti atat parlamentari arabi, cat si evrei. Atmosfera nu a fost una pasnica, iar dezaprobarile au putut fi simtite. Dar cel putin prin faptul ca au fost de acord sa se intalneasca pentru a-si vorbi unii altora, ei au demonstrat toleranta, in ciuda neintelegerilor din timpul discutiilor.

Parlamentarul, Rabin Michael Malkior, care este presedintele Comisiei pentru Educatie de la Knesset, a facut clar faptul ca exista discriminare impotriva arabilor in tara: “O tara care aloca de sase ori mai multe resurse financiare unui copil evreu fata de un copil arab nu este [o tara] democratica si nici nu poate fi numita un stat evreiesc.”

A’ida Toma Saliman, membra in conducerea asociatiei “Femei impotriva violentei” si candidata din partea partidului politic de orientare stanga, Hadash, a afirmat ca evreii si arabii din Israel nu pot sa ajunga la un consens in cadrul discutiilor, pentru ca ei nu traiesc aceeasi realitate: “Ei au trait in mod diferit evenimentele care au avut loc din 1948 si pana astazi,” a spus ea.

Exista o acuzatie potrivit careia arabii nu condamna lansarea de rachete in Sderot. Unul dintre cei prezenti a remarcat ca: “Cu cateva luni in urma parlamentarii arabi au vizitat Sderot si nu au fost foarte bine primiti. Politia a trebuit sa le asigure iesirea de acolo. Mass-media nu a raportat incidentul.”

La final, s-au pus intrebari dificile. Sunt punctele de vedere ale evreilor si ale arabilor atat de diferite, ca un conflict este inevitabil? Este absolut necesar ca in fiecare razboi dintre Israel si vecinii sai, majoritatea cetatenilor arabi din Israel sa se identifice cu partea palestiniana? Ce ar trebui facut pentru a determina ca evreii si arabii sa asculte fiecare opinia celeilate parti? Nu s-a ajuns la niciun consens in aceste zile grele.