El-Sisi se află în Atena pentru promovarea unui acord între Egipt, Grecia şi Israel privind exploatarea gazelor

În cadrul unei audieri în Comitetul pentru Economie al Knessetului, care a avut loc în 8 decembrie, premierul israelian Benjamin Netanyahu a susţinut modul în care gestionează guvernul său zăcămintele de gaze israeliene din largul mării. Cu toate acestea, Netanyahu a avut de înfruntat un val puternic de critici din partea opoziţiei, care au fost concentrate în principal pe acuzaţii nefondate că Egiptul s-ar fi retras dintr-un acord pentru cumpărarea de gaz israelian.

Consorţiul – aflat într-un stadiu avansat de negocieri între preşedintele egiptean, premierul elen Alexis Tsipras şi omologul său israelian – urmăreşte să atingă două obiective, şi anume să satisfacă nevoile de gaz ale Greciei, Ciprului, Israelului, Iordaniei, Egiptului şi Autorităţii Palestiniene şi să exporte cantitatea rămasă în Europa.

Cele trei părţi studiază trei planuri alternative:

1. Livrarea gazului din Mediterană în Grecia şi apoi printr-o conductă în Europa: Premierul grec Tsipras a adus în discuţie această opţiune în timpul unei întâlniri neaşteptate cu Netanyahu, care a avut loc în Ierusalim în 26 noiembrie. Tsipras a propus crearea unei legături între câmpurile de gaze israeliene (în special cel mai mare câmp Leviathan), câmpul de gaze cipriot Aphrodite şi câmpul egiptean Zohr din Mediterană – prin această legătură fiind posibilă livrarea gazului către Grecia şi de acolo către Europa. Tsipras a susţinut că Uniunea Europeană, din care face parte Grecia, va lua în considerare participarea la construirea noii reţele de conducte, împreună cu terminalele pentru gaz necesare exportării gazului.

2. Transportarea gazului din cele trei ţări prin Turcia.

3. Construirea unui gazoduct din oraşul port israelian Ashkelon până în Egipt. Vestul Egiptului dispune de două instalaţii masive de procesare a gazului pe coasta sa mediteraneană, una deţinută de British Gas şi cealaltă de compania spaniolă Union Fenosa Gas. Ele ar putea transforma gazul în LNG (gaz natural lichefiat) pentru a permite livrarea sa către Europa în cisterne.

În discursul său în faţa comitetului din Knesset, Netanyahu a declarat: “Ideea de bază este că eu văd livrarea de gaz ca un element important pentru protejarea securităţii naţionale [israeliene] şi trebuie să fim puternici pentru a obţine alianţe şi pentru a încheia pace.”

În Atena, preşedintele egiptean a declarat la rândul său: “Este nevoie de o cooperare suplimentară în aceste vremuri dificile şi în această regiune dificilă. O astfel de cooperare ar putea avea loc în domeniul exploatării resurselor minerale, ar putea fi o cooperare economică şi chiar o cooperare militară.”

Cu alte cuvinte, exploatarea comună a câmpurilor de gaze din Mediterană va permite ţărilor din regiune să se confrunte cu provocările în ceea ce priveşte securitatea şi va facilita cooperarea economică şi militară pentru protejarea câmpurilor de gaze şi a conductelor.

Preşedintele egiptean El-Sisi, omologul său cipriot Nicos Anastasiades şi premierii israelian şi elen au participat miercuri la un summit în Atena. Sursele Debkafile au declarat că în cadrul summitului s-a urmărit să se încheie un acord pentru consolidarea economică a câmpurilor de gaze egiptene, israeliene şi cipriote şi a mijloacelor pentru exportarea gazului.

Opoziţia israeliană a criticat puternic modul de gestionare a problemei gazului de către guvernul premierului Netanyahu. Printre cei mai înverşunaţi critici s-au aflat liderul opoziţiei Yitzhak Herzog şi unul dintre cei mai puternici opozanţi ai acordului pentru gaze, Shelly Yachimovich.

Partidul celor doi, Uniunea Sionistă, susţine în mod constant necesitatea realizării unei păci pe baza alianţelor regionale. Dar atunci când o alianţă regională importantă devine fezabilă, pe baza cooperării in procesul de exploatare a gazului din Mediterană, liderii uniunii încearcă să oprească această iniţiativă. Ei propun chiar şi o amânare la infinit a întregului proiect prin depunerea de petiţii la Curtea Supremă a Israelului. Aceste măsuri ar însemna că unul dintre cele mai importante partide politice din opoziţie este vinovat pentru subminarea uneia dintre cele mai profitabile colaborări – din punct de vedere politic, economic şi al securităţii naţionale – pe care a realizat-o Israelul în anii recenţi.